Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Imaginatie > Mobil |   


Autor: Emil Sauciuc         Publicat în: Ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Emil SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIŢIE - POEME (4)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
REPERAJ  
 
Sânge despicat de reper  
în punct erodat,  
ce curge spre cer,  
înviind răspicat.  
 
De o parte univers speriat,  
de cealaltă mască fără un ochi,  
explozie de nor eronat  
deasupra roşului de mac cu deochi.  
 
Sunt R-ul şi P-ul făptaşii,  
repere ce lovesc încrezut,  
R-ul şi P-ul sunt naşii,  
punctul, e de fapt un nou început.  
 
1. Reperaj: astăzi oamenii sunt altfel, nu mai au  
doar călcâiul vulnerabil, precum în antichitate Ahile,  
slabi sunt cu totul, iar luptele nu se mai dau  
pe câmpii însângerate, ci prin baruri, discoteci şi luxoase vile.  
 
2. Reperaj: gura este acum slabul punct precum a lui Ahile călcâi  
şi fără greşeală putem spune  
că războaiele între intenţii se iscă, între fierbinţi şi călâi,  
iar adevăratul deşert e în goalele minţi, nu între dune.  
 
3. Reperaj: viaţa e ca scara din coteţul de găini,  
rudimentară, scurtă şi plină de mizerii,  
ne chinuim, cărăm şi tragem ca hârşiţi asini,  
dar pentru univers viruşi suntem, în cazul cel mai bun bacterii.  
 
4. Reperaj: arcadele visului Giocondei domină aerul  
cu porţile de argint brodat ce le închid  
şi plâng gemând atroce, apoi îşi înghit vaierul  
stingând cu lacrimile lor focul din câmpul de celuloid.  
 
5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele  
în spaţiul extras din timp  
mă regăsesc printre cele  
mai vechi manuscrise tăinuite-n Olimp.  
 
6. Reperaj: vorbirea fără cuvânt,  
şi gestul împietrit în mişcare,  
hrănesc pietrificarea cu mult avânt,  
din oceanul fără corali, peşte şi sare.  
 
7. Reperaj: întâlnire, dar ceresc,  
existenţă complicată,  
drumuri care rătăcesc  
în apa-necată.  
 
8. Reperaj: abstractă gândire  
filosofie pură, timpi existenţiali,  
înţelegeri noi întru' iubire  
printre prietenii providenţiali.  
 
9. Reperaj: grădina semiramidică suspendată,  
pe care o doreşti şi de care ţi-e dor,  
de aerul din Eden e curtată  
şi animată de sunetele celeste din angelicul cor.  
 
10. Reperaj de gândire  
în formă şi-n faptă,  
abordaj de iubire  
puţintel mai coaptă.  
 
11. Reperaj: revedere deşartă  
pe betonate câmpii cotidiene,  
unde poate exista artă  
cu şi fără vocaţii virgine.  
 
12. Reperaj: scormonirea zilei din noapte  
fără a avea aşteptări,  
găsirea iernii în fructele coapte,  
aducerea-aminte-n uitări.  
 
13. Reperaj: aşteptare fără aşteptări,  
încununare fără cunună,  
urcuş de trepte fără scări  
de la pământ la lună.  
 
14. Reperaj: oboseala după efortul creaţiei  
şi istovirea lăuntrică, biruitoare,  
este obolul dat naţiei,  
înveşmântată în aur cernit de dureri şi aşteptare.  
 
15. Reperaj: tăria de gheaţă în umeda vară  
şi căldura de viaţă în iarna seacă,  
îţi fac existenţa înflăcărat-hilară  
stând una-ntr-alta ca sabia-n teacă.  
 
16. Reperaj: suntem o lume de sclifosiţi roboţi  
pe-a căror minte dictatorial s-a pus sechestru,  
s-ar putea crede ca suntem idioţi,  
noi jucăm însă doar un joc terestru.  
 
17. Reperaj: în lume toţi se plâng de hoţi,  
fură discipolul devenind încontestat maestru,  
suntem un popor de "patrioţi"  
ce ne iubim condiţia în dans de căluşar alpestru.  
 
18. Reperaj: în astă existenţă nu se ştie cine inspiră pe cine,  
dintre noi care-i elev şi care-i maestru?  
Avem minţile cu intenţii luminoase, pline,  
sau facem doar un dans ecvestru?  
 
