Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Planeta iubirii 
  
antologie de poezie românească alcătuită de Elisabeta Iosif 
  
Dintre sutele de nume 
  
Ce umplură paginile 
  
Câte vor rămâne-n lume 
  
Să ne-aline inimile?... 
  
"Românul e născut poet" este constatarea/confirmarea acestei trăsături a neamului nostru, care s-a înveșnicit prin creație de dimensiuni universale, Mihai Eminescu și "Miorița" sau prin truda celor mulți de-a lungul mileniilor. Fenomenul exprimării prin logos poetic a căpătat în ultimele decenii o amploarea impresionantă, dovadă că trăim intens vremurile sub a căror tiranie ne naștem și evoluăm. 
  
. Când evanghelistul a afirmat Unde dragoste nu e, nimic nu e se trăia, poate, pe planeta iubirii - Mama noastră Geea. După multele secole scurse de atunci, putem să-i spunem, din teribila/nefericita noastră trăire că, unde dragoste nu e, există ură, lăcomie, dușmănie, război, moarte, un întreg cortegiu de rău și urât. Planeta noastră este dominată de frică și mizerie, astfel că se explică furibunda dorință de a te spăla de jegul/noroiul micimii și neputinței prin crearea unei virtuale planete a iubirii. Este planeta ce se naște din visul-sete neostoită a sufletului ce nu și-a atins împlinirea prin trăirea sacrului către care tânjește. La modul utopic chiar Terra ar fi putut deveni un spațiu al iubirii, dacă... 
  
Acest "dacă" este cea mai groaznică dintre toate condiționările în care viețuim. Și atunci...nu ne-a rămas decât să durăm o planetă a iubirii din sufletele noastre revărsate în straie de logos poetic. 
  
Într-un moment de fastă inspirație, Elisabeta Iosif făurește această planetă, în al cărei miez incandescent clocotește singura eternitate dată omului, iubirea, cale de cunoaștere și autocunoaștere, zborul omului spre dumnezeirea lutului. 
  
Dintre sutele de creații ale contemporanilor cunoscuți, Elisabeta Iosif selectează acele plăsmuiri ce se încadrează celei dintâi teme artistice a literaturii, dragostea, căreia prima strălucire poetică i-a dat-o în cele 9 volume de poezie, preoteasa Sapho din Lesbos, atunci, în secolul al VII- lea în. H. 
  
Volumul, în frumoasa lui ținută grafică, este prefațat de Ștefan Dumitrescu, ce-și omagiază confrații întru elogiu adus iubirii întocmit cu pricepere sensibilitate și respect față de sentimentul-temelie a vieții de către autoare. 
  
De la sextină, sonet, la poem în zeci de strofe, cei 22 de autori antologați își cântă/preaslăvesc starea sacră în odă sau poezie de notație, evocatoare a aceleia pe care o promovau avangardiștii la începutul secolului al XX - lea. 
  
Ștefan Dumitrescu conferă iubirii dimensiunile universului, căci din iubire s-a născut chiar lumea, către a cărei puritate de început tânjește, deoarece lumea în care trăim a maculat și lumina divinului sentiment, singurul ce ne conferă măreție. Iubirea sa are chip și nume - Ana, devenită simbol al sacrificiului la noi, la români. 
  
Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară cu zarea verii, către care i s-a deschis sufletul prin ferestre de topaz. Prin chiar titlul odei "Vara iubirii", o metaforă revelatorie de sorginte blagiană, este sugerată arșița iubirii mistuitoare. Pentru sufletul feminin îndrăgostit, autoarea devine Galateea, ce-l modelează pe Pygmalion, într-o inversare de roluri, căci în fața lui Dumnezeu și a Iubirii nu trebuie să ne rușinăm de ceea ce simțim. 
  
Adrian Botez, în sonetul XXII (numerotare preluată, poate, de la Shakespeare sau V. Voiculescu), își declară ființa îndrăgostită ca fiind plămădită din cântec de privighetoare, cântăreața dorului de noapte și din gingășia și parfumul florilor într-o lungă așteptare, ce poate atinge nemarginile timpului. 
  
Cristina Ștefan scrie în maniera avangardiștilor, adaptându-și lexicul ultimelor domenii de înaltă tehnicitate(IT) în care se împletesc și metafore precum mosorul verde (viața) sau papiota roșie (iubirea) cu sinestezia simboliștilor sărutam movaliu. 
  
Ioan Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată în dimensiuni și forme statuare pe culmi atât de înalte, încât diafanul înger uman aduna de pe cer stelele risipite. 
  
Delicata și rafinata Paula Romanescu își traduce simțământul în slovele românești, care exprimă cel mai bine melanjul de speranță și emoție în așteptarea norocului tradus în unirea a două suflete. Dar un nenoroc statornic i-a arătat zâmbetul vinețiu al singurătății. Nici până azi, după bejenie de zile destinul nu i-a clarificat care dintre noi va fi celuilalt cale și lumină. 
  
Traian Vasilcău din Chișinău admiră și prețuiește femeia ce-i unică în univers și creată din Vraja Adevărului Divin, fără de care el este o piatră răsturnată peste-al lui Crist mormânt. 
  
