Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Meciul Scoţia – Transilvania.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Scoţia ocupă o insulă, parte din arhipelagul din nord-estul oceanului atlantic respectiv limita vestica a continentului Europa. După o independenţă de un mileniu a sub conducerea unor puternici monarhi, aflaţi ca Băsescu şi Ponta cu vecinii lor, supuşi Coroanei Britanice, au fost învinşi acum cca. 300 ani devenind Marea Britanie. Nu se poate vorbi despre o invazie. Din contră fiecare din cele două popoare unite de o cununie forţată şi-a păstrat etnia, obiceiurile chiar şi legislaţia cutumiară. Pe insula scoţiană mult mai muntoasă trăiesc şi astăzi oameni mult diferiţi de cei care populează insula britanică. Astăzi se judecă divorţul oficial cu acceptul legiferat al ambelor părţi. Rezultatul acestui meci poate influinţa politica românească precum şi integritatea multor altor ţări, nu numai europene.  

Transilvania ocupă în Europa spaţiul dintre arcul carpatic şi câmpia panonică. Este parte din regatul Dac constituit cu mai mult de două milenii în urmă. Dacia lui Burebista[1] era o putere comparabilă cu aceea a imperiului Roman cu care au existat multe diferende in zona de graniţă din dreapta Dunării. După cucerirea Daciei de către romani sub regele Decebal[2] a început românizarea (formarea limbii şi culturii române) pe tot spaţiul dacic cuprinzând lanţul carpatic integral şi largi vecinătăţi, la est inclusiv câmpia panonică până la Dunăre. În anul 275 au fost terminate retragerile romane datorate puternicelor invazii ale popoarelor migratoare, restabilind graniţa imperiului roman pe Dunăre. Dacia de atunci, mai mare decât teritoriul actual al României, a rămas fără o organizare statală cu mijloace de apărare. Localnicii se apărau cum puteau de puternicele invazii retrăgându-se în munţi. Cei prea departe de munţii salvatori plecau capul spre a nu fi tăiat de sabie. Cutumă specifică Ţărilor româneşti.  

Dintre efectele migraţiilor care au afectat vechea Dacie pot fi relevante popoarele slave, pastorale, relativ paşnice, care nu au trecut de lanţul carpatic scurgându-se spre Bulgaria unde au poposit. Aceştia au lăsat însă şi pe teritoriul român din estul şi sudul lanţului carpatic adânci urme. Un al doilea val migrator, al Hunilor, au trecut munţii Carpaţi stabilindu-se în câmpia Panonică. Ei sunt strămoşii poporului Maghiar de astăzi. Precum Slavii au reformat tradiţionalul Dac romanizat în estul lanţului carpatic , dacii romanizaţi din vestul lanţului carpatic au fost reformaţi prin cultura Hună, cu totul diferită de cultura Slavă.  

După ce aproape un mileniu se vorbea despre Români numai în cele 2 regiuni Moldova şi Valahia (Ţările Româneşti) care ocupau estul lanţului carpatic până la Nistru, respectiv în sud de Carpaţi până la Dunăre şi Marea Neagră. Cu foarte mici deosebirii între populaţia Moldovei şi Valahiei.  

Transilvania, o regiune formată din mai multe „ţări” situate pe văile unor râuri, destul de târziu unite sub o conducere voivodală s-a dezvoltat spre cultura vest europeană, apropiată de Unguri cu care aveau un strămoş comun, este adevărat minoritar, pe Huni.  

Transilvania a fost reconsiderată teritoriu Românesc abia sub domnia lui Mihai Viteazu[3] care a cucerit si a domnit cu trei peceţi peste Valahia, Transilvania şi Moldova. După mai puţin de un an Transilvania redevine sub suzeranitatea Ungariei prin trădarea generalului Basta care a dispus omorârea domnitorului Mihai Viteazu.  

Mult timp principat în suzeranitatea Ungariei, Transilvania este alipită Regatului României în 1919 iar regele Ferdinand I[4] se încoronează simbolic la Alba Iulia ca Rege al României Mari.  

În consecinţă, din punct de vedere uman România este despărţită de lanţul munţilor Carpaţi în două părţi distincte. Zona estică şi de sud oameni cu caracter predominant slav, ortodocşi, mult influenţaţi de Orient datorită lungii suzeranităţi a Ţărilor Româneşti sub sultanii turci. Zona de vest, oameni de vigoarea Hunilor (bătăioşii Moţi), occidentali, în preponderenţă catolici, multinaţionali deşi fiecare etnie componentă îşi păstrează cultura şi cutumele.  

În Transilvania NU EXISTĂ zone cu preponderenţă etnică. Populaţia rurală trăieşte în bună vecinătate deşi face parte din trei etnii predominante, română, maghiară şi săsească. Populaţia de etnie română şi aceea de etnie maghiară sunt peste tot reprezentate. Procentul de apartenenţă este o caracteristică introdusă de politicieni veroşi. Populaţia de etnie germană, Saşii, a fost până mai anii trecuţi mai bine reprezentată în „ţara” Bârsei, a Bistriţei şi Banat dar ei şi-au luat lumea-n cap sub oprimarea politică. Multinaţionalitatea de veacuri a contribuit la o înaltă culturalizare a tuturor locuitorilor.  