19. Reperaj: în astă viaţă toţi pe toţi şi de la toţi învaţă,  
în timp ce ne luptăm cu alţii şi cu noi, des învăţând,  
însă nimic la faţă nu se schimbă, supendate de o subţire aţă  
discursuri şi politici goale ne sunt scuipate-n gând.  
 
20. Reperaj: nu ne ucide ceea ce-nghiţim şi în stomac ajunge,  
ci grăbit ceea ce iese prin urâte vorbe din acesta,  
cum în sine, nici copacul nu este o ameninţare care să ne-alunge,  
ci doar săgeţile din el cioplite, ce grav ne găuresc creierul şi vesta.  
 
21. Reperaj: clarinetul plânge, contrabasul gâfâie,  
tobele strănută şi tuşesc, pianul mă mângâie blând,  
chitara în inimă-mi vibrează, de nimic nu-mi pasă, mi se fâlfâie  
de toţi şi de toate, ascultându-mă, viaţa mi-o petrec din când în când.  
 
22. Reperaj: acordurile de jazz îmi stârnesc amintirile,  
prin fumuri de alcool visez stând treaz,  
rememorându-mi pe rând toate iubirile  
devin un melancolic lucid, cu haz.  
 
23. Reperaj: însingurata şi neliniştita piesă de şah  
aşezată pe o pustie tablă cu pătrate albe şi negre,  
alienată şi tristă fredonează o fugă de Bach  
anticipând astfel mutările alegre.  
 
24. Reperaj: fotografiile pentru uzul burţilor sătule  
mă intrigă, mă răvăşesc, mă dor,  
foametea, suferinţa şi moartea pare că nu sunt destule,  
deşi toate, pe tot pământul, urlă şi plâng de zor.  
 
25. Reperaj: „un bou breaz bârlobreaz", cu capul de om,  
elegant, îmbrăcat la costum şi cravată,  
încercând să-nţeleagă din ce-i făcut un atom,  
perorează cu spor şi apă chioară se-mbată.  
 
26. Reperaj: zveltul palat crescut ca o liană-ntre palate,  
vopsit şi-npodobit ca o regină ctitorită din culori,  
în negrele, netrăitele zile hidromelate,  
ascunde multe crime într-ale sale comori.  
 
27. Reperaj: ogivele vechilor clădiri frivole, adultere,  
alcătuite din jumătăţi de spuneri,  
sunt astăzi victime distruse prin foc şi asediere;  
în istorie ele rămân doar umile supuneri.  
 
28. Reperaj: asistăm la vindecări de nevroze, dependenţe şi frici  
la cei săraci, fără mari posibilităţi,  
excluzând torturile şi loviturile de bici  
sau alte barbare atrocităţi.  
 
29. Reperaj: vechea prietenie secată  
în rămăşiţele de colegialitate când şi când,  
descoperă o inimă tristă, trădată,  
şi un suflet abandonat, flămând.  
 
30. Reperaj: bărbatul speriat, legat la ochi,  
înarmat cu răbdare, furculiţă şi cuţit,  
o uriaşă sepie vie, nu-i fie de deochi,  
ascunde în farfurie, tocmai bună de mistuit.  
 
31. Reperaj: bătrân cu faţa ridată şi pălărie de cowboy,  
cu ochii reci, albaştri ca cerul pe care e proiectat,  
ne uimeşte cu prezenţa sa de moroi  
căzut pe un câmp electrocutat.  
 
32. Reperaj: femeia decrepită cu alura de vampă  
şi rochie lungă, verde, de seară,  
face un semn cu degetelul mijlociu către o lampă  
aprinsă unde scrie "motel de iarnă şi vară".  
 
33. Reperaj: măcelărie unde vitele asasinate  
atârnă în cârlige alături de trupul nud al unui om,  
lăcaş în care hoiturile sunt sălbatic ştampilate  
într-un crud şi sângeros pogrom.  
 
34. Reperaj: mimarea ostentativă a naturaleţei,  
de o minte scurtcircuitată-n tensiuni,  
dă acum brânci blândeţei  
dintre oamenii simţiţi, în etate sau juni.  
 
35. Reperaj: reportajul stării de azi  
înglodată în impozite şi taxe,  
despre tine vorbeşte, care te prăbuşeşti şi cazi  
rupându-ţi oasele şi echilibrul din axe.  
 
