Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1336 din 28 august 2014        Toate Articolele Autorului

De ce nu!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Titlul pare o întrebare dar este de fapt un răspuns.  

Regretatul arhitect Patriciu a trecut recent în eternitate lăsând familiei şi nu numai un măr al Discordiei, marea sa bogăţie în bani. Şi-a făcut primul milion din meditaţii.  

Hulitul Ceauşescu a iniţiat unul din giganţii care au caracterizat epoca sa şi anume Institutul de Fizică Atomică Măgurele, de lângă Bucureşti. Şi acest institut a devenit măr al Discordiei deoarece este unicul obiectiv industrial care are realizări palpabile fără aportul iubitului nostru guvern.  

Ţaţa Florica, care a ajuns la sapă de lemn după îndeplinirea cutumelor la moartea gârbovitului său soţ a ieşit să demonstreze vehement împotriva Legii care ar admite înmormântarea fără preot. Un insignifiant măr al Discordiei generat de veşnica campanie electorală în care se află ţara.  

Nea Vasile, PSD-istul, cară saci de când se ştie. Azi este şomer deoarece macaralele i-au preluat locul de muncă. În loc să asimileze o nouă îndeletnicire zbiară lozinci şi trăieşte din subvenţiile minore care-i sunt oferite pentru un vot o data la câţiva ani. Cine îi aruncă mărul Discordiei?  

Se întâmplă în iubita noastră România. Şi ne iubim ţara. De ce nu?  

În fond asta-i viaţa. De ce nu!  

 

Nu m-aş fi uitat primprejur dacă nu aş fi aflat severele critici adresate unui respectabil gospodar sas că şi-ar fi făcut bruma de avere pe căi necinstite, cică din meditaţii. Munca, munca asiduă zi cu zi dublată de economisire nu mai este un mod de viaţă acceptat cetăţenilor români.  

Munca bine chibzuită aduce mici economii. Strângând aceste economii pot să-ţi permiţi realizări mai deosebite precum finanţarea unui cuibuşor în care să trăieşti  

Viaţa din orientul mijlociu care a influenţat puternic regiunea Balcano-Carpatică este bazată pe hazard. Domnul dă! Domnul ia! Facă-se voia Ta Doamne!. Este de fapt una din dogmele religiei Ortodoxe. Gospodarul român din afara curburii carpatice munceşte cu sârg dar nu ştie să-şi valorifice economiile. Un chef, un parastas o nuntă sau un botez dezechilibrează vădit gospodarul care nu-şi face vara sania şi nu strânge bani albi pentru zile negre. Parafrazând putem spune că strânge bani negri pentru chefuri albe. Cam aşa apar germenii micilor afaceri oneroase care pot ajunge la mari potlogării.  

Gospodarul român din interiorul lanţului carpatic este alt fel de om. Deviza sa este trăiesc ca să muncesc. O sintagmă fără sens pentru orientali care trăiesc ca să chefuiască iar munca este corvoada cu care este plătit cheful. Din moşi strămoşi cel mai sărac ardelean avea un plug şi boii de înjugat. Muncea pentru boier dar cultiva şi propriul petic de pământ astfel era în situaţia de a se dezvolta strângând ceea ce prisosea.  

Sas-ul sau Maghiarul, oameni mai severi cu sine însăşi, educaţi de vestul european se asociau spre a lucra în comun pământurile lipsite astfel de haturi despărţitoare. De sute de ani vedeai în Transilvania holde cât cuprinde ochiul cu mari productivităţi. Românul ţine prea mult la „proprietatea sa moştenita” la care se adaugă eventual cea dobândită. Nu poate renunţa la haturile despărţitoare datorită cărora este veşnic „în stare de război” cu vecinul.  

Dar astea sunt probleme de etică şi educare şi vor mai trebui mulţi ani de „tranziţie” spre a apropia estul de vest, cel puţin în ţara noastră unde aceste regimuri sunt despărţite numai de un masiv muntos.  

 

După această lungă introducere să analizăm puţin activitatea în această bogată ţară a Discordiei care-şi aruncă mărul pe ici pe acolo.  

Cum a putut Patriciu să strângă primul său milion din meditaţii şi încă sub severul regim comunist.  

Profesor universitar la Arhitectura din Bucureşti, Patriciu avea un talent pedagogic de explicare în amănunt a problemei. Ajutând câteva cunoştinţe sau rude să se pregătească pentru examenul de admitere i s-a dus duhul că toţi cei pregătiţi de el cunosc materia suficient ca să susţină cel mai sever examen. Pe bune deoarece nu se putea concepe pe atunci o măsluire a examenului. Nefăcând chefuri majore care să atragă atenţia asupra banilor săi i-a strâns simpli la CEC unde a depăşit milionul înainte de „marea revoluţie din 89”  

După revoluţie a intrat în bursa petrolieră unde averea i sa multiplicat de mii de ori. Poate hazardul l-a ajutat dar nu a făcut nimic necinstit. A cumpăra ieftin spre a vinde mai scump este o afacere strict legală. Nu şi dacă preţul de cumpărare sau vânzare este alterat de o pilă sau un telefon. Acel caz este corupţie sadea. Din păcate Voiculescu nu vrea să admită acest adevăr.  

