Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Imaginatie > Mobil |   


Autor: Emil Sauciuc         Publicat în: Ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Emil SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIŢIE - POEME (2)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
OAMENI DE PĂMÂNT  
 
Tabloul unu  
 
Trei trupuri de pământ  
colţoase şi pietrificate,  
se uscă-n asprul vânt  
de vremuri erodate.  
 
Tabloul doi  
 
Trei corpuri ce arată  
şase şi un sfert de timp  
muşcă din partea lor curată,  
din ele însele, din anotimp.  
 
Tabloul trei  
 
Trupurile olărind se ridică  
modelate de iarba-pământ,  
nepurtând ură sau pică  
nici unui cuvânt.  
 
Tablul patru  
 
Pornesc la drum  
în cerc întâi, pe lângă apă apoi,  
croiesc doar ei ştiu cum  
starea de sângeros război.  
 
Tablul cinci  
 
Corpurile cele trei  
au ombilicul comun,  
sunt din lut corifei  
pământului din drum.  
 
Tabloul şase  
 
De efort cade trupul masculului  
târându-se-n genunchi, toropit,  
în faţa lutoaselor statui  
e un biet hoit de iele nuntit.  
 
Tabloul şapte  
 
Femeile mai seduc,  
mai se lasă,  
uitând pe bărbat în urmă, cuc,  
sărmanul mumificat cade în plasă.  
 
Tabloul opt  
 
ªirul se formează  
ducându-se întins  
prin glodul ce filtrează  
cerul învins.  
 
Tabloul nouă  
 
Ei ocolesc lacul-groapă  
de tăceri dezbrăcat,  
şi cu nuditatea lor sapă  
printre zile şi nopţi, divizat.  
 
Tabloul zece  
 
Dau ocol lacului  
într-o frenetică vervă  
facându-şi nod capului  
în goană scrâşnită, acerbă.  
 
Tabloul unsprezece  
 
Surprinşi de verde  
încremenesc unde sunt,  
pentru a nu pierde  
din lut un cuvânt.  
 
Tabloul doisprezece  
 
Se preling orbeşte cei trei  
şerpuit, în şir indian,  
omule iubeşte şi-admiră de vrei  
ăst tablou înglodat în profan!  
 
Tabloul treisprezece  
 
Şi recunoşte că-ţi place  
demnitatea-i semeaţă  
ce ostentativ tace  
zâmbind cu faţa-i de lut în viaţă.  
 
Tabloul paisprezece  
 
Cele trei trupuri nude  
în alb s-au regăsit  
cu organele ude  
de lut însângerat, năclăit.  
 
Tabloul cinsprezece  
 
Ombilicul toţi trei şi-l taie  
fără teamă, sau mari remuşcări,  
apoi se îneacă făcând baie  
în multiplele interpretări.  
 
Tabloul şaisprezece  
 
Femeile se ridică  
barbatu-i în vână,  
totul se strică  
nimic nu se-nfrână.  
 
Tabloul şaptesprezece  
 
Ispitit de femei  
masculul se-ndreaptă  
spre ceea ce fac de obicei,  
către cea mai veche faptă.  
 
Tabloul optsprezece  
 
Din nou la drum pornesc  
cei trei din pamânt  
care, abia acum îndrăznesc  
să se prindă-n cuvânt.  
 
Tabloul nouăsprezece  
 
În ţărână se-ntorc  
fiinţele de pământ  
şi lumina o storc  
făcând din ea mormânt.  
 
Tabloul douăzeci  
 
Femeile cad prăbuşite  
în albul chircit, să moară  
cu oasele falsând răguşite,  
în vreme ce timpul a-nceput să doară.  
 
 
INIMI ROŞII ÎN FACEREA NOPŢII  
 
Somn albastru de inimi născător,  
suspendare întru' nefiinţă  
în patul tămăduitor,  
aplecare către biruinţă.  
 
Frida Kahlo şi-a dăruit sângele  
lumii de ieri, de azi şi de mâine,  
au plâns inimile nătângele  
de bucurie, căci pentru suflet au primit apă şi pâine.  
 
Somn albastru în pat suspendat  
ca şi reperul dinlăuntrul meu,  
în el îngerul morţii a cedat  
ca să creştem întru' Dumnezeu.  
 
 
CÂINELE MUŞCAT DE OM  
 
Câinele muşcat de om  
bucuros se-ascunse după baloţii de paie  
şi işi zise: „Ei! E bine să te laşi muşcat de om  
te inoculează cu omenie!” Săracul a cam făcut-o de oaie!  
 
Tare se mai înşela sărmanul cu astfel de „sacre” gânduri!  
Când plin de sânge se văzu, de groază câinele înnebuni,  
coşmarul câinesc se putea citi clar printre rânduri.  
„Nu mai pot să-ndur atâtea, e prea mult!” ªi de stres albi.  
 
„Nu mai suport - striga - o viaţă atât de idioată,  
sufocată de foame, mizerii şi obiecţii,  
viaţa mea de câine este violată  
de-ale vorbitoarelor fetide abjecţii!”  
 
