Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Răspuns răspunsului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am citit cu interes lucrarea Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 , DESPRE LACOMIE. Un eseu foarte interesant, dar discutabil. De fapt sper că a fost publicat tocmai spre a stârnii multe comentarii care se şi văd începute. 
  
Unul dintre comentarii m-a impresionat mai mult decât eseul însăşi. Textual el cuprinde: 
  
”Ai omis ceva. Poate cel mai important lucru. Omul ca persoana creata de Dumnezeu nu este făcut pentru lumea aceasta ci pentru lumea si civilizaţia cereasca, a adevărului si luminii. deci fiind aparţinător altei lumi decât cea materiala omul este tentat sa adune bogaţii fără număr care nu-l satisfac pentru ca sufletul sau doreşte ceva ce nu poate găsi aici pe pământ dar el nu o ştie. Dracul, speculează aceasta dorinţa, pervertind-o in dorinţa nestăvilita de a acumula lucruri materiale care satisfac pe moment aspiraţiile sale. Persoana care cade intr-o astfel de ispita nu-si da seama de acest lucru decât doar daca accepta creştinismul in inima sa (si cel mai indicat si care duce pe calea cea mai scurta la mântuire fiind creştinismul ortodox). cel in cauza trebuie sa-si dea seama singur ca cele lumeşti aparţin celor lumeşti iar cele cereşti aparţin cerului . Sufletul omului aparţine luminii, cerului, fiind o formă de Dumnezeire intr-o plămădire de lut. un verset rostit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos este acesta: ,,Lasă morţii sa-si îngroape morţii lor iar tu vino de-mi urmează Mie'' fiind acesta un indemn de a lăsa lucrurile si averile materiale morţilor deci lumii acesteia cu toate capcanele ei. ,,Iar tu vino de-mi urmează Mie"" un indemn clar de a abandona orice avere lumeasca urmând lui Dumnezeu care nu are nevoie de nimic, dar fiind creatorul a toate. Se cunosc destule cazuri in care persoane foarte bogate care au strâns bogăţii pe cai bune sau rele au abandonat totul si au luat viata de pustnic. Într-un reportaj de pe facebook făcut la câteva monastiri athonite au relevat mai multe cazuri de acest gen. unul din ele mi-a atras atenţia in mod deosebit. Un mare om de afaceri de pe Wall Street care a strâns o avere imensa din tot felul de combinaţii bursiere. După mai mulţi (ani) acest om face o mica excursie in Grecia si apoi la Munele Athos. Aici el îşi dă seama de fapt ca ceea ce era acolo căutase el toata viata si el nu ştiuse. A abandonat totul si a trecut la ortodoxie(condiţie sine qua non) apoi a rămas acolo iar toate afacerile lui si toata averea sa a împărţit-o si a donat-o.” 
  
Aparţine domnului Mihai Condur, colaborator al acestei publicaţii cu aproape 30 mii de accesări. Este deci o părere exprimată de un om cu greutate care merită respect. 
  
Lăcomia este o meteahnă specific umană, în general comună tuturor indivizilor, mai mult sau mai puţin exprimată prin efectul educaţiei, al eticii individuale. Meteahna este aspru condamnată de religie, indiferent dacă omul şi religia sa au fost destinate a fost destinat să beneficieze de întreaga natură aşa cum i-a fost dat la izgonirea sa din rai sau numai de aşi „ilumina” sufletul spre perfecţiune între ispitele lumii. 
  
Este „mai condamnabilă” după cum se exprimă autorul prin sintagma „păcatul suprem al omului” prin aceea că favorizează indirect alte metehne cum ar fi furtul, înşelăciunea şi chiar crima. Bineînţeles că animalele nu pot suferi de metehne ca acestea deoarece „încă” nu au fost civilizate ci doar „îmblânzite” deşi termenul este incorect deoarece animalele sălbatice sunt orice în afară de sălbatece. Că ele vânează spre a se hrănii este o dovadă de înţelepciune pe care, din păcate, omul nu o acceptă ca atare. 
  
