Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Imaginatie > Mobil |   


Autor: Emil Sauciuc         Publicat în: Ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Emil SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIŢIE - POEME (1)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ATELIERUL CUVINTELOR  
 
Asud în spatele gândurilor mele,  
acolo este atelierul secret al cuvintelor,  
robesc în hainele limitelor iele  
panaceu dăruit jurămintelor.  
 
Cuvintele-s vitrine de gânduri  
misterioase, pure, murdare, transparente,  
de vrei poţi citi printre rânduri  
ele sunt magnetice uneori „prepotente”.  
 
Altele-s lunecoase, disimulante, slabe,  
n-au vertebrală coloană, n-au oase,  
sunt fecioare, femei în putere sau babe,  
locuiesc prin boscheţi sau în viloase case.  
 
Cuvintele mă transformă-n luminoasă sferă  
cu interior catifelat de aur ce curge  
pentru că încep meditativ noua eră  
ce printre rugi mi-se scurge.  
 
Ascultă liniştea cuvintelor rază,  
nu te fă că nu o auzi!  
Crezi oare că în cer îngerii aiurează  
sau că e nevoie ca Adam în tufiş să te ascunzi?  
 
Cuvintele te găsesc şi-n a şarpelui gaură,  
după tine oftează, exclamă, tânjesc,  
omule doar tu şi ele aveţi aură,  
folosindu-le bine vă şi mă folosesc!  
 
 
DE-A VA-ŢI ASCUNSELEA  
 
Violetul ascunde un om  
roşu ce zboară prin vis,  
violându-şi propriul somn  
nimic nu mai simte, e în paradis.  
 
Negrul sparge violetul  
cu tuşe groase de moarte  
îngropându-l încetul cu-ncetul  
metodic, ostil, ca la carte.  
 
Sunt culori tari toate trei  
ce strivesc cerul pavoazat  
cu ofrande ca la vechii evrei  
oferite unui Dumnezeu înstelat.  
 
 
OCHI PRĂFUIT DE STELE  
 
Omul roşu, pe burtă întins  
privindu-ne atent printre zăbrele  
ne urmăreşte cu un ochi învins  
şi cu celălalt prăfuit de stele.  
 
Printre zăbrele-n orizont priveşte  
prin negru-mpleticit, speriat,  
se uită la noi cu privirea-i de peşte  
înregistrându-ne acvatic, pixelat.  
 
Din axa lumii pornesc zăbrelele  
şi se afundă într-o gaură negră,  
visează omul că sfârtecă ielele  
înfipte colţos în carnea lui „macră”.  
 
 
OBIECT DIN „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR”  
 
A apărut un obiect roşu necunoscut  
şerpeşte ascuns după negre stări,  
de femei e lovit pentru că-i prea limbut  
şi se dedă la perverse chemări.  
 
Negrul s-a înfuriat ca un sfânt bici  
ce loveşte în vânzători de destin,  
apoi îmbrăţişează sângele ţâşnind ca din brici  
circumzând violent ancestralul „festin”.  
 
Ce-o fi oare acel straniu obiect  
ce generează atâtea curioase-ntrebări?  
Este doar al artei subiect,  
sau e un cânt din al cântării cântări?  
 
 
MOARTE ÎNTR-O URECHE  
 
Moartea înflorită de eternul foc albastru  
se simte bine cu ea însăşi ţinându-se de după gât,  
e adusă forţat însă dintr-un îndepărtat astru  
nici ea nu ştie la sută cât.  
 
Vesela moarte pe pământ se transformă în viaţă  
abandonându-se în electrice culori,  
prin schimbarea ei bruscă la faţă  
se deghizează, îndepărtându-se de-a universului comori.  
 
Apoi violent înlănţuită într-un cerc pătrat  
mimând i-a forma universului pereche,  
aşa işi face ea noua temă de casă pe curat,  
moartea asta-i cam într-o ureche!  
 
 
STĂPÂNA MORŢII  
 
Gaura neagră vopsită de neviaţă,  
figură de moarte în cap de triunghi,  
mi se înfige în ochi ca un junghi  
trimis de infinitul ce mă-ngheţă.  
 
Gaura negră fără faţă  
în triunghiul de verde sperare  
vrea să ajungă, însă în întinderea rece sare  
suspendând viaţa într-o subţire aţă.  
 
Gaura neagră ce stropeşte în negru universul învins  
ameninţând moartea cu moarte  
de lumină nu mai are parte  
fiindcă s-a prăbuşit în multiversul stins.  
 