Cinste lui Ceauşescu pentru concentrarea specialiştilor de mare valoare într-un centru bine echipat. El a adus astfel lauri ştiinţei şi şcolii româneşti care astfel erau foarte bine cotate peste hotare. Astăzi, pe baza unor fructuoase lucrări de specialitate fizicienii noştri s-au angajat în cel mai puternic LASER de pe glob. La proiectare şi probabil şi la execuţie participă specialişti de pe tot globul astfel că institutul a devenit Meca fizicienilor lumii. Guvernul nu este interesat în atacarea lucrărilor deoarece nu creează avantaje electorale. Fără nici un motiv plauzibil nu admite eliberarea avizelor necesare, blocând astfel lucrarea. Ar fi păcat ca fizicienii noştri să părăsească ţara spre o gazdă mai primitoare numai şi numai deoarece politicienii noştri sunt veşnic în campanie electorală.  

 

Ţaţa Florica, în numele tuturor habotnicilor Ortodocşi din fosta Valahie şi Moldova, se opune vehement Legii potrivit căreia se admit înmormântări şi chiar incinerări fără obligativitatea unei slujbe religioase. Este dreptul ei de a vocifera.  

Dar să vedem dacă are de ce!  

Cimitirele sunt, aproape în exclusivitate gestionate de biserici. Nu întotdeauna pământul care ţine răposaţii este proprietatea bisericii. De cele mai multe ori pământul aferent este al primăriei dar dat în folosinţa bisericii. Biserica a sfinţit acest pământ şi, contra cost, admite înmormântarea însoţită de slujba de rigoare.  

În baza unor premize populiste generate de lupta electorală a guvernului a fost propusă o Lege care să admită înmormântări fără taxele percepute de preoţi. Prost formulată Legea în speţă interzice preoţilor să oblige credincioşii să apeleze la slujba religioasă de înmormântare. Cu alte cuvinte preoţii sunt opriţi de a-şi face reclama necesară, nu să încaseze taxele.  

Oricum Legea nu are nici un sens. Ar suna cam cum şi de ce să respirăm. Intenţionat se face multă vâlvă pe seama ei deoarece candidatul în speţă apare drept salvator al unor cheltuieli făcute de votanţi. Dacă ar fi vorba de taxe şi impozite aş vota cu drag pe cel care le reduce. Bineînţeles cu speranţa că se ţine de cuvânt ceea ce este puţin probabil.  

Şi, în final, punctul de vedere al lui Nea Vasile românul din sud-estul lanţului carpatic, membru sau simpatizant PSD, foarte muncitor dar la Cooperativa Munca în Zadar. Lucrează pământul, este minier sau electrician, mecanic sau pur şi simplu cară saci. Se pricepe la toate motiv pentru care nimeni nu-l crede şi pierde repede toate locurile de muncă. Neavând calificare, productivitatea muncii sale este foarte scăzută motiv pentru care nu este preferat de angajator deşi vigoarea sa fizică l-ar recomanda. Îmi amintesc de „excavatoarele cu barbă” bucovineni pe car îi găseai pe toate şantierele mari ale ţării. Erau calificaţi pentru munca lor, datorat şi unui mediu şcolar corespunzător. Câştigau o avere cu muşchii braţelor lor. Unde or fi rămas în negura vremii?  

Calificarea este astăzi un factor strict necesar. Calificarea, o meserie brăţară de aur, nu un bacalaureat. Este drept că multe din actualele îndeletniciri necesită o pregătire medie. Foarte multe locuri de muncă, considerate cândva muncă de jos precum electrician, mecanic sau magaziner se oferă în multe uzine numai unor titraţi universitari, ingineri cu experienţă.  

M-am luat cu vorba. Nea Vasile PSD-istul, de fapt simpatizant de ocazie nu membru, şi-a făcut din şomaj o meserie. Urlă lozinci, participă cu vervă la „plimbări” sau manifestări unde antrenează cu râvnă pe cei din jur la acte nelalocul lor, chiar vandalism. Este recompensat cu o miluire oarecare să nu moară de foame.  

Nu-i bine, nu-i frumos, nu-i uman. Nea Vasile ar putea fi îndrumat spre o îndeletnicire căutată unde să lucreze calificat, deci cu spor, pentru o retribuţie mulţumitoare. Dar sunt necesari şi politruci necalificaţi buni la toate.  

Trăiască Anul Electoral! Trăiască Lupta Electorală! Trăiască, campania!  

 

Referinţă Bibliografică:
De ce nu! / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!