Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Iubirea, o forţă de avangardă!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Am retrăit o operă a lui Charles Dickens în excepţionalul film de aseară. Opera se bazează pe o cutumă engleză potrivit căreia o rochie de nuntă poate fi dezbrăcată numai de către mire. Pe marginea ei autorul a brodat demoni deveniţi creştini caritabili şi îngeri căzuţi sub nivelul unui criminal de rând.  

In opera citată ca şi-n viaţa de toate zilele totul se datorează iubirii, un har divin, o forţă a naturii. Om, pom şi câine se iubesc şi fac dragoste spre a zămisli noi creaţii ale naturii. Poate mai bune decât noi. Este însă adevărat că omul evoluat, gentlemanul, nu munceşte ca animalele dar îşi potoleşte foamea ca şi ele.  

Iubirea este un sentiment, nu numai uman, care leagă o entitate de alta prin plăcerea de a fi împreună sau de a crea amintiri plăcute. DEX leagă semantic iubirea de dragoste, ceea ce găsesc că este incorect. Dragostea, specific umană, este direct sau indirect legată de pat şi poate deveni chiar marfă. Pot exista iubiri platonice, chiar celebre, dar nu am auzit sintagma dragoste platonică. Adică cum? Dormi în acelaşi pat dar cu o ascuţită sabie de separaţie, ca în anumite povestiri? Dar să lăsăm analiza cuvintelor. Sunt probleme arzătoare la ordinea zilei.  

Una din clasificările iubirii poate fi:  

Iubire animalică sau primordială. Este sentimentul care generează perpetuarea speciei. Mascul are în general iniţiativa dar femela are dreptul primordial de alegere în beneficiul viitoarei odrasle.  

Iubirea maternă, biunivocă. Este sentimentul dintre mamă şi progenitura ei şi viceversa. Pentru copil, iubirea maternă se extinde asupra ambii părinţi. Taţii sunt mai rar afectaţi de această categorie de iubire. Ei înţeleg iubirea maternă mai mult în grija pe care o au pentru întreaga familie, dacă o au.  

Iubirea nostalgică, sau care provoacă plăcute amintiri. Comuna natală, legată de întreaga familie, prieteni şi geografia împrejurimilor se gravează adânc în memorie. După o anumită vârstă generează plăcute amintiri. Am peste 80 dar îmi amintesc cu nostalgie cum şi unde a fost însămânţat primul copil. Literatura de calitate este plină de această iubire, chiar dacă unii poeţi sau prozatori o numesc dragoste. Dragostea făcută cu Veronica se concretizează în întreaga operă lirică Eminesciană. nu se desfăşoară în cuibul ei.  

Iubirea meseriei. Tot omul trăieşte spre a muncii iar, în acest scop, în perioada de instruire îşi alege, dese ori puternic îndrumat, o activitate viitoare. Este brăţara de aur a meseriei pe care, cu deosebită plăcere, o va exercita o viaţă întreagă. Noţiunea de meserie nu trebuie luată peiorativ. Meserie este atât aceea de gospodină care gestionează economic avutul familiar cât si aceea de academician. Păcat că mulţi contemporani îşi doresc patalamale universitare nu meserii pe care le desconsideră din principiu.  

Iubire indusă. Această categorie nu este nici pe departe un sentiment uman. Prin ea omul este făcut să creadă că ar iubi anumite entităţi sugerate. De exemplu iubirea de patrie insuflată militarilor într-atât încât îşi pun chiar viaţa în joc (s-o creadă mutu, execută doar un ordin). Dacă această iubire poate fi acceptată drept îndemn în crâncene lupte de apărare a ţării periclitate, altele precum iubirea de ţară, a iubitul nostru conducător Stalin, a partidul mult iubit sunt inutile şi chiar periculoase. Majoritatea oamenilor folosesc aceste sintagme în rolul lor de actori pe scena vieţii fără să le pună la inimă. Cuvinte pronunţate dar lipsite de conţinut. Pericolul constă că acei de bună credinţă care le rostesc din adâncul sufletelor şi împing societatea spre dezastre prin fapte generate de emulaţii de haită.  

La ce serveşte o astfel de clasificare? Bună întrebare dar greu de pătruns. Un laconic răspuns ar fi: Deoarece iubirea este un factor important în viaţa socială. Aş zice chiar o forţă care împinge înainte societatea. Nu este chiar precum versifică poeţii. De fapt ei cântă iubiri neîmplinite, platonice şi fac dragoste cu propriile visuri.  

