Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1313 din 05 august 2014        Toate Articolele Autorului

Mă cunosc pe mine însumi?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Apreciere sau critică a lucrării Puterea prezentului de Eckhart Tolle in traducerea scriitoarei Alexandra Borş.

Interesat. Eu omul constat că am două conştiinţe. Una de uzură cu care rezolv problemele cotidiene şi o a doua care controlează aceste fapte. Cu ale cuvinte Eu pot fi nemulţumit de Mine. Dacă prima conştiinţă ” Eu”-l curent se supune integral, sau poate tocmai se constituie drept, voinţa proprie a doua „Mine” se află în subconştient şi apare stringent numai la eventuale contradicţii între „faptă şi vorbă” ca să folosesc o expresie în sine cunoscută.  

Nu este de fapt nimic nou. Psihiatria a detectat de mult aşa zisul subconştient care joacă un important rol în deciziile luate de conştient.  

Noutatea, cu iz de supranatural, este modul cum autorul lucrării ia cunoştinţă de propriile conştiinţe, cum rezolvă diferendele dintre ele iar apoi efectele care pot fi generate de un control conştient asupra subconştientului.  

Fenomenele care se produc în aparatul nostru de gândire nu se supun timpului. Miliardele de neuroni şi sinapse din creier pot fi asimilate cu un calculator cu miliarde de procesoare legate pe acelaşi bus cu miliarde de căi paralele. Probleme care ar cere timp spre a fi rezolvate pas cu pas se rezolvă astfel într-un pas unic. O decizie curentă luată de conştient rezultată din analizarea unui întreg complex de evenimente, este simultan controlată de a doua secţiune, subconştientul, care poate genera o soluţie diferită. Apare astfel o incertitudine care, la un om inteligent, duce la reverificarea deciziei.  

Nu ar fi un caz singular. Toate organele corpului deţin secţiuni de control al necesităţii unei eventuale acţiuni controlată şi de desfăşurarea procesului generat. Face parte din fenomenul viaţă.  

O a doua observaţie pertinentă ar fi alegerea titlului românesc. Titlul original sună în traducere „Puterea clipei”. Now se traduce curent prin acum, corect clipa care tocmai a trecut. Pe când prezent implică o acţiune tocmai în desfăşurare: voi mânca – mănânc – am mâncat reprezintă o succesiune de acţiuni măsurabile desfăşurate în viitor, în prezent respectiv în trecut. Now precizează o clipă. Nu oarecare ci aceea care tocmai s-a sfârşit acum. Acum!  

Acţiunile minţii omeneşti nu au caracter măsurabil. Cu atât mai mult în timp. Când miroşi un trandafir vezi pentru o fracţiune de secundă aleea trandafirilor unde ai sărutat pentru prima dată viitorul partener de viaţă. Un complex întreg de împrejurări a cărui amintire a fost generată de un impuls olfactiv.  

În consecinţă există o putere incontestabilă a clipei care poate genera acceptarea sau înlocuirea unei decizii în propria minte. Prezentul înconjurător poate sau nu prilejui sau favoriza disputa între conştient şi subconştient.  

 

Nu găsesc un merit deosebit acela de a nu aminti biserica deşi, în concepţie vulgară, subconştientul ar fi contribuţia sufletului rătăcitor găzduit de corpul de ţărână. Ar fi discutabil cum corpul gazdă are totuşi calitatea de a lua decizii dese ori contestate de suflet.  

Nu! Natura a dotat omul, ca şi multe alte vieţuitoare, cu capacitatea de a gândi şi a lua decizii. Oare tigrul flămând în urmărirea turmei de bovine sălbatece nu trebuie să ia instantaneu decizii? Care element al cirezii este mai la îndemână fără a fi un pericol mai mare decât cel asumat? Este oricum o decizie mult mai dificilă decât crearea unui nou impozit de către politician. Până şi obişnuita muscă ia decizii instantanee analizând din ce parte vine un eventual pericol şi cum trebuie să se comporte.  

Conştientul uman se dezvoltă în timp prin asimilare de cunoştinţe. Este de presupus că nici subconştientul nu rămâne inactiv. Dar cum îşi completează el cunoştinţele necesare şi, în special, de ce aceste cunoştinţe diferă de cele acumulate de conştient?  

Întrebarea nu este deloc retorică. Răspunsul este însă foarte greu de găsit.  

Problema este: Când începe puiul de animal să acumuleze cunoştinţele?  

Un răspuns pripit ar fi: Oricum, după naştere. Nu. Categoric NU! Memoria de durată, în speţă Subconştientul, devine aptă pentru acumularea de cunoştinţe după formarea primilor neuroni şi cuplarea lor la organele de simţ. Pentru embrionul uman aceasta să întâmplă din săptămâna 24 adică de la finele celei de a doua treimi a sarcinii. Din acel moment fătul aude şi simte. În plus reţine tot. Obiceiurile alimentare se formează cu mult înainte. Practic de îndată ce embrionul de ficat îşi începe activitatea. Urmează joaca şi poveştile care se imprimă direct în subconştient. Conştientul se formează mult mai târziu. De regulă odată cu pubertatea când copilul devine conştient asupra sa însăşi.  

Subconştientul nu este nici pe departe un arbitru între bine şi rău cum ar apare un suflet venit din afara corpului. Subconştientul se formează odată cu creierul însuşi. Celula proaspăt formată capătă şi o informaţie utilă din activitatea de moment a corpului. Pe toată durata copilăriei creierul acumulează toate informaţiile primite direct în subconştient. Abia când încep preocupările privind reproducerea speciei se creează un scop al vieţii însăşi. Acela de a însămânţa viaţa respectiv acel de a creşte puii. Totodată apare capacitatea de a lua decizii. Informaţia preluată din mediu este filtrată şi numai parte din ea va fi reţinută în memoria de durată numită de acum subconştient. Accesul la subconştient devin conştientului mult mai dificil. De regulă numai prin amintiri. Dar la luarea unei decizii sau în timpul ascultării unei disertaţii subconştientul îşi deschide porţile şi pune la dispoziţie tot conţinutul său în speranţa da aşi completa cunoştinţele lipsă. Aici intervine adevărata putere a clipei. Tot ce ai învăţat o viaţă întreagă este parcurs spre a găsi o relaţie cu noţiunea nou asimilată. Dacă relaţia a fost găsită defineşte noţiunea. Necorespondenţe între vechile amintiri şi noile definiri sunt reţinute de subconştient.  

În consecinţă un om nu are posibilitatea fizică să ştie ce ştie. Pare un joc de cuvinte motiv pentru care repet propoziţia: un om nu are posibilitatea fizică să ia cunoştinţă de tot ce are el însuşi în subconştientul săi.  

Dar un om cult şi inteligent poate ştii cu precizie ce nu ştie. El se va abţine de la orice discuţii în contradictoriu de îndată ce conversaţia atinge un astfel de subiect. Tata mi-a dat la timp oportun această importantă LEGE sub forma: Nu vorbi niciodată despre locuri în care nu ai fost. Şi am urmat cu sfinţenie această lege. Şi mi-a fost bine în viaţă, fără să fie necesare dispute cu mine însumi.  

 

Dacă mai consideraţi necesar citiţi cartea Puterea Prezentului. Sincer spus pe mine m-a plictisit deoarece nu mi-a oferit nimic nou.  

Referinţă Bibliografică:
Mă cunosc pe mine însumi? / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!