 
RUGĂCIUNE HIMALAIANĂ  
 
Printre steguleţele himalaiene roşii şi albastre  
ce lipsesc din loc în loc,  
se strecoară amintirile noastre  
îmbătrânite, ieşite din joc.  
 
Printre steguleţele himalaiene roşii şi albastre  
galbena pasăre se ascunde  
ca florile-n glastre,  
ca marea în unde.  
 
Printre steguleţele himalaiene roşii şi albastre  
pasărea galbenă îşi etalează  
inima curcubeică ruptă din astre,  
ce pentru noi vibrează.  
 
 
OAMENII CU CAPETE DE TEXTILE  
 
Cei doi oameni cu capete de textile  
unul roşu, celălalt violet,  
se ceartă ca nebunii de multe zile  
urlând furios, în dungi... ce duet!  
 
Roşul atacă, violetul se apără,  
sunt duşmani ancestrali în conflict de la facere,  
ochii în orbite le scapără  
la luptă ieşind dinspre zacere.  
 
Capetele din textile sunt concepute-n război,  
ţesute ca reperaje sordide,  
au creierele ca un sloi  
fecundat de păcate lichide.  
 
Monştrii textili cu păreri fără importanţă  
sunt repere modeste în duşmanie din faşă,  
moroi fără sex şi prestanţă,  
ctitoriţi în relief sau pictaţi în guaşă.  
 
 
MONŞTRII DE PAIE  
 
Se ridică-n picioare monştrii de paie  
pe lângă pereţi, of!... dărâmându-se,  
proaspăt ieşiţi din ploaie  
se sprijină de mers, plimbându-se.  
 
Pe lângă pereţi greu se ridică  
copăcel, cătinel, deocheat,  
încă un pic... aşa... nu mai pică  
hopa, iar s-au răsturnat!  
 
Monştrii de paie pe picioarele lor uriaşe  
s-au stabilizat răsuflând uşurat,  
acum se uită de sus către oraşe  
la oamenii care în laţuri cotidiene s-au încurcat.  
 
Monştrii de paie cu feţe vopsite  
se uită ironic la noi,  
cu răsuflările oprite  
şi ochi vicleni de vulpoi.  
 
 
VIS PSIHEDELIC  
 
Copilul întreabă: „De ce e cerul atât de limpede şi luminos?”  
Tatăl răspunde: „Pentru că s-a scurs pământul din el  
şi acum fluieră albastru, la soare, voios,  
fiindcă-i curat, e cel mai cel!”  
 
Apar ca mieii din furtună norii  
de un alb imaculat, zâmbind.  
Ehei, şi-au răcorit în tării obrăjorii  
fredonând tremolat un colind!  
 
Vine apoi o sângerie seară  
peste atelierul-casă crezând  
că ne poate trimite-n uitare  
printre cai şi oameni visând.  
 
Visul apoi s-ar transforma în coşmar  
salvat de prietenoasele culori psihedelice,  
poate ar trebui să aprind un amnar  
să văd mai bine semnele angelice!  
 
Mi-e teamă să nu le pierd printr-un cuvânt  
spus nelalocul lui poate,  
de le-aş atinge, în ele mi-aş găsi mormânt  
uitând de toţi şi de toate.  
 
 
CORT AFRICAN  
 
Micul cort priponit cu fir roşu printre amvoane,  
negru înăuntru, colorat în afară,  
cu aer şi ritmuri de cântece africane  
afişează o siguranţă simplă, rudimentară.  
 
E aşezat în lotus pe parchet  
lipit cu partea de sus în tavan,  
pare a fi un floral buchet  
de cântări bineînţeles în stil african.  
 
ªăgalnic ne face cu ochiul şi ne povesteşte  
despre găzduirea ce va să vină,  
prinzându-ne cu umor minţile-n cleşte,  
împingându-ne cu istoria spre bezna-lumină.  
 
 
TIMP ÎN OLIMP  
 
Ceas verde ce măsoară  
un alt fel de timp  
cu limba-i alb-amară:  
e ora din Olimp.  
 
Ceas cu pendulul în zbor  
alb şi el, diafan, transparent,  
ce se hrăneşte din pământ tricolor  
şi înregistrează vremurile absent.  
 
Ceas care măsoară timpul în cer  
cu înţelepciunea cea mare,  
pentru care îţi trebuie ochi şi fler  
s-o înţelegi şi să poti merge făr' de picioare.  
 
 
CEASUL LEGRU  
 
Ceasul verde cu gaură neagră, platinat,  
ce indică opt fără... din cinci in cinci,  
ne arată timpul blazat, patinat  
nu cu metal scump, ci cu lozinci.  
 
Are pendulă de pene,  
ticăit de secunde în zbor,  
şi amintiri negre în vene  
înregistrate de servicii în secret contor.  
 
Amintiri despre cea fost şi va fi,  
ce îşi trăiesc timpul prezent  
fără-a putea muri,  
atât se scurg de lent.  
 
