Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Marian Dumitru - Statuia unei iubiri cronică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Marian Dumitru: 
  
Statuia unei iubiri *) 
  
O carte interesantă și foarte utilă, mină de aur pentru căutătorii de frumos, ne aduce în fața ochilor poeta, publicista și starostele de cenaclu, doamna Elisabeta Iosif : ”Orice semn este o insulă”. 
  
Întregul nostru destin, de la răsăritul tainic, până la apusul implacabil al vieții, este o călătorie plină de obstacole neprevăzute, dar și cu multe popasuri norocoase. Pelerinajul omului-scriitor la semnele importante ale pământului acesta, populat din străvechime de înaintașii daci, este obligatoriu. Iar consemnarea impresiilor, cu osebire a emoției fiecărei întâlniri, ține de esența creatorului de frumos. Geo Bogza, ziarist de vază în secolul trecut, scria ” Cartea Oltului” ca pe o sumă de Note de călătorie care, prin potrivirea cuvintelor cu mira talentului său robust, a dat literaturii române un adevărat curs academic de reportaj literar. Atât de impresionantă a fost și a rămas forța descrierii acestui ținut românesc, întins pe cele două maluri al râului, încât opul publicat în anul 1943, a fost apreciat în epocă până și de literații mofluzi ai luminoasei Franțe. ”Cartea Oltului” este, cu adevărat, monumentul vibrant al unui râu năvalnic. 
  
Autoarea noastră, doamna Elisabeta Iosif, distins om de cultură și poetă remarcabilă, a intenționat, posibil, să-și scrie propriile Însemnări de călătorie, alegându-și un anume instrumental sentimental de cercetare și evaluare. A pierdut, însă, din vedere că inima domniei sale aparține unei poete, care este influențată aproape continuu de acordurile pline de mister ale polifonicei lire. 
  
Această Carte izvorâtă din fiorul de drumeț al scriitoarei noastre va fi parcursă de cititori dintre cei mai avizați, între care și literații, cei înstăriți cu o individualitate puternică, reflexivă și tot mereu căutătoare de insule de frumos și de continente de măreție. Fatalmente, informația culturală este diferită de la individ la individ. Toți am ascultat și ascultăm murmurul, dialogul dintre cărțile din biblioteca noastră: fiecare dintre noi aude ceva, dar altceva decât alți îmbolnăviți de clinchetul cuvântului ce răsună ca un clopoțel în catedrala cărții de citit. Într-un fel vede o călătorie hiperbolistul Calistrat Hogaș, cu totul altfel, umoristul de geniu Jerome K. Jerome, ca să nu mai vorbim despre anonimul Moș Ghiță, fratele bunicului, care, ajuns, ca infanterist la Budapesta, iată ce a reținut el din tot peisajul războiului 1 mondial: ”bogdaproste, Doamne, că văzui Dunărea!”, deși, în țară, fluviul curgea la numai 60 de km de satul lui, dar nu l-a interesat. 
  
Fin observator, ochiul Elisabetei Iosif ajunge la miezul emoțional al semnului privit și îl atinge inconfundabil cu îngerul plin de lumină al cuvântului poetizat. Când nu ești sincer în spovedania scrisă, diavolul se bucură ca un copil și îți ia totul, inclusiv încrederea în steaua ta de scriitor, iar cititorul negăsind fascinație dă din umeri a surprindere. 
  
În tot ceea ce a creat, doamna Elisabeta Iosif s-a ținut departe de superficialitate, mergând întotdeauna după un principiu fundamental al întemeietorului de cuvânt: vino cu ceva serios în creația ta: vino cu tine. Dincolo de acest principiu este erezie iar scriitoarea cunoaște bine această dogmă a construcției din beton de slovă. 
  
Observăm că, în această carte plină de informație și lirism, autoarea, în neliniștea-i zămislitoare, vine cu propuneri de suflet acolo unde consideră că ”semnul” ar avea nevoie de contribuții: cu sensibilitate artistică, Elisabeta Iosif metaforizează, pentru a-i mări strălucirea și a-i devoala semnificația dar fără a provoca daune misterului acelui semn. Exemplele sunt mai multe, dar voi da aici numai unul. În evocarea Maramureșului, iată ce crede scriitoarea, dincolo de tiparele de basm cunoscute: ”...vara maramureșeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpițele de pe dealuri în armonia lor cu munții, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ și lumea celestă”. 
  
Cartea fiind, în bună parte, descrisă de domnul Ștefan Dumitrescu în Prefață și, într-o altă interpretare, de domnul Geo Călugăru în Postfață, voi mai atrage atenția numai asupra unui ”semn” cu o semnificație istorică dintre cele mai importante: zona unde s-a conturat Cultura Comana, cea despre care ne amintește, în cuvinte de aur, Nicolae Iorga:”Când Occidentul a pornit spre Orient, când răsăritul și-a dat mâna cu apusul, când Nordul a vrut să se întâlnească cu Sudul, aici s-au întâlnit.” Localitatea Comana a fost clădită pe locul unei mlaștini, la 35 de km , sud, de București, toponimul fiind menționat într-un hrisov, la 27 septembrie 1461, de către Vlad Țepeș. Așadar, așezarea este construită pe o mlaștină, precum Palatul Versailles, cel ridicat în 30 de ani de muncă neîntreruptă și unde au murit 10 mii de muncitori dar nu în accidente de muncă, ci de malarie. 
  
România este o țară plină de istorie. În lipsa resurselor financiare consistente, această istorie bimilenară este puțin cercetată și mai puțin lămurită, cu toate eforturile meritorii ale specialiștilor. La începutul lunii octombrie, distinsul ambasador al Chinei la București afirma, în cadrul unui ceremonial, că popoarele român și chinez prezintă, printre multe altele, și o altă însușire comună: aceea că au istorie antică, zestre ce impune respect și spune mult pentru lumea de azi. Vizitând premeditat centrele nemuritoare ale vechii și bogatei spiritualități românești, distinsa poetă Elisabeta Iosif a făcut în această valoroasă carte și un exercițiu de admirație a propriilor peisaje din suflet. 
  
Te apucă o frică atunci când pornești la scrierea unei cărți și nu te părăsește decât atunci când termini cartea. În orice carte, o poveste de dragoste e crucială. Aici este vorba despre dragoste pentru neamul românesc, cu toate semnele și legendele lui. Și legenda, prin adăugiri mai mult sau mai puțin fructuoase, tot adevăr se numește. 
  
”Orice semn este o insulă” înseamnă o carte care dă încă o viață semnelor daco-românești. Această carte este încă o statuie a spiritualității noastre. 
  
Doamna Elisabeta a vrut să scrie reportaje de călătorie dar a realizat o poezie în proză de toată frumusețea, încât ne simțim îmbiați să-i urmăm exemplul magic: acela, ca plecând în chip de turiști spre atrăgătorul Horezu, să ne trezim și noi, pentru o clipă, semizei într-un seducător Olimp românesc. Aceste rânduri ale mele au luat startul, ghidate pe o recenzie de carte și s-au încheiat, iată! ca un îndemn stăruitor, adresat iubitorilor de artă, să citească acest Jurnal de călătorie atât de original și pigmentat cu multe surprize în frazele strălucite dar și cu avertismente în adâncul cuvintelor. 
  
Marian Dumitru 
  
*) Elisabeta Iosif –”Orice semn este o insulă” -Ed. Betta - 2015 
  
Referinţă Bibliografică:
Marian Dumitru - Statuia unei iubiri cronică / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1753, Anul V, 19 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!