Cristina Cărbune, cea care se simte o lume pierdută într-un copil, păstrează din naivitatea și candoarea neprihănitului pui de om puterea de a declara deschis și sincer iubirea, precum și sfâșietoarea tristețe lăsată de cel care a plecat. Atât de tare te-am iubit cu ardoare, încât nimeni nu știe și poate nici ea cine ești tu și...cine sunt eu, căci atunci, cândva, când iubire era, amândouă sufletele erau amestecate într-un cântec. 
  
Adriana Răducan are Lacul ei, ce-și are misterele lui, trăiește în comuniune cu florile și fluturii numiți zbor de stea, dar simte și o clipă a zadarnicei așteptări. 
  
Adrian Erbiceanu se zbate între dorință și teama de neîmplinire și definește iubirea drept o fată sfioasă, dar care știe să-i ademenească pe îndrăgostiți. Aceștia o vor simți ca pe o apă ce lasă în urmă umbră și lumine de începuturi neîncepute, căci de apa iubirii nimeni nu și-a potolit setea. 
  
Elena Armenescu îi poruncește celui pe care îl iubește Rostește-mă!, căci ea devine șoapta lui de iubire în care se contopesc transformându-se într-o cruce, simbolul supremei jertfe din catedrala în care inimile bat, precum clopotele ce prin glasul lor trimit cerului triumful iubirii pe pământ. 
  
De le primul său volum de versuri până la cel lansat în toamna anului trecut, Nicu Doftoreanu dansează aceeași grație poetică tangourile tuturor iubirilor trăite de ființa umană, înnobilată și îndumnezeită prin acest sentiment. 
  
Georgeta Blendea Zamfir trăiește universul așteptării unui El ca pe o eternă sărbătoare a naturii în primăvara înfloririlor și a poveștilor nemuritoare. 
  
Florin Grigoriu aude repetat imperativ verbul "a zice" în forma persoanei a II- a zi-mi! Zi-mi cuvinte de iubire de la cea care mireasă îi este, el fiind mirele. Împreună una suntem suflet-trup, poem al iubirii împlinite prin contopirea totală în starea de dumnezeire. 
  
Ingrid Cosma devine din străina ce fuge de îndrăgostitul cu inima văpaie, o statornică îndrăgostită ce simte nevoia să prezinte lumii, concitadinilor, ce frumos e un cuplu nins de albe și imaculate flori de cireșul devenit ocrotitorul și martorul iubirii ce i-a purtat în înalturi cerești. 
  
Adriana Tomoni înalță o rugă fierbinte Tatălui Creator să devină, așa ca în jurământul Maytreiei, demnă de iubirea unui El, să fie un potir de rouă pură, să-i fie lui lumină interioară. Spre marea ei durere, visul nu i s-a împlinit și toate din jur îl așteaptă pe cel plecat, căci speranța trăiește încă în vis. 
  
Victor Gh. Stan este creator de sextină, strofă ce devine cântec al unei clipe. 
  
Paulina Popa vede iubirea ca pe un cavaler în fața căruia ei doi se închină ca sclavii. Pentru ea bărbatul este poem energic, poemul poemului, sărbătoarea ei nesfârșită ce curge în vers mângâietor. 
  
Doina Bârcă trăiește iubirea ca fiind sublima maladie în flăcările căreia inima îi arde strălucind. Își simte străfundul ființei clocotind ca un vulcan gata să erupă de dorul Dorului ei voinic vrăjit, căruia îi cântă Doina de jale, spre a-și alina sufletul pustiit. Mărturisește sincer și deschis iubirea ca boală a sufletului în care mai trăiește încă Dorul-Dor, precum și dulcea suferință pe care o suportă cu demnitate, căci prin durere iubindu-te eu am plătit, deși știam că sunt bolnavă de iubire. 
  
Gheorghe Roca exprimă bărbătește atracția trăită la atingerea buzelor roșii, frumoase, voluptoase al căror gust de fructe ale pasiunii îl urmărește și în feerica noapte de Crăciun, în care îngerii cântă colinde, iar el, îndrăgostitul, trăiește dorul sfânt și iubirea evocatoare a magiei copilăriei. 
  
Floarea Cărbune afirmă răspicat mi-ești drag și se simte răsfățată împlinită, căci iubirea ei și a lui este sublimă, are dulceață divină. Ea a știut să-și zăvorască chipul lui drag în inimă, ca pe o candelă într-un sanctuar. 
  
Ultimul bolnav de iubire este Ion C. Ștefan care se vede robul îndrăgostit de un vis neîmplinit, fiindcă trestia lui visătoare este acum a altui bărbat. Poeziile care încheie volumul aparțin acestui poet care trăiește în amintire iubirea de altă dată. 
  
O remarcă laudativă merită volumul pentru magnificele tablouri ale unor pictori celebri, care au eternizat cuplul adamic, în spiritul căruia trăiesc de la începuturile lumii și până astăzi oamenii. 
  
Prețuire autoarei și laudă celor ce știu să se îndumnezeiască și să se purifice în focul iubirii și, cu deosebire, celor ce prin poezie ne-au durat PLANETA IUBIRII. 
  
Prof. Floarea Necșoiu 
  
Referinţă Bibliografică:
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!