Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Elisabeta Iosif         Publicat în: Ediţia nr. 1338 din 30 august 2014        Toate Articolele Autorului

Sfesnic in rugaciune autor Traian Vasilcau
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Elisabeta IOSIF  

ETERNITATEA DORULUI ŞI A TĂCERII  

Ca o matcă a regăsirii noastre, profund şi răvăşitor, dorul capătă valori simbolice în poezia lirică a poetului Traian Vasilcău iar tăcerile din cartea sa „Sfeşnic în rugăciune”au semnificaţii multiple. Ca şi Lucian Blaga sau Mihai Eminescu poetul îşi hrăneşte poezia la izvoarele unei sensibilităţi seculare: ”dar fără dor,/ Popor ce-a fost în ireale ere/ Şi nu mai e deloc. Care popor?”, în drumul singurătăţii sale luând cu el „dorul”. Ca element esenţial al civilizaţiei omeneşti dorul devine mit, o adevărată codificare a religiei şi a înţelepciunii. Alături de cuvintele cosmogonice, Cer, Pământ, Ape, la Traian Vasilcău dorul şi mai ales tăcerea dau naştere unei lumi de lumină, devin mit: „Metaforă revelatorie, stilistic structurală, cum îl numea Blaga, mitul…în forma sa vie, originară, nu este o simplă istorie povestită, ci o realitate trăită”. „Tăcerea” din poemele aflate în Sfeşnic în rugăciune este şi o taină, un alt înţeles al cuvântului. „Cotropit şi sedus de taină, Mircea Eliade parcurge nemărginite spaţii morale prin subteranele filologiei, istoriei, etnografiei…dând sensuri şi semnificaţii calitativ altele. (Sorin Alexandrescu).” La poetul Traianus (Traian Vasilcău), tăcerea se adânceşte-n taină: Ales mi-s al tăcerii poemelor ce sunt/ Şi scriu c-un ram de cruce – şi nu-s decât cuvânt” – poemul Hoţul incorigibil, pag. 14. Este un preludiu al deschiderii unei căi de trecere prin cuvânt, fiindcă „înainte de Creaţie ar fi fost tăcere” iar în această mare ceremonie a tăcerii, versul conferă pe de o parte a lucrurilor măreţie şi maiestate”: În limba ta tăcerea guvernează - poemul Aripi de rezervă, pag. 15. Jean Chevalier vede în simbolul tăcerii că „Dumnezeu ajunge în sufletul în care domneşte tăcerea”. Şi ce poate fi mai semnificativ decât ceea ce se reliefează în poezia Atingerea de Unu,( pagina 41): „Doamne, odihneşte-Te în mine,/ Ocroteşte-mi lacrima – să fiu! / Şi-n ochii Tăi - cereşti sulfine/ Fă-mi zidire de monah târziu/…Ce demult mi-o fi licăru-n sfeşnic/ Şi-atingându-l, bucium înspre bolţi/ Că nimic nu-i veşnic. Tu eşti veşnic,/ Unu invincibil peste toţi”, Unu fiind principiul activ - Creatorul dar având şi semnificaţia omului în picioare, pe care o deţine el, poetul, „monah târziu”, el, cel vertical, dintotdeauna, care cere sa „viscolească Poezia”. „Unu este locul simbolic al fiinţei, izvor şi sfârşit al tuturor lucrurilor, centru cosmic şi ontologic” ( Dicţionarul de simboluri).  

Un alt simbol, care apare în carte este cocorul, poetul se aseamănă nu cu orice pasăre, ci cu simbolul longevităţii, cocorul: Vi-s dor învins, mi-s zăvorâtă zare,/ Prin care liber, fără vamă zbor,/ Pân-la Isus, iubindu-te Mirare, /Sunt angajat la El –sublim cocor (pag.45). Aşadar, tăcerile lui Traianus sunt taine, privilegiu al puterii, tezaur sub pază: A răbufnit în mine Poezia,/ Sublimă rană mi-i, taină şi cântec./ Numai c-o boală christică mă vindec (pag. 12) dar versurile sale sunt cuprinse şi de dor: Uitatu-m-a orice cuvânt/ Şi exilat într-o tăcere,/ Când vreau să dor pruncia-mi cânt/ şi nu am altă mângâiere (pag.20), dorul creând lumini şi mistere, dorul de ţară, cel mai pregnant, devenind o oază a sufletului, ca în „Poem de ţară”: Noaptea mocnind, suspină-n drum şi luna/ Îi şterge plânsul, tace-ntotdeauna,/ Deşi în ea sunt stoluri de cuvinte…..Iubito, ce-amiroseşti a primăvară,/ Noi suntem condamnaţi să fim o ţară! (pag. 29). Dorul de ţară, pulsul adânc al trăirii devine „acum strămoş îmi sunt şi turlă. În „grinda Universului” poetul, trubadurul tăcerii, bate la porţi ferecate dar cu o rază de speranţă, ca în „Poem incert”: Porţi ferecate mă privesc în noapte,/ cu viscol încuiate furios,/ Le sunt străinul ce-a plecat departe/ Şi-abia acum din stele s-a întors (pag. 36). Fiindcă, „orice poartă deschisă spre mister este şi o invitaţie la o călătorie spre alt tărâm… E trecerea de la profan la sacru, deschide calea spre revelaţie, în ea se reflectă armoniile Universului”(Dicţionar de simboluri). Clement din Alexandria, vorbind despre Hristos, scria că „este poarta spre Împărăţia Cerurilor. El este poarta dreptăţii (Psalm 117): Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii. Intrând în ele voi lăuda pe Domnul”.  

Cântec pentru tăcere, rugă pentru dreptate, Sfeşnic în rugăciune este şi o „Candelă de argint, pe care luna/ O încrustează cu tăceri întruna”. Iau cu mine „Fuga-n Etern”, ca pe un talisman: „Eşti ţară, sunt o ţară/ Ce-apusă-a răsărit. / Trăiesc o pururi vară/ Că-n veac s-au întâlnit./ Şi nici măcar o moarte/ Nu poate-a le desparte”.  

Elisabeta IOSIF  

Bucureşti, 31 august, 2014  

(De ziua Limbii Române)  

Referinţă Bibliografică:
Sfesnic in rugaciune autor Traian Vasilcau / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1338, Anul IV, 30 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!