Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1327 din 19 august 2014        Toate Articolele Autorului

Slugă la doi stăpâni
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

O zicală populară zice că nu poate exista un rău mai mare decât să fi sluga a doi stăpâni. Indiferent dacă aceştia se au bine între ei sau sunt pe picior de război sluga are de suferit toane, dese ori contradictorii, astfel că orice ar face găseşte laude dintr-o parte şi reproşuri din cealaltă.  

Situaţia nu este deloc singulară la om. Restul vieţuitoarelor, plante sau animale nu se supun dualităţii conducerii. Au un singur „stăpân”. Bun sau rău dar acceptat.  

De ce omul face excepţie?  

Păi omul este creat de Sfânta Mâna a creatorului Divin, nu de Cuvântul său precum restul vieţuitoarelor. În loc de a cuvânta Dumnezeu a suflat doar peste opera sa din lut. Prin „sufletul” astfel obţinut omul a căpătat dreptul la autodeterminare înţelegând să-şi subordoneze semenii prin instituirea dreptului de proprietate.  

Să adâncim puţin natura acestei relaţii de duplicitate a subordonării omului.  

La animale este simplu. Un grup necesită un conducător care să organizeze apărarea colectivă, procurarea hranei şi să rezolve micile diferende apărute în viaţa de toate zilele. Este atât de normal încât toată fauna este astfel organizată. Nu contează sexul conducătorului. Multe specii adoptă în acest rol femele, precum pachidermele (elefanţii).  

Şi omul primitiv a simţit necesitatea unei conduceri în persoana unui om puternic şi bun organizator. Conducătorul trebuie să fie autoritar iar cuvântul său Lege necontestabilă.  

Omul „gânditor” a considerat autoritatea conducătorului drept o îndatorire suplimentară care i-ar îngreuna viaţa. Ar suporta însă mai uşor dacă, opus autorităţii conducătorului exista o a doua autoritate mai prietenoasă. Acest sentiment provine din componenţa familiei, celula societăţii. În procesul de educare a copilului există autoritatea tatălui care îşi îndrumă odrasla spre asprimile vieţii dar şi dragostea maternă. Bici şi zăhărel spune o altă zicală. Au apărut astfel vracii care, alături de îndatoriri de vindecare sau măcar alinare a suferinţelor fizice se ocupau şi de o echilibrare a autorităţii conducerii prin ajutorul Divin dat de către o autoritate supremă. Autoritatea supremă, căreia i se supune şi conducătorul fizic, duce în masa membrilor colectivelor sociale la acceptarea mai uşoară a dispoziţiilor extreme cum al fi lupta de apărare cu riscul vieţii.  

În consecinţă toate vieţuitoarele globului terestru se supun legilor naturii care asigură prin lanţul trofic hrana tuturor şi un fragil echilibru. Fiecare membru al speciei admite ca legătura între el şi natură să fie făcută de un conducător. Acesta înţelege, mai mult sau mai puţin, legile naturii şi dispune în consecinţă.  

Omul nu admite însă subordonarea faţă de natură deşi ea este evidentă şi de necontestat. Vrând nevrând omul este subordonat naturii care devine astfel stăpânul „de drept”  

Sub persuasiunea vracilor, deveniţi astăzi preoţi, omul a fost obişnuit cu un conducător nepalpabil (virtual), numit Dumnezeu. Acesta, creatorul între altele şi al naturii, îşi transmite Sfânta Voinţă prin casta preoţească care-l reprezintă.  

Totul ar rămâne acceptabil dacă Divinitatea ar fi unică precum este şi natura. Din păcate omul nu poate concepe natura şi ia contact numai cu peisaje. Omul montan este mult diferit de omul marin având fiecare procedee de viaţă, respectiv alimentare, distincte. Cu atât mai mult diferă omul largilor câmpii şi podişuri care poate obţine hrana prin culturi. Fiecare om din aceste categorii vede Divinitatea „asemănătoare” lui. Astfel fiecare tagmă preoţească si-a creat propriul Dumnezeu Adevărat şi consideră drept „eretici” toţi evlavioşii unui alt Dumnezeu. Natura fiind însă unică este normal că şi Divinitatea este (nu ar trebui să fie) unică deşi îmbracă haine şi poate numiri variate în diferitele colţuri ale naturii.  

Astăzi omul este practic strivit între Divinitate şi Natură. Fiecare dintre aceşti conducători supremi are adepţii săi car ignorează celălalt stăpân. Si totuşi toţi se supun acestei dualităţi (luaţi sintagma în toate accepţiunile sale).  

Dualitatea conducerii supreme a activităţii umane are consecinţe nefaste. Merită să le studiem mai amănunţit.  

Referinţă Bibliografică:
Slugă la doi stăpâni / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1327, Anul IV, 19 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!