Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Valentin Voicilă eroul revoluţiei la Arad
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu este uşor să încerci înţelegerea unui suflet care a scris istorie cu ocazia evenimentelor sociale. Revoluţia din 1989 este un astfel de eveniment iar liderul proaspăt format atunci actorul, cineastul şi scriitorul Valentin Voicilă poate servi ca pildă. 
  
Internetul este foarte sărac privind date biografice. Dar totuşi precizează că Voicilă este de etnie română majoritară şi, cu toate acestea, de religie Luterană, nu Ortodoxă. Valentin, intrând în focul revoluţiei împins de sentimentul de mânie împotriva nedreptăţilor vechiului regim, s-a trezit pur şi simplu liderul pe care concetăţenii l-au recunoscut şi urmat. Nimeni nu a întrebat ca astăzi ce religie are şi pe care parte doarme. 
  
Si la Arad ca pe tot întinsul ţării revoluţia a fost sângeroasă datorită unor compatrioţi mai mult sau mai puţin fanatici în religia politică care domina ţara. Practic ţara era condusă, dese ori din umbră, de fanatici slujitori ai familiei dictatoriale. Oricare „comitet” de conducere cuprindea un prim secretar, un preşedinte executiv ambii „în titlu” cum ar spune francezul. Dar rolul decisiv îl avea întotdeauna „controlorul” Cu un grad neînsemnat în ierarhia de partid acest „controlor” acoperit avea drept de viaţă sau moarte asupra întregului colectiv, în special asupra conducerii funcţionale. Cu totul convenţional acest „controlor” era cunoscut sub numele „securist” deoarece se comporta fanatic ca şi aceştia. Nu este de mirare că cei doi generali Nuţă şi Mihaela care, cu un mic grup de trăgător de elită purtând uniforma armatei sau în civil, răspândeau, nu chiar la întâmplare, moartea printre concetăţeni. Nu puteau fi identificaţi. Armata inclusiv securitatea locală înfrăţise cu revoluţionarii şi nimeni nu putea crede măcar că trimişii centrului erau criminalii antirevoluţionari. Ei au fost deconspiraţi doar prin doborârea deliberată a elicopterului cu care se întorceau acasă. Ştiau prea multe! 
  
Liderul Voicilă care prin prestanţă şi curaj se expunea focului inamic îmbărbătând revoluţionarii activi, nu dovedise calităţi politice până atunci. Cunoscut actor avea succes după succes în noul rol de conducător social ajungând să conducă eficient judeţul. Nefăcând politică PCR era de fapt adeptul Partidului Democrat de tip Marx-ist a cărui principiu de bază era „munca bine făcută”, un principiu de bază prescris şi de biserica Luterană care propovăduieşte: „ajută-te singur ca să te ajute şi Dumnezeu”. Scârbit însă de politica de afacerist feroce dusă de PSD se dedică apoi activităţii bisericeşti în timpul liber lăsat de activităţile cumulate de actor şi scriitor. Realizările sale din aceste opere descriu indirect dezamăgirile datorate politicii partidului în care credea, culminând cu un atac la credinţa religioasă a candidatului la preşedinţia ţării. 
  
Unul din multele momente care contribuie la decăderea PSD în ochii „POPORLUI” a „MILIOANELOR de VOTANŢI” dezamăgiţi de minciuni şi orgolii este împiedicarea voită a votului din diaspora dovedită prin schimbarea secţiilor de votare din oraşele dens populate de români în altele, mai răsunătoare dar lipsite de posibili votanţi. 
  
Oare noul preşedinte va putea introduce în conştiinţa omului dorinţa de a munci, a munci bine şi eficient, a realiza un lucru bine făcut? Se întrezăresc perspective îmbucurătoare constatate tocmai acolo unde te aşteptai mai puţin. Şanţul colmatat care a prilejuit inundaţii repetate într-o comună din Sud-ul ţării a fost desfundat prin acţiunea solidară a populaţiei în care primarul venetic dar „membru” a rămas ca de obicei indiferent. Aviz tuturor comunelor care sunt conduse de primari aduşi din mari oraşe pe criterii politice şi nu au habar de preocupările obiceiurile şi cutumele vieţii sătenilor. Alegeţi întotdeauna cel mai bun gospodar local în fruntea primăriei precum aţi ales un gospodar Sas şi Luteran să conducă întreaga ţară. Ne-ar trebui un şef de guvern gospodar nu unul mincinos din principiu cât şi schimbare şlehtei de parlamentari veroşi cu oameni de iniţiativă. 
  
