Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Mame, vă iubiţi odrasla?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Pare o întrebare retorică, chiar absurdă. Nu există mamă pe lume care să nu-şi îndrăgească copilul. Şi nu numai la fiinţele umane. Aţi avut poate ocazia să observaţi o mama canină care-şi educă progeniturile? Să ştiţi că şi mama leoaică procedează la fel. O adevărată lecţie dacă omul ar accepta-o.  

Copilul, puiul, intră neajutorat în viaţă. Fără grija părintească ar deveni foarte repede o tragică victimă a vicisitudinilor vieţii. El necesită o educare chiar dinainte de a se fi născut. Îndatoririle de mamă, nu numai a capacităţii de hrănire prin supt a nou născutului, sunt dobândite de viitoarea mamă de la propria sa mamă. Dar dacă actual devenita mamă nu a avut la timp oportun o mamă? Din nou o supoziţie absurdă. Tatăl nu poate naşte progenitura, este strict necesară o femeie pentru ca un cuplu să genereze o mică făptură vie.  

Aşadar fiecare viitoare mamă are la origine o femeie care a adus-o pe lume în chinurile facerii. Dar, în zilele noastre, aceea femeie poate fi foarte departe de o mamă. De regulă actuala născătoare de om este un generator de bani. Mulţi bani pentru ca progenitura să aibă tot ce-i trebuie. Da! Tot cei trebuie în afara de dragostei materne şi a educaţiei elementare de care copilul ar avea strictă nevoie spre a deveni la timp oportun un bun părinte.  

Educaţia este acţiunea socială prin care adultul îşi transmite cunoştinţele acumulate în timpul vieţii sale tinerei generaţii spre o a pregăti să suporte mai uşor greutăţile vieţii. Educaţia cuprinde toate formele sociale prin care omul poate transmite experienţa sa de viaţă unui semen, nu neapărat mult mai tânăr. Acestea pot fi învăţarea, instruirea, pedepsirea educativă. În educarea politizată a fost pierdută o verigă importantă. Este vorba despre educarea părinteasca pentru şi prin muncă.  

Educaţia părintească nu are rădăcini istorice. De miliarde de ani, de când exisă viaţă pe această planetă, munca a fost întotdeauna scopul vieţii iar hrănirea atributul ei. Cea mai simplă formă de viaţă, celula trăieşte tocmai pentru că în interiorul ei se petrec veşnic schimbări pe toată durate vieţuirii şi încă fără pauze. Din lichidul amniotic transmis de mediu prin osmoză, nucleul celular completează fiecare element din gena spirală cu perechea sa. După completarea tuturor se petrece divizarea adică crearea unui nou germen de viaţă. După ce noua genă îşi delimitează propriul mediu de cel părintesc prin pereţi semipermeabili, ia în serios sarcina de bază de perpetuare a speciei şi munceşte în scopul procreării.  

De aproape o jumătate milion de ani doi fraţi, omul gânditor şi cimpanzeul, străbat cot la cot viaţa cu un evident scop de aşi perpetua specia. Educarea tinerei generaţii nu a necesitat vre-o şcolarizare. Mama făcea tot ce trebuie pentru ca progenitura ei să-şi însuşească munca de hrănire, comunicarea şi în special cultivarea autoapărării prin joacă dirijată. Biserica, un mijloc de comunicare cu spiritele supraumane pe care omul nu le putea înţelege, apărută prin şamani şi similarii, fiinţează de aproape 100 mii de ani sub diferite forme. Abia de patru mii de ani biserica a introdus şcolarizarea, un mijloc colectiv de predare a cunoştinţelor.  

Omenirea s-a putut dezvolta armonios sute de mii de ani mulţumindu-se cu educaţia paternală, plus un conducător administrativ, şeful de trib mai apoi voivodul, domnul şi cu unul spiritual şamanul, mai apoi preotul. Adevărata pregătire de viaţă se făcea exclusiv prin educaţia familială. Hrănit la început prin sânul mamei apoi de agoniseala tatălui, copilul trebuie învăţat să dobândească singur mâncarea. Ordinea şi disciplina locului de joacă apoi ajutorul gospodăresc efectiv aduc copilului elementele de bază ale eticei. Nimic nu se obţine de pomană şi, spre a avea, trebuie pus umărul. Copilul care nu munceşte cu plăcere este un handicapat. Astfel progeniturile înlocuiau mai eficient, mai bine, părinţii plecaţi spre veşnicele câmpuri de vânătoare care constituia lumea de apoi. Societatea progresa deoarece omul, din ce în ce mai inventiv şi mai stăpân pe cunoştinţele dobândite spre uşurarea muncii, îşi punea mai frecvent întrebările capitale: de ce?, pentru ce? şi cum?  

Omul care nu-şi pune zi de zi întrebări fireşti cum ar fi de ce respiră?, de ce bea apă sau vin? De ce focul frige?, se aseamănă cu fratele său cimpanzeul chiar dacă are mai multe masterate.  

Din potrivă cei care frecvent disecă lucrul tocmai învăţat află că pământul se învârteşte în jurul soarelui, că apa de izvor provine din oceanul ecuatorial de unde a fost adusă de nori, că pădurea pe care o taie pentru bani creează oxigenul pe care-l respiră şi-şi taie astfel craca de sub picioare. Aşadar află cât de puţine ştiu ceoarece fiecare răspuns generează mai multe întrebări.  

În plus faţă de cultura milenară care, prin cutume şi obiceiuri, a condus lumea sute de veacuri este necesar ca omul, ca să se deosebească de fratele său cimpanzeul sau de ruda mai îndepărtată fiorosul leu african trebuie să înveţe.  

Este învăţatul o muncă? Dar joaca? Normal că DA!. Ambele. Doar că joaca se face întotdeauna cu plăcere, nesilit de nimeni. Conceptul de muncă la dorinţa altuia, cu sila deci este, de regulă, refulată. De patru mii de ani copilul ar vrea să ungă şcoala cu slănină să o mănânce câinii spre a scăpa de ea.  

Unul dintre olimpicii noştri de aur s-a exprimat că ar fi obţinut succesele deoarece „învaţă cu plăcere”. Este corect, dar sincer mă aşteptam la mai mult de la un olimpic. Nu învaţă nimeni cu plăcere. Dar există oameni cărora munca le face plăcere. Aşadar aceştia „trăiesc ca să muncească”. Printre aceştia se numără bineînţeles toţi olimpicii, chiar dacă încă nu au medalii strălucitoare.  

Învăţarea este de fapt munca învăţătorului de a ilumina învăţăcelul cu noi cunoştinţe. Profesorul, dascălul, predă învăţătura iar elevul sârguincios o absoarbe.  

Şi acum intervine politicul care, sub numele unei înalte ştiinţe numită pedagogie, tâmpeşte la propriu generaţie de generaţie.  

De ce şi cum? Dacă nu răspund credibil acestor întrebări afirmaţia ar pare şi este chiar o insultă.  

Permiteţi-mi 24 ore până dau răspunsul. Este necesar ca noile date de prezentare să pătrundă spiritul Dumneavoastră ca să puteţi înţelege fenomenul. Vă rog să recitiţi prezentul. Poate chiar de mai multe ori. Este criptat. De mâine vă ofer cheia.  

Referinţă Bibliografică:
Mame, vă iubiţi odrasla? / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!