Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Şcoala şi munca
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Mulţi părinţi susţin cu vehemenţă că munca unui elev este învăţătura. Da! Au dreptate dar ce învăţătură? Păi cartea, cititul şi scrisul perorează acei părinţi. Aici nu le dau dreptate. În primul rând că „învăţătura nu începe la 7 ani şi nu se termină odată cu liceul. Învăţătura începe înainte de naştere şi se termină abia când intră în mormânt. În toată această perioadă, că vrea sau nu vrea, omul învaţă permanent.  

Bauhaus[1] este un curent arhitectural de prin 1920 dar şi o universitate în care studenţii, viitori arhitecţi, pictori, sculptori sau ebenişti, au construit-o cu mâna lor şi din fonduri obţinute prin desfacerea operelor realizate tot de ei în orele de studiu. Munca fizică făcea parte din procesul de învăţământ.  

Iar la noi televiziunea publică a luat parte unei mame care s-a plâns că fiica ei a fost pusă în cadrul şcolii să strângă frunze. Mici puncte de vedere.  

 

La naşterea sa pruncul este departe de a fi „pur şi nevinovat”, cu atât mai mult neştiutor. Este adevărat că fetiţele se nasc virgine dar neştiutoare mai va.  

Parte din învăţătură, pe care mulţi o ignoră cu desăvârşire, este aceea primită de la „mama natură”. Hrănirea şi reproducerea specie nu se învaţă la absolut nici un nivel şcolar.  

Păcat!  

Şi totuşi pruncul abia născut caută sânul mămicii iar adolescentul începe căutarea partenerului de viaţă. Această învăţătură este gravată în celulă prin genomul specific al speciei. Nu numai boli sau malformaţii (tutunul, alcoolul etc.) ale părinţilor pot fi moştenite. Există strămoşi de milioane de ani care ne-au lăsat forma corpului şi a interiorului său. Cine a învăţat de pildă inima să bată? Pruncul nu respiră în burta mămicii, dar cum iese din ea dă un prim strigăt şi apoi respiră o viaţă întreagă. Care înaltă şcoală l-a învăţat?  

A învăţa nu este neapărat a ştii pe de rost poezia. Din contră. Învăţatul unei poezii fără să simţi versul în ritm şi rimă este absolută pierdere de timp. În nici un caz nu „exersează memoria” ca şah-ul de pildă. O virgulă în frază nu stă acolo că vrea profesorul. O virgulă se citeşte modelând vorbirea. Pot învăţătoarele noastre să explice copilului acest amănunt care nu este deloc un fleac?  

Imediat după naştere copilul ascultă. ASCULTĂ cu majuscule deoarece această abilitate este principala sursă de acumulare a noilor cunoştinţe. Ea a fost pusă în evidenţă chiar cu cca. 6 săptămâni înainte de naştere deoarece pruncul recunoaşte nu numai mămica ci şi alte persoane care au trăit în apropierea ei în această perioadă. Vedeţi oameni buni că utilizez verbul a asculta în loc de a auzii. Sintagmele sunt departe de a fi sinonime. Aude tot omul şi dobitocul dar, dacă nu ascultă ce a auzit nu înţelege nimic. De pildă scrii la dictare cu mai multe sau mai puţine greşeli gramaticale ce ai auzit. Ai înţeles ceva din cele dictate? Nu deoarece nu te preocupa ascultarea cuvintelor ci numai auzirea şi forma ortografică pe care o vei scrie. Ei bine copilul ascultă tot ce aude şi memorează tot. Nu are alte preocupări care să-i distragă atenţia de la înţelegerea celor auzite. De aceea par mai receptiv copii mici. Ascultarea este însă mijlocul de a afla cunoştinţe noi la orice vârstă. Este păcat că, în afara copilăriei precoce, nu mai ascultăm ce spun vorbitorii deşi le auzim vorbele. Vorbele nu trec pe lângă ureche, cum uneori se zice, ci suntem preocupaţi de cu totul altceva. De exemplu de a le „nota în caietul de notiţe” când doar ai manualul care le descrie uneori mai bine ca profesorul. Dar elevul crede, iar profesorul uneori pretinde, că notiţele ar fi utile în dauna înţelegerii subiectului.  

Văzul, pipăitul şi chiar gustul sunt simţuri care completează acumularea de cunoştinţe, în special la prunci.  

Pentru copilul mare şi chiar pentru adult citirea unei cărţi este asimilată cu ascultarea. Cuvintele citite intră direct în memorie deoarece aceasta nu este preocupată de altceva. Să nu vă mire însă că, la redarea celor citite, ataşaţi o notă personală. Povestiţi ce aţi înţeles nu ce tocmai aţi citit. La fel se petrece şi cu ascultarea. Niciodată nu poţi repeta exprimările vorbitorului, ceea ce ar fi de fapt un plagiat. Redaţi ce aţi înţeles din vorbele lui.  