 
FANTEZII NOCTURNE  
 
Marea de iarbă ce pe buzele colorate de flori se linge,  
sub cerul negru ce răspunde de lună,  
pe norii amintirilor se prelinge,  
în timp ce oamenilor multe ar vrea să le spună.  
 
Ascunde secretos lumina de noapte  
care nu poate chiar de vrea să apună  
în galbenul astru născut din iubirile-n şoapte,  
ea nu vrea să se stingă, aceasta-i dorinţa străbună.  
 
În noaptea asta luna s-a prăbuşit pe pământ  
pe ea a crescut iarbă albastră  
grădinărită de anticul cuvânt  
domesticit şi înroşit ca muşcata din glastră.  
 
Acum să se plimbe iese cu iarba pe ea, bătută de vânt,  
îmbrăţişând mersul grăbit din lumină,  
însă ameţită de propriul cânt  
ce o dezbracă de orişice vină.  
 
 
VISUL OMULUI VERDE  
 
Omul verde viseză în roşu aprins  
la timp de sentimente şi lumină sperând,  
el însă nu se dă învins,  
cu sârg prin constelaţii îl vedem săpând.  
 
S-a contaminat de mult prea mult vis,  
pe ceafă şi pe spate-i urăt molipsit  
de-al infinitului microb permis  
şi de prea mult neiubit.  
 
Verdele om provoacă materia neagră acum  
dar din cauza neputinţei i s-a lăsat umărul stâng  
de sine nu îşi mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum,  
în timp ce contrastele din mintea lui se frâng.  
 
 
OMUL DE PAIE CU TERMINAŢII NERVOASE ALBASTRE  
 
Omul de paie cu terminaţii nervoase albastre  
dă pe gât gâlgâind amintiri pixelate,  
călătorind se sfărâmă de astre  
pe cărări de la cele mai înguste la cele mai late.  
 
Cele mai late cresc mai sus  
înconjurate de aurie lumină.  
„Cine sunt?” Se întreabă căci nu stie unde s-a pus,  
„Şi ce fac?” El nu îşi mai recunoaşte a sa vină.  
 
Cele înguste cresc mai jos  
acoperite cu mult întuneric,  
de frig omului îi trec oasele prin os  
făcându-l din ce în ce mai himeric.  
 
 
SEMNE CRESCUTE ÎN LEMN  
 
Semn unu  
 
E un schiu  
ce timpul l-a îndoit a vreme  
pe el e desenat un cap de om viu  
ce-i murdărit cu-a zilei creme.  
 
Semn doi  
 
E o bucată de îngrăditură  
pătată de vechi urme albe  
cu griji punctată, fără ură,  
într-ale imaginarului valve.  
 
Semn trei  
 
Este o spartă vâslă  
cu alb punctat împachetată,  
cu ea vâslind şoptit, a pâslă,  
porneşti la drum chiar dacâ-i deocheată.  
 
Semn patru  
 
E semnul care ne vorbeşte  
căci are gură şi curaj,  
spre el cine se uită-orbeşte,  
de el poţi să te-apropii doar în camuflaj.  
 
Semn cinci  
 
Împachetat este-n trei locuri  
şi-i foarte tare colorat,  
de te împrieteneşti cu el te-nvaţă jocuri  
de semn cuminte, nu de scelerat.  
 
Semn şase  
 
E semnul cel mai negru la culoare,  
îmbrăcămintea lui este murdară şi crăpată,  
că e cu noi, ne face o favoare,  
secretul lui, în lateral o umflătură delicată.  
 
 
VRĂJITOAREA CU CREIER DE SÂRMĂ  
 
E prinsă în capcana de urşi, artizană,  
vrăjitoarea cu creier de sârmă,  
pentru a ne distrage cu mâinile danseaz-o pavană  
dorind să treacă urgent la a zilei cârmă.  
 
E legată însă de zei cu alb şi cu ură  
şi-i fixată strâns pe o placă masivă de vreme,  
cu băi de dragoni descântate a făcut cură,  
şi s-a uns cu ale tinereţii veşnice creme.  
 
Prin pădure a lăsat rară urmă  
de disperare neagră, fără de măsură,  
iar acum prinsă în fiare prin ţărână scurmă  
aruncând blesteme, incantaţii şi descântată ură.  
 
 
STAREA DE ALB  
 
Starea de alb izvorâtă din haos  
intră prin uşa casei marcată cu semne mici curioase  
desprinse din anticul pronaos,  
crescute de amintiri încolţite în oase.  
 