36. Reperajul conjugal, deseori complicat,  
pentru unii chiar de neînţeles,  
te-a adus la un iminent transplant de ficat.  
ªtiu, nu ai avut de ales!  
 
37. Reperajul abstract, sau concret pictural,  
într-un turn din Tăşad izolat de lume,  
pe cel mai singuratic şi înalt deal  
fură chei, ţinându-se uneori de glume.  
 
38. Reperajul norocos, de bun-simţ şi cald,  
răbdător, generos, elevat,  
peste noi căzând în greu fald,  
miraculos face un salt mortal de acrobat.  
 
39. Reperajul concret, binefacere  
ce uneori neşteptat ne bate la uşă,  
nu vrea să fie doar o simplă afacere  
cu ochi falşi, languroşi, de păpuşă.  
 
40. Reperaj: amintirea timpurilor de aur,  
transformată-n iubire prietenească,  
purtând coroniţă şi parfum de laur,  
are gust şi miros de ayahuască.  
 
41. Reperaj: copacul ciupercă ce respiră ape,  
pe ascuns, a născut o rădăcină de carne,  
un trup alb de femeie; pentru asta e blestemat şi-o să crape,  
naturii ca un neruşinat i-a pus grele coarne.  
 
42. Reperaj: o frunză galbenă de arţar căzută  
pe altarul din beton, înverzit de frig şi timp.  
"Uff, ce mai viaţă, mă simt de parcă aş fi băut cucută  
Ce lume-i asta, ce zi, ce an, ce anotimp?!"  
 
43. Reperaj: galbenele buze de lună,  
vopsite cu lumina din soare  
s-au deschis! Oare vor să apună  
în verdele din albastrul de mare?  
 
44. Reperaj: copacul orb, care cu spatele sprijină luna  
obosită, ce stă să cadă,  
îşi deschide scorbura să se aerisească şi-ntr-una,  
obsesiv, strigă lumii că nu mai poartă albul baston ca să vadă.  
 
45. Reperaj: cerul amprentă cutremurătoare şi-a pus,  
prin fulgerul ce a prins gust de om,  
pe casa care de el incendiată scrum s-a făcut şi s-a dus.  
Este ontogenicul fulger axion.  
 
46. Reperaj: cele cinci vii continente cu ochii împietriţi,  
cu plete de ierburi şi păduri înverzite,  
prin Oda Bucuriei pe care sperăm c-o iubiţi,  
ne fac să renaştem în speranţe abolite.  
 
47. Reperaj: natura cu număr de aur în batjocură de om îngropată,  
supravegheată de oceanul din cer izvorât,  
de nimic nu poate fi afectată,  
nici măcar de-al politicii rât.  
 
48. Reperaj: vedem o imagine în care degete crispate de om  
strâng cu putere roasele gratii de fier,  
mâna este, surpriză, a maimuţei gentilom,  
iar fotografia ce premiu-ntâi a luat, e făcută de un isteţ vier.  
 
49. Reperaj: girafa ţintuită în mijlocul şoselei, uimită  
nu ştie încotro să fugă, lumea e prea largă,  
are o privire împiedicată, languroasă, de vită,  
iar capul, pentru a înţelege, lunecând e gata să şi-l spargă.  
 
50. Reperaj: iaci dormind printre corturi din piele de iac.  
Descopăr pe platoul himalaian, prin însângerata zăpadă,  
o lume în care nu ai ce să cauţi cu ifosele îmbrăcate-n frac  
şi care nu vrea nimănui să se arate, nici să se vadă.  
 
51. Reperaj: lupul singuratic cu faţă de om, ce alergă-n pustiu  
după prada ascuns-n-tre pietre şi ape,  
pentru supravieţuire luptă, rămânând mereu viu,  
făcând carnagii numeroase şi sângeroase agape.  
 
52. Reperaj: fluturele cap-de-mort  
aşezat ca un sultan pe lumină,  
a făcut un spontan avort.  
Oare de ce? Din a cui vină?  
 
53. Reperaj: întâlnire de lilieci în noapte,  
printre sunete ricoşate cu capul în jos,  
ei stau agăţaţi în pom ca fructele coapte,  
poziţie care pentru specie, e de mare folos.  
 