Dar ce are munca cu şcoala sau cel puţin cu acumularea cunoştinţelor? Mult mai mult decât vă închipuiţi. Vă dau un mic exemplu.  

Un copilaş zglobiu de 5 anişori se joacă în parc. Pune un sportiv de performanţă să facă tot, dar absolut tot ce face copilul. Copilul se joacă, dar sportivul munceşte. După nici 20 minute sportivul cu toate antrenamentele făcute, se dă bătut. A obosit! Copilul se joacă mai departe şi ore în şir.  

Aşadar munca şi joaca sunt noţiuni similare. Joaca este o muncă de care simţi plăcere. Joaca nu te oboseşte. Din contră, prin auto emulaţie îţi dă vigoare. Munca este tot o joacă pe care o faci la dorinţa unui terţ. Probabil terţului îi face plăcere munca ta, dar nu şi ţie. Din această cauză oboseşti.Vorba soţiei: "De s-ar termina odată concediul să mă odihnesc puţin"  

Ca orice copil bine crescut mă spală dimineaţa pe faţă şi pe dinţi cu apă caldă sau rece după cum dă Domnul (primar). Este o muncă de rutină, în firea activităţii şi practic nu contribuie la obosire. Văd soarele cu totul altfel după ce m-am spălat pe faţă. Sunt mai vesel, mai vioi şi pot începe „munca”. Revin seara toropit „după o zi de muncă istovitoare”. Abia aştept să intru sub plapumă să mă „odihnesc” în sfârşit. Este ziua „de muncă” a unui om care munceşte ca să trăiască. Dacă n-ar munci ar muri de foame cu întreaga sa familie.  

Există oameni care trăiesc ca să muncească. Aceştia iau munca drept o joacă şi practic, deşi fac tot ce fac toţi poate mult mai mult, nu obosesc. Or fi aceşti oameni roboţi, oricum altfel decât noi muritorii de rând care obosim după primul sac cărat?  

Nu! Este doar un principiu de viaţă însuşit din fragedă copilărie.  

În amintirile cele mai intime mama este legată de poveştile pe care seară de seară ni le spunea mie şi frăţioarei cum îi spunem eu deoarece barza greşise neaducând surioara aşteptată. Nu uita niciodată să ne întrebe ce am reţinut din poveste. Şi era mai mare hazul când frăţioara ne nara nişte eseuri hazlii apropiate de poveste, pe care eu le corectam. Eram „scutiţi” de povestea care ne făcea o deosebită plăcere, când mama era obligată să ne „povestească” pilde despre repercusiunile neîndeplinirii sarcinilor curente pe care fiecare le avea. Bătea şeaua ca să înţeleagă iapa. A doua zi ne făceam patul cu grijă, udam florile iar jucăriile erau seara la locul lor pe raft. Eu aveam cinci ani. Lipsa de poftă de mâncare nu se sancţiona. Pur şi simplu masa era sărită. Ciar un moft simplu la "spanac" ducea la "auto"renunţarea la prăjitură.  

Nu am fost niciodată scutiţi de treburile casnice accesibile vârstei. Şi aveam timp de toate, scoală, gospodărire, lecţii şi chiar joacă cu socializare supravegheată.  

Toate aceste fleacuri au intrat în sânge. Şi astăzi la 80 îmi caut de lucru, altfel crăp.  

Şi viaţa nu mi-a presărat flori în cale. Munceam pe şantier sau în birou, cărând deseori saci (la figurat). Niciodată nu am ajuns obosit acasă unde aşteptau treburile casnice împărţite frăţeşte între toţi, o carte sau alte activităţi comune. Aveam timp până şi de teatru, chiar operă. Şi pe atunci se lucrau 6 din 7 nu se beau cfeluţe numai cinci zile pe săptămână ca astăzi. Este adevărat, ne lipsea televizorul color şi internetul.  

Aşadar munca este viaţa noastră a tuturor. În perioada copilăriei şcoala, cu toate îndatorările ei, nu este decât una dintre activităţile curente chiar dacă include ore suplimentare de pian, dicţie sau altele cu caracter asemănător. Îndatoririle casnice precum curăţenia la „locul de muncă”, ordinea, chiar spălatul vaselor nu trebuie neglijate. Rămâne suficient timp pentru o carte, televizor sau internet. Sportul şi vizitarea teatrelor trebuie şi ele strecurate în planul de activitate. Dacă „munceşti cu plăcere” este timp suficient pentru toate. Exceptează cârtirea şi bârfele care într-adevăr ar cere ore suplimentare peste cele 24 ale zilei. Dar cine are nevoie de ele?  


[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Bauhaus  

 
 
Referinţă Bibliografică:
Şcoala şi munca / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1345, Anul IV, 06 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!