Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Elisabeta Iosif         Publicat în: Ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Elisabeta IOSIF Între vis, îngeri și conectarea la dimensiuni superioare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ELISABETA IOSIF 
  
”CULORILE TRISTEȚII” - ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE 
  
Autor VASILE SZOLGA 
  
Volumul de proză scurtă ”Culorile tristeții” cuprinde unsprezece povestiri, număr al inițiativei și al luptei individuale, simbol al revoltei îngerilor, cum subliniază Alain Gheerbrant, unsprezece fiind și ”numărul prin care se constituie în totalitatea sa calea Cerului și a Pământului”. Dar majoritatea povestirilor se află și sub semnul visului, acel simbol al aventurii individuale. Ele se pot interpreta și sub felul cum vedea valoarea visului, Freud: ”acea cale regală pentru a ajunge la cunoașterea sufletului”. 
  
Dacă visul este pentru Mircea Eliade o tehnică de evadare, pentru autorul acestui volum devine o modalitate prin care se intră din lumea reală în cea imaginară, ca în ”Poveste de dragoste”, cu personaje fără nume dar aflând, că el, pictorul, care poate fi și autorul, se străduiește să-i facă frumoasei necunoscute portretul: ”Ajuns acasă se așează în fața șevaletului și, ca și când ar fi fost în transă, pictă cu tușe energice, chipul care îi rămăsese în minte. Reuși de data aceasta un portret deosebit. Și-o imagina îmbrăcată în alb și cu o eșarfă lila în jurul gâtului, culoare care îi scotea în evidență frumusețea chipului” (pg. 10). Dar fermecătoarea fată reușește să intre în visul său: ”în patul larg, unde trupul ei se desena ca o statuie grecească”. În universul invadat de imaginea ființei pe care o îndrăgise, dorința i se îndeplinise, prin somn exprimându-i-se obsesiile, depășind granițele spre fantastic: ”Înmărmuri privind când la portretul atârnat pe perete, când la spătarul scaunului de lângă pat. Da, asta era: eșarfa lila din tablou dispăruse - și se afla, acum, pe speteaza scaunului”(pg.11). Uneori, simbolurile onirice codifică un limbaj, o dorință de a fi în legătură cu lumea copilăriei, de pildă, ca în povestirea ”Casa copilăriei”, prin vis facilitându-se trecerea în fantastic ( pg. 81): ”Afară totul era ca în copilărie și el era iarăși copil. Adună caprele și le mână în ocol. Bineînțeles capra cea neagră trebui iar trasă, mereu se opunea. Se și răni la palma dreaptă când trase de coarnele ei. ” Deși visase totul pare real. Trecerea în realitate nu se face brusc, o urmă a visului rămânând mărturie: ”O durere îl săgetă în palmă. Se uită și rămase consternat: în palma lui dreaptă se vedea o rană. Oare se rănise, fără să-și dea seama când se străduise să deschidă ușa casei sau într-adevăr se întorsese în copilărie?”. Fără să fim conștienți de acest lucru, autorul ne sugerează faptul că experimentăm prin intermediul viselor, ca în ”Neguțătorul de vise”, aducând cu ajutorul unui aparat scene din subconștient: ”După ce a închis ochii, o muzică suavă începe să se audă undeva..Dintr-o dată se pomenește într-un parc superb….La un moment dat, pe lângă el trece o tânără, care îl lovește din neatenție ușor”( pg. 74)… Datorită aparatului-minune îi apare chipul ființei, pe care și-ar fi dorit-o în viața sa singulară,visul, mai real decât realitatea, continuându-se de unde se întrerupea aparatul, ducându-l mai degrabă, într-o călătorie atemporală pg (76): …”vecinii nu-l mai văzură. Când au spart ușa l-au găsit întins pe pat, cu o cască ciudată pe cap; avea o expresie de fericire imensă pe fața imobilă”. În schimb, povestirii ”Apelul” autorul îi adaugă reveriei diurne o semnificație premonitorie, un mesager al invizibilului aducând informația, inaccesibilă conștiinței noastre de veghe: ”Mirat, îmi scot mobilul și verific apelurile din seara respectivă. Rămân înmărmurit: apelul de pe telefonul fiică-mi era consemnat la ora 10 și 9 minute!”