Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Veronica Balaj Relaţia poetului cu timpul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

POEZIA CA STARE ŞI MĂRTURISIRE  

 

RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL  

ELISABETA IOSIF, SEMNELE TIMPULUI  

EDIT. RAWEX COMS.SRL, BUCURESTI, 2011  

Tema timpului o regăsim în majoritatea operelor literare, timpul fiind o măsură prin care fiinţa receptează sensul trecerii sale, durata faţă de condiţia apăsătoare de muritor. Sfântul Augustin defineşte timpul ca ”imagine mobilă a veşniciei.”  

Elisabeta Iosif în volumul “Semnele Timpului”, priveşte relaţia poetului cu timpul din mai multe perspective. Există un timp al căutării, al regăsirii poetului: Nu este timpul tău? Spuse Apostolul cel Sfânt/ Tu eşti născut din apa – Botezului Cuvânt/ Poetul e artistul ce poartă-un coş de pâine/ E peştişor - oracol, Arca noastră de mâine...(poemul Timpul regăsirii poetului, pag. 32) . Este acea Arcă salvatoare ce diferenţiază poetul , creatorul cu har de ceilalţi semeni, prin metafora creată.  

În demersul său autoarea creează o simbioză a termenilor poetici cu cei filozofici într-un limbaj sugestiv, ca în poemul ”Dialog cu Timpul”: Sunt triunghiul cu vârful în cerc/ Străpung până la tine infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecţiunea tainică. Fecund e spiritul .  

Încă de la primele pagini, poezia se încadrează în expresivitatea filozofică a timpului şi a poetului. Într-o lume asaltată de accente practice, tehnice, învolburată de informaţii, care vin peste noi în valuri este admirabil că poetul ( doar el) riscă să mai aibă timp şi pentru trăiri experimentate de fiecare om de-a lungul vremilor.  

În raportul cu timpul Elisabeta Iosif foloseşte şi relaţia Poet –Timp istoric, regăsită în poemul Sfârşit de Timp:La Voroneţ Biblia se naşte din culoare/....Monumentul a încremenit în vis.../ Cu lapis lazuli s-au scris amintiri în zid/ Înecate în albastru. Timpul a încremenit/ Se numără paşii lui spre judecată. Cine mai ţine cadenţa coridoarelor vremii?!(pg. 47)  

Dar poetul este un însingurat în epoca această stresantă, ,,păşeşte singur printre versurile sale” ca în poemul Era Poetului (pag.27):Păşeşte singur printre versurile sale – pulbere de stele./ Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor/ De la răscruci de piatră. Adăpostind verbele grele, / Ale izvoarelor, în noaptea-mireasă din pridvorul cuvintelor./ Şi-a legat visul de cifra opt la adăpost de stâncă/ Prin limbajul strămoşilor. “Şi-a legat visul de cifra opt” – aşadar de cifra echilibrului cosmic, un simbol al echilibrului central, devenită o cifră sacră. “Al 7-lea strămoş este stăpânul cuvântului, dar al optulea este cuvântul însuşi “- spune Jean Chevalier în Dicţionarul de simboluri.  

Deşi timpul poate isca şi furtună, care poate fi trecătoare, fiinţa umană o poate învinge prin iubire. Şi prin arta care dăinuie. Sensul acesta subliminar din poezia Elisabetei Iosif merge spre o arie profundă, existenţială: Pe mal, iubirea-i un festin/ Îşi ia un zâmbet de pe cer/ Iar versul meu, lumină în mister, / s-a transformat vremelnic în destin.(Iluminări - pag.63).  

Trecerea timpului poate aduce cu sine o anume înţelepciune, o calmare a stărilor intempestive. S-ar putea intrepreta în această cheie invocarea anumitor nume referenţiale din arta noastră (Brâncuşi, de pildă) sau, nu fără un sens adânc, invocarea firelor cu istoria dacică: “În aripi largi cât Dunărea, mereu cocorii prind apusul / Închis deasupra apei. /În linia lui scursă, cuprind opusul  

Zilei prin drum de chihlimbar / Decebal cu braţe de gigant/ Îşi scrie drama în zbor de astre. / Însemn şi sacrificiu de atlant.” (Însemne, pag. 39).  

 

Când lacrima din vers este tămaduitoare prin ea însăşi, e clar că arta are o putere vindecătoare. Ne întâlnim cu atmosfera unui excurs sufletesc frământat, prins în mrejele unor trăiri diverse şi apoi, limpezite în poem. Ne vom intersecta cu toate elementele care fac recuzita de tip romantic, dar ele sunt simboluri în lumea magiei şi al jocurilor de orice fel, subtilităţi metaforice în ceţurile întunecate ale timpului, creând propriul său ritual.  

Tot din aceeaşi sevă ies la iveală şi poeme despre înţelepciunea celor vechi, anticii de preferinţă, Socrate şi Alectryon: Doar Socrate/ Pe cărare/ Urmărind un trecător,/ Fără magie prea mare/ Filozoful meditase/ Iar perdeaua, Munţilor se trase,/ De pe soare... ( pag.88), ...Pornind prin aer,/ Alături de Apollo/ Doar timpul,/ E desprins din caier (pag. 91).  

În plin modernism, când se caută fomule noi, şocante în expresie literară, autoarea trimite la descifrarea cheilor simbolice, poemele remarcându-se prin unicitatea metaforei.  

Aş asemui volumul Semnele Timpului cu o tablă de şah în care poetul, Elisabeta Iosif, foloseşte tactica şahistului, care ştie când timpul e în favoarea sa, adică a poetului - şi atunci intervine, întrucât se poate face ceva în acest sens: În sălaşul lunii/ Poezia i-a rămas speranţă, călătorind, încă./ Are cheia secretelor - formula filozofală a cununii ( poemul Era poetului, pag. 27), folosind o strategie în care ştie cum să procedeze, ce să facă, atunci, când în viaţă nu prea mai există soluţii.  

Pentru toate valenţele sale filozofice şi poetice volumul Semnele Timpului a primit un premiu internaţional la concursul Art & life din 2012, desfăşurat la Tokio, Japonia. Sunt sigură, că japonezii, cu dragoste faţă de lumea spirituală, au văzut, înafara semnificaţiilor şi alte înţelesuri tainice.  

 

Veronica Balaj  

 

Referinţă Bibliografică:
Veronica Balaj Relaţia poetului cu timpul / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!