54. Reperaj: femeia, albindu-se la faţă chiar dacă-i de culoare,  
cu frica în ochi şi parul de acacia în mână,  
pândeşte felinic, aţipind uneori în picioare,  
feroce apărându-se de fiarele ce noaptea vin pe la stână.  
 
55. Reperaj: femei tinere, bătrâne, copii şi bărbaţi sunt chipurile Africii vii  
îmbrăcate atât de colorat încât te tulbură şi-ţi vine  
viaţa s-o accepţi aşa cum e, cu tristeţi, cu bucurii, moarte, nebunii...  
şi s-o iubeşti cu zilele ei negre, senine, goale sau pline.  
 
56. Reperaj: femeia neagră cu gâtul lung  
cât istoria lumii întregi,  
aşează pe el inele care i-l întind şi i-l disjung,  
raţiune pe care nu cu raţiunea o înţelegi.  
 
57. Reperaj: circ în pauză - un alb suflă foc antrenându-se,  
un negru numără dolarii câştigaţi în timp ce metresa-l masează,  
trapezista se leagănă-n balansoar, maimuţa îl priveşte minunându-se,  
alt negru cară un butoi, viaţa merge înainte şi-napoi, pulsează.  
 
58. Reperaj: bărbaţii de culoare privesc fix în gol,  
în timp ce negresele cariatide îi luminează  
cu fosforescente baloane. Ei stau suspendaţi, ridicaţi de la sol,  
iar în faţa lor şi a câinelui de luptă lustragii îngenunchiază.  
 
59. Reperajul din mentalul de culoare,  
din lemn, sau din piatră,  
astăzi are mare valoare,  
se poate numi chiar artă.  
 
60. Reperaj: clepsidra creată din alchimii siderate  
aşezate unele peste altele sub formă de cruce,  
ne minte amăgindu-ne cu amabilitate,  
când spre marea trecere măsoară timpul ce duce şi aduce.  
 
61. Reperaj: meditez în local, o fată frumoasă se uită la mine fix,  
parcă mi-ar spune ceva cu zâmbetul, cu ochii,  
n-o înţeleg, sau o înţeleg prea bine, sper să nu dau chix  
printre fumuri pierzându-mă în îmbrăţişări de rochii.  
 
62. Reperaj: aş bea o cafea, dar este prea târziu  
şi nu mai dorm deloc la noapte, vin nu,  
că-s cu maşina şi apoi nu-s nici chefliu!  
- Domnişoară dacă vrei poţi "să mă iei de braţ şi să-mi spui tu!"  
 
63. Reperaj: tânara femeie priveşte însingurată  
trecând pe lângă oamenii imateriali,  
calcă tiptil pe amintiri, pe fumuri gri de vatră,  
alături de trecătorii arseniaţi şi boreali.  
 
64. Reperaj: femeia nud ce-a tras săgeţile  
şi le-a înfipt în gâtul duşmanului şi-n braţe,  
de fericire exultă. Sunt foarte puternice vieţile  
celor care pentru a trăi, de tot şi de toate disperă să se agaţe.  
 
65. Reperaj: fetişcana blondă cu cozi de rândunică  
ce mândră a îmbrăcat bluza roşie cu mâneci scurte,  
surprinsă, cu mult curaj se apără, gonind lupii fără frică,  
cât mai departe de copii, de reni şi iurte.  
 
66. Reperaj: veşmântul femeii, deschis ca o fortăreaţă,  
ne aminteşte de portalul agregărilor,  
prin care intră şi iese pasărea măiastră  
alunecând pe topoganul dezmierdărilor.  
 
67. Reperaj: întâlnire în anticul teatru  
de piatră, printre copacii de umbră al amintirilor,  
unde pot să strig, să plâng sau să latru,  
ori să-mi refac miraculos cercul iubirilor.  
 
68. Reperaj: exilul actual al "dizidenţilor"  
e la cafea, jos la bar,  
în lumea plină de alcool şi fum a "demenţilor"  
ce-şi fac iarna sanie şi vara car.  
 
69. Reperaj: amintirile regeşti  
pe care Măria Sa cu ochii de cer  
le povestea, ne uimeau. Unde sunt acum albastrele poveşti  
cu barbă şi coroană de nori, trimise cândva-n eter?  
 
70. Reperaj: disimulare ce-atrage  
fapta ascunsă, îngropată bine,  
şi care în interior se agaţă şi trage  
în zilele utilate de mâini asasine.  
 