Ceasul verde cu negru  
şi cifrele albite de timp,  
între pendule e marele legru,  
rege puternic chiar şi-n Olimp.  
 
 
CASA BUNICII  
 
Casa bunicii a plâns din memorie  
cu lacrimi de mâini căzute-ntre pietre  
pe ambiţioasele paie ce vor să facă istorie  
într-un loc dezmierdat de sfintele vetre.  
 
Casa bunicii zace sub resturi de vremi  
strânse în bucăţi de lemn şi în cranii,  
de vrei să-i vorbeşti în şoaptă s-o chemi  
cu vorbe curate, nu cu interpelări stranii.  
 
Casa bunicii mi-aduce aminte  
de timpii din moarte aduşi,  
de gânduri mărunte sau sfinte,  
pentru care cândva am fost răpuşi.  
 
 
FEMEI DE ZIAR UDE ŞI PRESATE  
 
În faţa-mi apar personaje confecţionate din ziare,  
din ştiri udate şi apoi presate  
ce se ridică surprinse cu prestanţă-n picioare,  
sunt eboşe, entităţi prematur înviate.  
 
Prima e Zimi cu părul de aur,  
îşi arată cochet maţele împăiate,  
are gâtul de lemn şi ochii ca frunza de laur,  
un picior de cretă şi pofte cam necurate.  
 
A doua e Grazi cu părul prins în briză,  
cu gâtul negru, subţire, catifelat  
cu un ochi roşu, cu celălalt în priză,  
îşi mobilizează viscerele cu gândul la pat.  
 
A treia se numeşte Înverşunata,  
cu ochii ca florile câmpeneşti, mărunţele,  
cu buzele roşii ca vişinata,  
cu nasul lung şi lemnos ca la iele.  
 
A patra este Verzuia,  
cu buze ca frunza îmbălsămată de roşu,  
cu părul ca anticele rădacini de tuia,  
stă prinsă-n chenar vegetal reprimându-şi reproşul.  
 
A cincea femeie este Dinţoasa,  
contur delicat, buzele vişinii,  
bărbaţii o poreclesc crud: Roasa,  
după ea întorc capul doar cei străverzii.  
 
A şasea-i Delicata ce mereu plânge,  
i s-a agăţat ca unui câine un lemn la piept,  
e foarte palidă de parcă n-are sânge,  
şi stă atârnată ca o haină veche, s-o dărăcească vântul inept.  
 
 
VAL LEMNOS  
 
Capete optsprezece la număr  
cu feţe pictate ca la carnaval,  
s-au aşezat pe al meu umar,  
lovindu-mă ca un lemnos val.  
 
Arată grotesc şi plăcut totodată,  
se uită la mine, nu ştiu ce aşteptând,  
îmi spun că ne-am mai cunoscut odată,  
când ciocneam ramuri din pământ sevă bând.  
 
Optsprezece capete înşirate  
vor insistent ceva de la mine,  
cu feţele lor insipid disipate  
cerşesc imortalizări pentru veacul ce vine.  
 
Capetele cu feţe violent pictate  
cercetându-mă, la mine se holbează,  
acum m-i s-au urcat cu tupeu pe spate  
şi... stupoare! Lumea mea de gânduri îşi înglobează.  
------------------------------  
Emil SAUCIUC s-a născut la Dorohoi, judeţul Botoşani, la 26 noiembrie 1956A absolvit institutul de teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureş în 1981, obţinând diploma de absolvire în actorie. Între 1990 şi 2000 locuieşte la Roma, în Italia, unde se specializează în „cântul armonic”, dansul „butō” şi regie de film. În anul 2005, la Universitatea de Teatru din Târgu Mureş, obţine o nouă diplomă, de data aceasta în regia de teatru. Mai este diplomat în bio-energo-terapie şi programare neuro-lingvistică. La cea din urmă are şi un master. Este creatorul stilului muzical „Cantarnot”. Scrie încă din liceu, publică poezie şi proză în diferite reviste şi ziare: „Gânduri Studenţeşti”, „Echinox”, „Crişana”, „Teatru-rebus”, „Confluenţe Literare” (Bucureşti), „Prolitera” (Germania) şi în caietele program ale unor spectacole montate la Teatrul de Stat Oradea, etc. A publicat şase poezii în volumul colectiv „Actori poeţi, poeţi actori”, editura Brumar din Timişoara şi a participat cu două sonete şi un text în proză în cartea „Capitol dintr-o carte pierdută”, la editura Biblioteca Revistei Familia din Oradea, carte pe care a editat-o împreună cu prof. dr. Dan H. Popescu în 2014. „Pământ dintr-o expoziţie”, volumul de debut al autorului, este inspirat de evenimentul expoziţional de arte vizuale “Reperaj”, Oradea, 2012. Este fondatorul Asociaţiei Culturale „EcoArt” şi conducătorul cenaclului orădean cu acelaşi nume. (George Roca, Rexlibris Media Group)  
Referinţă Bibliografică:
Emil SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIŢIE - POEME (2) / Emil Sauciuc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Sauciuc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Sauciuc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!