Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Similitudine, sau …?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Hoţul neprins este negustor cinstit”. O zicală de veacuri a poporului român încă de pe vremea când votanţii se numeau Daci, sau poate chiar Cutumani. 
  
Dovada activităţii unui presupus hoţ a devenit încă din Evul Mediu „strigătul public”. Jan Valjean, un copilandru a cărui viaţă a fost descrisă în romanul Mizerabilii de către Victor Hugo a furat o pâine pe care a mâncat-o ca să nu moară de foame. Urmărit de strigătul public, si-a dobândit profesia e ocnaş, meserie pe care a fost obligat să o exercite deşi era capabil, cum a şi dovedit, de joburi mult mai onorabile, de exemplu primar de urbe sub numele Madeleine. 
  
Astăzi ne-am modernizat. Este infinit mai greu să dovedeşti o faptă necinstită chiar dacă ai prins hoţul cu mâna-n buzunar. Potrivit Declaraţia Universală a Drepturilor Omului votată la 10 decembrie 1948 de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite şi aplicată în toate ţările civilizate între care se „subînţelege” şi România, hoţul nu mai poate fi dovedit hoţ decât de către un judecător în baza unui rechizitoriu emis de procuratură. 
  
Învinuitul hoţ, la fel ca şi căţeluş cu părul creţ prins cu raţa-n gură are dreptul să jure că nu fură. Şi este crezut. „Doar am scos mâna goală din buzunarul său!. Cum poate acest cinstit votant să mă învinuiască de o faptă necinstită?” Şi judecătorul îl crede, mai ales dacă, presupun, a fost uneori puţintel interesat în hotărârea sa. 
  
Tradiţionalele Ţări Româneşti (Moldova şi Valahia) sunt presupuse drept moştenitoare ale tradiţiilor musulmane, cică ciubucul şi necinstea. O foarte mare nedreptate. În realitate turcii sunt infinit mai cinstiţi datorită şi procedurii musulmane de comunicare directă între credincios şi Dumnezeul său (în speţă Alah) fără intermediari de natura preoţilor. 
  
Religia Creştină presupune un intermediar, preot, care poate da dezlegări de păcate în numele Domnului Dumnezeu. În consecinţă un creştin poate păcătuii. Întreaga listă a celor 10 păcate creştine , descrisă pentru evlavioşii analfabeţi care au acces la internet, deci şi furtul, poate fi parcursă punct cu punct. Preotul este delegat de Dumnezeu să ierte aceste păcate dacă ele sunt mărturisite şi a fost îndeplinit un anumit canon. Evul mediu a instituit „indulgenţa”, o hârtiuţă ce putea fi cumpărată de la preotul Catolic şi-ţi iartă toate păcatele făcute. Ortodocşii de astăzi se „spovedesc” dar „canonul” aferent iertării poate fi îndulcit până la anulare funcţie de benevola contribuţie la „cutia milelor” gestionată de preot în folosul celor nevoiaşi. Bineînţeles începând cu el însuşi, cel mai nevoiaş. 
  
Sfântul Constantin Brâncoveanu a cărui moaşte le cinstim cu devotament nu a apărut în faţa curţii marţiale condusă de Sultanul tuturor turcilor datorită credinţei sale ci datorită unor alte îndatoriri încălcate. Poate de ordin economic. Fii săi au devenit însă mucenici sub ochii lui într-adevăr datorită stăruinţei sale în credinţa Ortodoxă. Sultanul îi oferise viaţa spre a aduce, în temniţă, mulţumiri lui Alah, ceea ce Sfântul a refuzat categoric. 
  
Infracţiunea economică dăinuie de multe veacuri iar Biserica nu este deloc străină de ea. 
  
In plină campanie electorală pentru un nou preşedinte al ţării se petrec astăzi coincidenţe oarecum stranii. Eu le-aş numi similitudini cu evenimente petrecute în negurile istoriei undeva pe glob. 
  
Dacă o găină furată este o biată găină nefericită iar hoţul prins după mâncarea ei rămâne un cinstit votant deoarece este imposibil de dovedit că găina tocmai mâncată este aceeaşi cu găina furată ieri, cum te situezi faţă de cel care fură păduri întregi, uneori cu satele înconjurătoare cu tot? Nu mai este vorba despre hoţi sau negustori cinstiţi. Învinuitul, descoperit în baza unor acte nejudicios redactate, nu poate fi dovedit cu rele intenţii. Mai ales dacă el dictează mii de voturi în favoarea unui anumit partid tocmai la putere. 
  
Potrivit Declaraţiei Universală a Drepturilor Omului noţiunea de infractor apare doar după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti. Se pot scurge dese ori ani buni de la înfăptuirea faptei incriminate până la pedepsirea ei. În răstimpul judecării şi răsjudecării inculpatului împotriva căruia, juridic vorbind, a fost pornită acţiunea penală deci sunt puternice suspiciuni de învinovăţire hoţul rămâne, pe toată durată cât Doamna Oarbă cântăreşte pe balanţa ei faptele sale, negustor cinstit (citeşte: senator, deputat, şef de judeţ primar ministru sau simplu şef peste şefi). Hoţul, încă nedovedit ca atare, capătă posibilitatea să adapteze Legi care califică însăşi fapta sa sau să emită Legi care să-i ierte faptele. Este normal? ? ? 
  
Simple coincidenţe? Nu, categoric nu! Este exprimat cuvânt cu cuvânt nivelul la care au ajuns unii infractori în ţara tuturor posibilităţilor. 
  
Găsesc o similitudine şi împrejurarea în care a fost scrisă o mare capodoperă a lumii menţionată mai sus de către Victor Hogo. Nu „o campanie electorală” ci o simplă „şedinţă de spiritism” a generat scrierea romanului. Povestea este redată de ziarul Adevărul sub adresa http://adevarul.ro/cultura/carti/cum-scris--hugo-mizerabilii-1_50ae97fc7c42d5a6639e42f6/index.html 
  
Poate ar fi util şi pentru cei care nu obişnuiesc să citească opere literare să ia măcar cunoştinţă de un fapt divers care a prilejuit apariţia pe glob a unei nemuritoare opere. 
  
Deie Domnul ca, tradiţionala „mintea cea din urmă” dată uneori şi Românului de către Dumnezeu să genereze un reviriment în politica românească prin alegerea drept preşedinte a unui om gospodar, mai puţin zâmbăreţ. 
  
Deie Domnul! 
  
Referinţă Bibliografică:
Similitudine, sau …? / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1392, Anul IV, 23 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!