71. Reperaj: cântare de om, nu de fluier,  
prinsă cu lanţuri în temniţa-cursă de şoareci,  
unde se petrece un orgiastic adulter  
între păduchii laţi şi mindirenii pureci.  
 
72. Reperaj: fluierat de ţignal, nu de flaut,  
pentru omul mic şi nervos dintre Est,  
care execută o sângeroasă lovitură de stat-fault  
rănind jucătorii din Vest.  
 
73. Reperaj: o atroce nebunie cu tâlc  
dusă în lanţuri la mănăstire,  
se roagă tare, tăcând mâlc,  
pentru viaţă şi moarte, pentru nemurire.  
 
74. Reperaj: teatrul ce-şi dă ultima suflare,  
este memoria care întoarce morţii-napoi  
într-o lume depersonalizată, sălbatică ce are  
amintiri cu alt gust, alt miros, de alt soi.  
 
75. Reperaj: premeditatul gând ascuns,  
este egalul explicitului arătat,  
şi are vânătul ochi împuns  
de un timp excrocat.  
 
76. Reperaj: declaraţii. informaţii, note,  
scrisori, facturi, dosare... de ce oare?  
Ridicări în catuşe, la înalte cote  
pe creste, sub nivel de mare.  
 
77. Reperaj: castel cu regim de penitenciar,  
unde supravegherea se manifestă dintru' început  
ca un personaj monstruos, avar,  
în care generozitatea e rară, precum fildeşii de mamut.  
 
78. Reperajul vizibilului-invizibil care se eschivează:  
"Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!"  
strigă văzduhul care pentru noi vibrează  
în treisprezece frecvenţe, doar la Ultima Cină.  
 
79. Reperaj: duhul regelui defunct,  
al omului credinţei ce vede dincolo  
de cele văzute, este un învingător punct,  
o surprindere, dar şi un "vincolo".  
 
80. Reperaj: pietrele sfinte-ale dacilor, sunt din lemn-esenţă tare,  
dispuse în concentrice cercuri, formând un altar,  
e o aşezare plină de dor şi de energii singulare,  
sunt pietrele strămoşilor din cercul angular.  
 
81. Reperaj: observarea zidurilor dintre goluri  
şi a pădurilor dintre copaci,  
nu e un mod de a vedea prin aburi de-alcooluri  
ci, o moştenire sfântă primită de la daci.  
 
82. Reperaj: pe malurile vieţii e un labirint de-altare,  
unde de milenii se incinerează trupuri  
într-un miros fetid de-aprinse abatoare,  
răsfăţând iluzii în calupuri.  
 
83. Reperaj: într-o aureolă din aur trezit de verde,  
peste dealul mare cât soarele,  
răsare Sfântul Triptic ce răstignit îşi pierde  
prin cele cinci găuri de cuie şi suliţă, mâinile şi picioarele.  
 
84. Reperaj: crucea cu papion, cămaşă şi vestă,  
aprinsă în penitenţă fără distractive culori,  
e cărată pe spate de omul gol, nu e o glumă sau o festă  
pe care ne-o joacă, este comoara dintre comori.  
 
85. Reperaj: crucea de foc crescută în om,  
a făcut picioare şi s-a dus  
să se-ngroape singură, lângă cel mai bătrân pom  
luminat de soarele negru din întunecatul apus.  
 
86. Reperajul din luminile rare, sumbre,  
prin văzduhul-nevăzut,  
îţi alungă visele-umbre  
din nopţile care au vrut, dar nu au putut.  
 
87. Reperajul din noaptea inimii mele,  
este războiul dintre întuneric şi lumină  
care asmute Crivăţul turbat trimis de iele,  
plăsmuit din răzbunare, sânge şi tină.  
 
88. Reperaj: libertatea ce în sfârşit a sosit  
după zile închise, ferecate în răstigniri,  
pe unii grabnic i-a izbăvit,  
pe alţii i-a omorât pe altarul pătimitei veniri.  
 
89. Reperaj: portalurile ce-n paralele naturi se deschid  
n-ar trebui să ne trezească stări aerofobe,  
ci să ne facă să uităm al urii lied  
trăind şi respirând oriunde-n spaţiile anaerobe.  
 
90. Reperaj: fereastra din coloanele de piatră,  
ascunde lumina ce răsare ca o siluetă de om, aprinsă,  
este misterioasa fereastră-antropolatră  
renegată fie că e de zăpadă arsă, sau de soare ninsă.  
 