Iubirea indusă nu a fost proprie numai perioadelor de dictatură. În cea mai democratică societate, aceea a zilelor noastre, cultul personalităţii prin dragoste cu sila mai apare, pe ici pe acolo. Trebuie să-mi iubesc Ţara şi Primul Ministru, altfel nu primesc fondurile necesare dezvoltării corespunzătoare a comunei natale. Şi asta nu numai la nivel de primar ci al ultimului locuitor, talpa votantă a ţării. Vrei nu vrei, bea agheasmă Grigore.  

Da! Îmi iubesc soţia, copii, comuna natală şi meseria. Consecinţa muncesc cu plăcere şi spor iar familia, comuna şi ţara întreagă înfloresc.  

Nu-mi vorbiţi despre ghiocel şi primăvară. Mai ales că ghiocelul are capul plecat spre deosebire de mine care mă mândresc cu meseria bine însuşită care aduce o mare productivitate. Am luat la timpul oportun bacalaureatul ca 90% din candidaţi şi în plus am dat şi examenul de admitere cu succes între cei 10% reuşiţi. Concurenţă nu glumă acum cca. 60 ani.  

Ce sens are iubirea de ţară dacă fiecare care-şi iubeşte efectiv comuna natală şi meseria prosperă ducând inerent la dezvoltarea ţării? Majoritatea celor care trâmbiţează iubirea de ţară nici nu o cunosc bine. Dar cunosc Parisul şi chiar New York-ul unde se simt bine. Halal!  

Numai omul care nu iubeşte munca cârteşte. Comuna în care s-a născut este săracă, are primar prost, familia nu-l ajută iar el trebuie să bea ca să-şi înece amarul. Cu astfel de oameni ţara, oricât de iubită ar fi, nu prosperă.  

Ce sens are conducătorul iubit? Iubesc oare pe cel care-mi măreşte sistematic taxele şi impozitele? În fond această mărire reduce nivelul retribuţie, ceea ce a făcut precedentul conducător, iubit atunci dar urât astăzi. Pentru ce să-l urăsc? Pentru faptul că a făcut tot ce face actualul conducător mult iubit! Vorbele cu care fiecare dintre ei şi-a învăluit faptele reprobabile merită a fi hulite nicidecum iubite.  

Dragostea, bato vina!  

Iubirea neindusă, în special iubirea meseriei, a muncii în sine sunt un puternic motor al dezvoltării economice a ţării, deci şi a bunăstării noastre.  

Iubesc partidul surzilor! Un nume oarecare care nu spune nimic chiar dacă este exprimat prin majuscule de forma PCR, RSR sau JOB. Cum să iubesc un partid, o bandă de oameni înhăitaţi de principii? De regulă de înavuţire.  

Oricare partid ar fi la putere, dacă omul de rând, talpa ţării, votantul partidelor, nu munceşte totul se duce de râpă. Oricât de sforăitoare ar fi vorbele iubitului conducător fie el Preşedinte sau Primul Ministru, adică mâţă sau dulău. Aşa se cam au între ei conducătorii.  

Conducătorul însăşi are o comună natală. Din firea lucrurilor îşi iubeşte această comună şi ea iese singular din nevoi peste noapte. Dar ŢARA şi-o iubeşte acest conducător? Într-atât încât o aduce în sapă de lemn. Să-l mai votăm?  

Meseria de conducător este spinoasă. Omul care o îndeplineşte nu mai are mamă, tată, familie, comună natală, chiar ŢARĂ. Această meseria mult dorită, odată dobândită, nu mai lasă loc iubirii. Poate doar a banului cu care face nesfârşit dragoste. Oricât am muncii, EL o duce mai bine iar NOI din ce în ce mai bine. O vom duce şi noi bine când se vor coace condiţiile. Ce-ar fi să-l iubim şi noi, aşadar să-l alegem, când se vor coace condiţiile? La Moş Aşteaptă cu alte cuvinte.  

Chiar toţi conducătorii devin baroni deîndată ce trec uşa primăriei?  

Uite că Sibiul, un orăşel mai de doamne ajută, fost şi Capitală Culturală Europeană, are primar de mai mult de 10 ani nedevenit baron. Oare de ce? O fi de pe altă planetă? Nu-şi iubeşte ŢARA? Este gospodar bun. Sibiul a dobândit sub conducerea lui bunăstarea prin bună gospodărire. De ce nu puteţi admite că si gospodăria sa proprie a evoluat? Doar este şi acasă gospodar , nu numai la primărie. Nu ar fi cazul ca toate oraşele ţării să se despartă de baroni şi să ofere conducerea numai unor oameni care iubesc munca atât în gospodăria proprie cât şi în ţara sau comuna condusă? Poate ne vine mintea românului ce de pe urmă şi alegem pe mutulică, iubitor al muncii, stăpân al ţării.  

Referinţă Bibliografică:
Iubirea, o forţă de avangardă! / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1353, Anul IV, 14 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!