Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Literatură şi matematică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ar pare că între cele două entităţi din titlu nu există elemente comune. Ce are una cu alta? Literatul nu ştie matematică. Este un caz foarte curent. Dar ca matematicianul să nu ştie să vorbească limba academică este un fapt reprobabil. Si matematicianul, inginerul sau medicul trebuie să se exprime corect româneşte. Cu atât mai mult un profesor, chiar şi de matematică. 
  
Este adevărat că matematica, la fel cu alte multe ramuri ale ştiinţei, are un tezaur propriu de cuvinte care îmbogăţeşte tezaurul literar. Cuvintele din acest tezaur suplimentar apar rar în operele literare. Ele sunt specifice operelor matematice sau de medicină. Alfabetul academic este insuficient matematicii. Aceasta abundă de litere din alfabetul grec sau ebraic. Unele semne cabalistice precum cifrele au fost preluate şi de literatură deoarece este singura formă de exprimare a cantităţii sau a altor mărimi fizice. 
  
Există şi alte afinităţi. De exemplu vocabulele sau şi (şi) frecvent folosite în literatură sunt bazele aritmeticii Booleene, exact cu acelaşi sens. Spre exemplu comparaţi cele două expresii: 
  
Ionel sau Mioara va lua premiul I Un premiu. Se foloseşte singularul 
  
Ionel şi Mioara vor lua premiul I Două premii. Se foloseşte pluralul 
  
Clar că sunt reguli matematice introduse până şi în vorbirea curentă. 
  
Ştiinţele se interpătrund vrând nevrând. 
  
Cea mai evidentă conlucrare între aceste două ramuri ale ştiinţei o constituie definiţiile. 
  
Pot, cu ajutorul cuvintelor, să definesc ori să explic ce este un cuvânt. De regulă multe substantive au un verb omonim (mânca, mâncare) şi pot defini de exemplu substantivul folosind verbul de forma: „Mâncare este o entitate care se poate mânca”. Din păcate această definiţie, este incompletă. Sună cam ca afirmaţia de joacă „Tot ce zboară se mănâncă” 
  
Cum vă sună următoarea definiţia oferită de dicţionarul explicativ al limbii române (DEX): 
  
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. 
  
Ne trimite pentru explicaţii siplimentare la „enumera” care spune: 
  
ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr.énumérer, lat. enumerare. 
  
Dacă a doua definiţie este clară şi corectă fără a necesita explicaţii suplimentare, prima este oarecum eliptică de ceva. Îmi sună ca: „Ion este Ion fiindcă nu este Marin”. Auzim câte aşa ceva la VAX POPULI. Dacă ar fi fost exprimată sub forma: … s. f. rezultatul acțiunii de a enumera ; -- ar fi explicarea substantivului prin verbul omonim, cu sens. 
  
Matematica pune probleme mult mai mari în definirea diferitelor entităţi specifice. De multe ori definiţia corectă necesită cu mult mai multe cuvinte decât exprimarea unui exemplu aplicativ. 
  
Dau spre exemplu definiţia înmulţirii: Se dau două numere un deînmulţit şi un înmulţitor. Se cere un al treilea numit produs care să fie faţă de deînmulţit precum înmulţitorul este faţă de unitate. 
  
Prin definiţie au fost precizate elementele constitutive cu numele lor şi relaţia dintre ele. Numesc aceasta o definiţie completă care, la nivel de învăţământ poate fi tradusă: Pentru a obţine produsul se adună deînmulţitul cu sine însăşi câte o dată pentru fiecare unitate a înmulţitorului. 
  
Sunt însă şi definiţii care nu se pot da fără includerea unei entităţi care ar cere explicaţii suplimentare. De exemplu să încercăm o definire a adunării: se dau două numere numite termeni şi se cere găsirea unui al treilea numit sumă care ….. 
  
Care ce? 
  
1. Să fie mai mare decât oricare din termeni. Corect! Dar sunt multe numere care îndeplinesc această condiţie. 
  
2. Să fie obţinută prin numărarea celui de al doilea termen de la punctul de terminare al enumerării primului. Corect şi edificator! Dar … ce este numărarea şi ce reprezintă punctul terminus al enumerării? 
  
În speţă adunarea se poate defini numai ca efect al numărării care nu este o operaţie matematică ci o noţiune filosofică. Nu pot să-mi însuşesc operaţia de adunare înainte să fi înţeles pe deplin numărarea cu toate elementele ei. Din cauza acestui fleac pică la bacalaureat jumătate de generaţie. 
  
În fond ce este numărarea? O face pe degete oricare puşti cu mult înainte de şcoală. Totuşi spre a putea învăţa corect adunarea trebuie să-şi completeze cunoştinţele care definesc şi deservesc numărarea cum ar fi mulţimea, cardinalul şi elementul ei. 
  
Cu peste 50 ani în urmă o învăţătoare din Bacău a înregistrat o invenţie care se mai foloseşte şi astăzi în scoală. Un set de beţişoare dat elevului pentru aprofundarea noţiunii de mulţime şi numărare. Cine mai ştie astăzi de ea? Eu i-am redactat descrierea de invenţie iar cooperaţia meşteşugărească a produs seturi de beţişoare pentru toate şcolile din ţară plătite de stat. Ce vremuri. Dictatură, dictatură dar şi şcoala mai era şcoală. Zecile reforme ale reformatorilor PSD-işti sunt departe de realizările partidului din care purcede. Păcat. 
  
Referinţă Bibliografică:
Literatură şi matematică / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1495, Anul V, 03 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!