. Totul apare, ca un mesaj dintr-un alt timp, care înregistrase ora de naștere a nepoatei sale. În ”Frumoasa venețiană” , oglinda, care aici devine magică, introducând o doză de iluzie, îi aduce dezamăgirea: ”oglinda reflecta, ca și până atunci, cerul senin din spatele lui, dar fața lui nu mai apărea”(pg. 38). În lipsa oglinzii purtătoare de noroc, în care apărea un personaj frumos, jovial și avusese loc un fel de dedublare a personalității, efectul-oglindă produce acum defectele personajului, creând disfuncționalități ale personalității acestuia iar ieșirea din acest câmp de energie suprapersonală îi produce un dezechilibru psihic: ” Din acea zi începură necazurile. În scurt timp deveni șomer, soția îl părăsi iar el se apucă de băut. Locuitorii cartierului întâlneau un ins jerpelit, murdar, care căuta printre gunoaie și vechituri bombănind ”las’ că dau eu de tine, oglindă blestemată” (pg 39). În schimb, în ”Bătrâna doamnă” autorul ne transpune într-o altă perioadă de timp, într-o călătorie atemporală, un contact interdimensional. Fantasticul începe de pe străduțele cu case vechi: La un moment dat, fereastra uneia din casele ce mărgineau strada…..se deschise și în cadrul ei apăru o doamnă în vârstă, care…mi se adresă: …Domnule dragă, vă cer iertare pentru îndrăzneală. Mi s-a înțepenit sertarul în care îmi țin medicamentele…Dacă sunteți atât de amabil să-mi dați o mână de ajutor, v-aș rămâne îndatorată.”(pg. 46). Capacitatea de clarviziune a autorului îl face să călătorească într-o altă lume: ”Parcă mă aflam într-un salon din secolul XIX, așa cum văzusem în muzee și chiar filme de epocă.”(pg. 47). Aici intervine capacitatea de clarviziune a scriitorului, care ne face să călătorim în altă lume (pg.48): ”Am plecat din oraș fără să reușesc să regăsesc casa și persoana care mi-a lăsat o amintire atât de vie, cu sentimentul ciudat că pătrunsesem pentru câteva ceasuri, într-o altă perioadă de timp.” Cu un umor subtil în povestirea ”Îngerul ”, autorul reușește să transfigureze ideea de înger. Aici, omenii dintr-un sat și îngerul ce apare pe uliță sunt parcă legați printr-o energie intermediară, între vizibil și imaginar. Ei sunt martori la o situație stranie, întâlnirea cu Îngerul producând panică. Cum rezolvă autorul? Cu o ” lovitură de teatru”: Tăcură, privind spre înger, iar acesta întrebă: Sunteți amabili să îmi spuneți unde este căminul cultural? Am venit la un spectacol dar nu știu încotro s-o apuc.” 
  
În cartea sa ”Culorile tristeții”*), scriitorul Vasile Szolga ne transpune într-o lume subtilă, cu mesaje dintr-un alt timp iar pictorul Vasile Szolga prin culoarea sufletului face să vibreze frumuseți din alte dimensiuni. Imaginile fabuloase, cu irizări de lumină, produc o adevărată magie. Din când în când, rațiunea devine rugăciune iar cântecul sufletului se ridică pentru a se acorda la vibrațiile spiritului. *)”Culorile tristeții”, 
  
Editura RawexComs,2016 
  
Referinţă Bibliografică:
Elisabeta IOSIF Între vis, îngeri și conectarea la dimensiuni superioare / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!