Dacă în „Ţările Române” religia propovăduieşte „Merge şi aşa” iar creştinul Ortodox are 200 sărbători anual în care „i se usucă mâna” dacă o pune pe ac, sapă sau ciocan, în Transilvania religia, inclusiv Ortodoxă, propovăduieşte „Domnul ajută pe cei care se ajută singuri”. Munca este preţuită şi asta se vede în cea mai umilă gospodărie. Oamenii se ajută reciproc. Practic asistenţa socială nu este necesară. Măcar nu este preponderentă ca la vecinii de „dincolo de păduri”  

Aşadar există pe cei doi versanţi ai masivului Carpaţi din centrul ţării două Românii. România estică în care proprietatea este cinstită, venerată chiar, având drept consecinţă o veşnică dispută între vecini. Despre o întrajutorare nici nu poate fi vorba. Nici măcar la o asociere spre a cultiva mari holde în loc de mici parcele. Dincolo de păduri, în vestul lanţului carpatic, omul cinsteşte munca şi respectă avutul rezultat din ea. Poate astfel face mici economii din sumele date de concetăţenii din sud-est pe „duşca de alinare a sufletului îndurerat”  

Dacă, asemănător Scoţienilor, se pune problema unei autonomii sau federalizări, în România intră în joc întreaga Transilvania, nicidecum „Ţinutul Secuiesc”. Transilvănenii constituie o populaţie multinaţională, care toată trăieşte în bună colaborare şi într-ajutorare.  

Numai românul din Valahia sau Moldova cere fratelui bani pe brânza oferită, potrivit zicalei. În Transilvania frate este şi vecinul în nevoie care capătă toată solicitudinea nu numai brânza gratuit. Este o mică mare, diferenţă.  

Transilvăneanul nu cârteşte împotriva Legilor şi Legiuitorilor Dâmboviţene. Consideră că fiecare are dreptul să doarmă aşa cum îşi aşterne. Dar pretinde ca şi el să aibă acest drept şi să-şi potrivească singur aşternutul. Cred că ar fi un drept firesc.  

Nu aţi observat că vitregiile naturii fac prăpăd numai în Mehedinţi sau Vrancea unde „fără ajutorul benevol statului dat în anii electorali nu mai vor exista votanţi (mor de foame nu-şi schimbă partidul preferat). Transilvania este prea departe de Bucureşti. Până ajung reporterii cu avionul prăpădul este înlăturat de întreaga comunitate, inclusiv de păgubitul obligat de Legea Electorală să-şi plângă de milă la cârciumă. Transilvăneanul, chiar român neaoş pune mâna pe lopată nu aşteaptă pompierul. Pe câmpurile agricole, mai puţin roditoare ca-n Valahia, vezi holde cât cuprinde ochiul. Cam aşa erau holdele pe vremea moşierilor valahi, dar astăzi comasarea mai multor parcele în Valahia este o cauză penală (vezi procesul Nana). Şi vă mai miraţi că economia se dezvoltă negativ? Ei bine transilvănenii doresc o dezvoltare economică pozitivă şi au dovedit că pot să o facă.  

Preluând eventuala iniţiativa reuşită a Scoţienilor devenită precedent demn de urmat, Transilvănenii cetăţeni români de toate etniile vor pretinde dreptul constituţional de aşi spăla singuri rufele murdare. Dar nu înainte de a face încercarea prilejuită de candidatura unui Transilvănean la Preşedinţia Ţării. Poate electoratul ţării va aprecia examenul dat de domnul Johanis prin conducerea exemplar gospodărească a oraşului Sibiu fără să devină baron local.  

Să-i dea Domnul şi naţiunea română reuşita spre folosul înfloririi tuturor gospodăriilor prin înmulţirea locurilor de muncă şi o mai bună retribuire. Pomenile electorale nu ţin. Doar nu credeţi că reducerea CAS va fi şi la anul sustenabilă. Praf în ochi, ca cel distribuit de Moş Ene, să adoarmă vigilenţele.  


[1] Burebista a fost un rege al geto-dacilor (82 î.Hr. - 44 î.Hr.), întemeietorul statului dac.  

 

[2] Diurpaneus (supranumit Decebal,dek = a onora, balos = puternic[2]), a fost regele Daciei între anii 87-106.  

 

[3] Mihai Viteazu (n.1558, Târgul de Floci - d. 9 august1601, Turda) Domn al Ţării Româneşti, Domn al Moldovei şi Principe al Transilvaniei  

 

[4] Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865,Sigmaringen - d. 20 iulie 1927,Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie1914 până la moartea sa  

 
 
Referinţă Bibliografică:
Meciul Scoţia – Transilvania. / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!