Omul, fiinţa superioară apreciată de Domnul Dumnezeul Nostru, trăia în condiţii de „rai” atunci când vâna cu arcul sau suliţa, culegea fructele pământului roditor. chir şi în în perioadele cultivării pământului care este leagănul aşezămintelor comunale de astăzi. Era apropiat Domnului Dumnezeului Său fără preoţi care să-l preamărească, în special fără ORTODOXISM care a deformat însăşi religia religiilor (mă refer la „ortodox-ismul” adică excesul dogmatic practicat în multe religii şi sub numele de fanatism). Religia Ortodoxă îşi merită numele deoarece este cea mai apropiată de ortodoxismul fanatic. 
  
Dacă atacul simbolic împotriva lăcomiei este o aluzie străvezie la comportare multor membrii denumiţi „baroni” ai unor partide politice care, nereprezentând partidul îi strică reputaţia, fanatismul Ortodox din comentariu menţionat ridică de fapt în slăvi cereşti dictonul „crede şi nu cerceta” nespecific religiei Ortodoxe dar notoriu prin încredinţarea că „singurul Dumnezeu Adevărat” este Dumnezeul religiei Ortodoxe iar toate celelalte religii, chiar creştine de ar fi precum aceea Catoloică sau Lutherană, sunt eretice iar credincioşii lor sunt sortiţi iadului. 
  
De când vă preocupă pe toţi „sufletul păgân al nou alesului nostru Preşedinte”? Ţineţi neapărat ca acesta să ajungă în rai prin convertirea la ORTODOXIE? 
  
Eu nu sunt lacom. Etica suptă la sânul mamei este bazată pe muncă asiduă zi de zi, mulţumindu-mă cu rezultatul ei fără cârteli. Ce folos aş avea să consider, în sufletul meu, că valorez mai mult decât îmi oferă societatea, singura în drept să aprecieze calitatea şi cantitatea muncii depusă de mine? Nu vă daţi seamă că mi-aş amărî singur zilele fără să pot face nimic spre a-mi îmbunătăţii traiul? Mă întind cât cuprinde plapuma şi mă simt bine sub ea. 
  
Am fost botezat Ortodox, că aşa cereau tradiţiile familiei. Asta nu mă împiedică să admir biserica Lutherană pentru cultura pe care biserica o distribuie populaţiei prin preoţii săi ne-cântăreţi. De-ar fi dor amvonul şi băncile din bisericile creştine neortodoxe. Admir totodată religia Mahomedană care nu interpune un preot între Dumnezeul lor şi drept credincios. Acesta se închină spre „Meca” oriunde ar fi iar Muezinul îl ajută doar ca, în rugăciunile directe adresat Domnului Dumnezeului Său să insereze cuvinte din Sfânta Scriptură pe care nu le „cântă popeşte” 
  
Lăcomia este un mare păcat religios şi o regretabilă meteahnă a oamenilor civilizaţi şi evlavioşi. Lăcomie este şi dorinţa clerului de a acapara toţi credincioşii lumii sub umbrela „singurului Dumnezeu Adevărat” 
  
Atenţie: există oameni care au dobândit averi în afara lăcomiei. Sunt aceia care creează mii şi mii de locuri de muncă pentru cei care doresc să muncească. Nu-i invidiaţi pentru „aşa zisă” avere a lor. Milioanele constituite în clădirea fabricilor sau a magazinelor, în dotarea industrială sau comercială asigură locurile de muncă. Şi ei au o „plapumă” sub care se încălzesc în gerul vieţii de toate zilele. Poate mai grosuţă dar dacă-şi scot picioarele de sun ea îngheaţă. Nimeni nu este în drept a năzui spre entităţi de neatins. Primul nostru ministru mult iubit, se dovedeşte atât de lacom încât ar vrea numai pentru el luna de pe cer. A dovedit-o prin „sărăcuţul club din Dubai” în care şi-a băut amarul preşedinţiei pierdute. 
  
Să-i fie bogăţia uşoară ca tuturor celorlalţi lacomi. 
  
Referinţă Bibliografică:
Răspuns răspunsului / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1425, Anul IV, 25 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!