Deasupra e o plasă de sârmă ce înghite trecerile,  
este aşezată sub un balon anorezic priponit de nacelă  
ce deturnează constant petrecerile,  
plasa e des abuzată şi violată de schelă.  
 
În colţ un ursuleţ de pluş sufocat de starea de alb  
ce se desprinde cu regret de creştinescul semn  
şi se aruncă haotic în lacul din ligheanul rozalb  
vrând să se înece, dezonorant gest pentru unii, pentru el demn.  
 
Starea de alb marcată cu semne mici curioase  
se extinde peste lumea care-i un haos  
cu îmbrăţişări afectuoase  
la care se alătură şi ea, ca adaos.  
 
 
TABLOURI DEGHIZATE  
 
Tabloul unu  
 
Femeile lasă amprente negre şi albastre  
pe urmele bărbatului ce luptă  
cu monstrul înfipt între pământ şi astre,  
e o imagine terifiantă, răscolitoare, abruptă.  
 
Tabloul doi  
 
Oamenii roşii deghizaţi în obiecte  
se stropesc cu negru şi alb,  
entuziasmaţi născocesc nemaivăzute efecte  
şi râd de întunericul lipsitului de noroc dalb.  
 
Tabloul trei  
 
Femeia cu păr negru deghizată în alba-i cămaşă  
curioasă află de la zei secretul  
că, deşi nimeni nu ştie, este cea mai bună-enoriaşă  
şi-n credinţă-i mai tare decât anahoretul.  
 
Tabloul patru  
 
Masca mascată se maschează de nu-i recunoaştem faţa  
şi se lipeşte apoi de slinosul zid,  
cu greu oprindu-şi tusea şi greaţa  
de-a lumii miros fetid.  
 
Tabloul cinci  
 
Din spatele negrei pete un ochi spionează  
cu gest flexibil interzis,  
în timp ce prin spaima-i culorile valsează  
intrând în conflict cu albul semn permis.  
 
 
LUPTA BERBECULUI CU ALBUL  
 
Berbecul de sârmă vrea să lovească  
cu coarnele vaginul alb din lumea albă,  
în vreme ce din cap au început să-i crească  
fire umbră ca o veche înegrită salbă.  
 
Din spate-l mână un picior  
de paie, restu-i invizibil.  
Oare vom asista la un omor,  
sau doar la un salt flexibil?  
 
În jumătate-i de lumină  
vaginu-i semn de poftă rară,  
umbra berbecului de sârmă fină  
se sparge-n el, dar nu-l omoară.  
 
Din sinele-i greţos berbecu aruncă  
sârma cu ochiuri mici şi dese,  
o face ca la o poruncă  
venită din universurile alese.  
------------------------------  
Emil SAUCIUC s-a născut la Dorohoi, judeţul Botoşani, la 26 noiembrie 1956A absolvit institutul de teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureş în 1981, obţinând diploma de absolvire în actorie. Între 1990 şi 2000 locuieşte la Roma, în Italia, unde se specializează în „cântul armonic”, dansul „butō” şi regie de film. În anul 2005, la Universitatea de Teatru din Târgu Mureş, obţine o nouă diplomă, de data aceasta în regia de teatru. Mai este diplomat în bio-energo-terapie şi programare neuro-lingvistică. La cea din urmă are şi un master. Este creatorul stilului muzical „Cantarnot”. Scrie încă din liceu, publică poezie şi proză în diferite reviste şi ziare: „Gânduri Studenţeşti”, „Echinox”, „Crişana”, „Teatru-rebus”, „Confluenţe Literare” (Bucureşti), „Prolitera” (Germania) şi în caietele program ale unor spectacole montate la Teatrul de Stat Oradea, etc. A publicat şase poezii în volumul colectiv „Actori poeţi, poeţi actori”, editura Brumar din Timişoara şi a participat cu două sonete şi un text în proză în cartea „Capitol dintr-o carte pierdută”, la editura Biblioteca Revistei Familia din Oradea, carte pe care a editat-o împreună cu prof. dr. Dan H. Popescu în 2014. „Pământ dintr-o expoziţie”, volumul de debut al autorului, este inspirat de evenimentul expoziţional de arte vizuale “Reperaj”, Oradea, 2012. Este fondatorul Asociaţiei Culturale „EcoArt” şi conducătorul cenaclului orădean cu acelaşi nume. (George Roca, Rexlibris Media Group)  
Referinţă Bibliografică:
Emil SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIŢIE - POEME (1) / Emil Sauciuc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Sauciuc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Sauciuc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!