Poate şi o Adunare Constituantă care să redacteze o nouă constituţie pe principiul muncii sub strictă responsabilitate ca element de bază al dezvoltării ţării. Cât timp răspunderea se poate pasa acarului Păun ţara va fi permanent invadată de ţânţarii corupţie car muşcă tot ce mişcă. 
  
Căteva consideraţiuni cu Constituţia per masă: 
  
Nu este suficient că: 
  
„(1) România este stat naţional, suveran si independent, unitar si indivizibil.” 
  
şi că: 
  
(3) România este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, in spiritul tradiţiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, si sunt garantate. 
  
Un „stat naţional” este locuit de o populaţie de cetăţeni de diferite culturi marcate prin limbă, obiceiuri şi cutume dar care se supun legilor statului de drept. Folosirea termenului de „ETNIE” este un slogan naţionalist şovin. El trebuie principial desfiinţat. 
  
Paragraful (3) înşiruie drepturile şi libertăţile fără a le condiţiona de obligaţiile care revin cetăţenilor români. Obligaţia, care depăşeşte cu mult „respectarea Legilor” este „Munca şi asumarea răspunderii asociate” Un om care nu munceşte cel puţin spre a acoperi necesităţile personale de trai raţional ar trebui lipsit de calitatea de cetăţean. 
  
Deşi „TITLUL II Drepturile, libertăţile si îndatoririle fundamentale” este corect intitulat, „CAP. 2 Drepturile si libertăţile fundamentale” este mult prea stufos în dauna „CAP. 3 Îndatoririle fundamentale” 
  
Munca prevăzută la art. 41 nu este nici pe departe un DREPT ci o OBLIGAŢIE şi ar trebui inserată la Cap. 3 
  
Dreptul la protecţia socială este aplicabil NUMAI celor incapabili de a muncii din cauze obiective. Pretextul „ caut dar nu găsesc un loc de muncă” este subiectiv şi în general cauzat de un orgoliu „Nu mă cobor să mătur strada. Am doar bacalaureatul!” Si ce dacă? Dacă ai un titru universitar nu te „cobori” să înghiţi cuminecătura dusă la gura ta de un preot? A mânca este o muncă la fel cu aceea de procurare a hranei. Dacă munca este numai un drept ai şi dreptul incontestabil să mori de foame deoarece nu-ţi foloseşti „dreptul” de a duce lingura la gură. 
  
Munca nu este prevăzută ca obligaţie în constituţiile ţărilor vecine deoarece ea este legiferată de însăşi Dumnezeu care nu ajută decât pe aceia care se ajută singuri (prin muncă). Ori religia Ortodoxă a legiferat abţinerea de la muncă. În calendarul ortodox există 200 zile pe an în care ţi se usucă mâna dacă o pui pe lopată sau ac. În aceste condiţii Constituţia este obliga a vorbi despre voia Divinităţii de a ajuta numai pe cei care muncesc deoarece Biserica nu o face. Nu degeaba politicienii se străduiesc să justifice că suntem altfel decât toţi locuitorii globului. Trăim bine fără să muncim. Cel puţin cele 200 zile prevăzute de religie. Este bine? 
  
Închei cu o sugestie: 
  
Membrii ai adunării constituante sau al comisiei de revizuire a constituţiei, acordaţi mai multă atenţie „spiritului” actului elaborat. Nu fugiţi de „răspunderea” pe care omiteţi deliberat să o introduceţi în Legea Legilor, Constituţia. Răspunderea asimilată pentru rezultatul muncii bine făcute este elementul primordial în evaluarea calităţii muncii efectuate. Fuga de răspundere prin transferarea ei „acarului Păun” este astăzi sursa tuturor corupţiilor efectuate de „cetăţeni” cu înalte funcţii în Administraţie sau Economie. Întocmiţi sau revizuiţi constituţia astfel ca cei care fug de răspundere sau o ocolesc deliberat să fi trimişi acolo unde le este locul. 
  
Referinţă Bibliografică:
Valentin Voicilă eroul revoluţiei la Arad / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1440, Anul IV, 10 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!