91. Reperaj: pe falia pe care-o crează-n cer sunetele,  
noaptea şireată, făcând cu ochiul ne spionează  
şi ne înregistrează toate mărunt-măruntele,  
prefăcându-se într-o mironosiţă zănatică, ce aiurează.  
 
92. Reperaj: poarta, ca un Sfânt Triptic  
ce se dezvăluie pe cerul albastru,  
e deschisă de înger într-un larg zîmbet eliptic  
ticluit din lumină, aur şi alabastru.  
 
93. Reperaj: aripile-stâncilor se bucură-n taină  
de lumi care vin din Prea-Naltul luminos şi cald,  
nu este nevoie să îmbrace vreo bogată haină,  
nici să se acopere cu regrete-n fald.  
 
94. Reperaj: aripile-stâncilor ridică-n slăvi cerul,  
nevăzute pot fi dacă vor,  
ele îşi stimulează meditând flerul  
grăbit renăscând din sânge, cenuşă şi dor.  
 
95. Reperaj: aripile-stâncilor mută munţii-n mare,  
puternică-i credinţa lor în El din tine,  
să zbori de refuzi te transformă într-un stâlp de sare  
ca a lui Loth femeie, curioasă-n sine.  
 
96. Reperaj: aripile-stâncilor îmi fac semn să vin,  
în lumina lumilor să urc,  
ca în stare să nu mai am chin  
iar noaptea de aici, să n-o mai încurc.  
 
97. Reperaj: aripile-stâncilor te inspiră-ntr-una,  
adevăruri multe să observi în cale,  
către orizonturi răsare acum luna,  
când te urci pe creste, parcă mergi la vale.  
 
98. Reperaj: aripile-stâncilor curcubeic cântă  
în grădini cu îngeri şi harfe de aur,  
ele-şi acordează glasul întru' sfântă  
taină, crescută-n iubirea florilor de laur.  
 
99. Reperaj: aripile-stâncilor se adună-n horă  
transformând aerul în cântec  
şi gunoiul homicid în fecundă floră,  
ele fac să lumineze Sfântul Prunc în pântec.  
 
100. Reperaj: aripile-stâncilor îşi iau bun rămas  
de la cei care nu pot să le simtă, să le vadă.  
Ah! De-ar reuşi să se arate lumii-n cel din urmă ceas  
somnul vieţii n-ar mai fio surdă canonadă.  
------------------------------  
Emil SAUCIUC s-a născut la Dorohoi, judeţul Botoşani, la 26 noiembrie 1956A absolvit institutul de teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureş în 1981, obţinând diploma de absolvire în actorie. Între 1990 şi 2000 locuieşte la Roma, în Italia, unde se specializează în „cântul armonic”, dansul „butō” şi regie de film. În anul 2005, la Universitatea de Teatru din Târgu Mureş, obţine o nouă diplomă, de data aceasta în regia de teatru. Mai este diplomat în bio-energo-terapie şi programare neuro-lingvistică. La cea din urmă are şi un master. Este creatorul stilului muzical „Cantarnot”. Scrie încă din liceu, publică poezie şi proză în diferite reviste şi ziare: „Gânduri Studenţeşti”, „Echinox”, „Crişana”, „Teatru-rebus”, „Confluenţe Literare” (Bucureşti), „Prolitera” (Germania) şi în caietele program ale unor spectacole montate la Teatrul de Stat Oradea, etc. A publicat şase poezii în volumul colectiv „Actori poeţi, poeţi actori”, editura Brumar din Timişoara şi a participat cu două sonete şi un text în proză în cartea „Capitol dintr-o carte pierdută”, la editura Biblioteca Revistei Familia din Oradea, carte pe care a editat-o împreună cu prof. dr. Dan H. Popescu în 2014. „Pământ dintr-o expoziţie”, volumul de debut al autorului, este inspirat de evenimentul expoziţional de arte vizuale “Reperaj”, Oradea, 2012. Este fondatorul Asociaţiei Culturale „EcoArt” şi conducătorul cenaclului orădean cu acelaşi nume. (George Roca, Rexlibris Media Group)  
Referinţă Bibliografică:
Emil SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIŢIE - POEME (4) / Emil Sauciuc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Sauciuc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Sauciuc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!