Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Oameni si povesti pe portativul memoriei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Privesc pe geam. E înca noapte. Am plecat cu trenul într-o calatorie la 551 km distanță de casă, aventură spirituală pe care o aștept demult. Mă îndrept către un oraș pe care nu l-am mai vizitat niciodata. Nici despre bărbatul cu care urmeaza să mă întâlnesc nu cunosc prea multe lucruri. Știu doar că este muzeograf, colecționar împătimit de costume populare vechi și că ne leagă această pasiune pentru portul tradițional. Am corespondat împreună și internetul ne-a adus aproape din lumi total diferite și de la 4000 de kilometri distantă. Sunt foarte curioasă ce mă așteaptă acolo. Trenul se unduieste, când cu viteza unei centrifuge, când cu lentoarea unui melc împovărat. A bătut drumul acesta de mii de ori, iar acum a venit timpul să îmi arate și mie traseul lui spectaculos, cu scene decupate dintr-un album patriarhal, cu dealuri si pajisti verzi, cu căpițe de fân, asemanatoare unor mingi uriașe, rostogolite pe câmp de zmeii nazdravani din poveste, cu Dunarea șerpuind agale, ajunsă la finalul aventurii sale, pe tărâm românesc, pregătită să îmbrățișeze marea. Parcă avem aceeași poveste, și eu fiind plecată într-o aventură a cunoașterii, numai că drumurile noaste sunt în direcții total opuse, ea îndreaptându-se spre răsărit, eu spre apus.  
 
În fața privirii, ca pe un ecran mi se proiectează și derulează, când cu repeziciune, când agale, un film magnific, o epopee rurala idilică înduiosătoare, ce îmi încântă privirea și mă îndeamnă la meditație.  
 
Deși am plecat din tară si locuiesc pe alte meleaguri, mi-e dragă țara in care m-am născut si de care mă leagă atâtea amintiri. Niciodata nu am văzut-o cu ochii cu care o văd acum, niciodata nu am iubit-o cum o iubesc acum, când am părăsit-o. E impresionant cum acasă, oamenii, care la urcarea în tren îți sunt total străini, ajung în final să îți vorbească și să iți pară atât de apropiați.  
 
După acest drum epuizant, suportat grație frumuseții peisajului și nerăbdării de a ajunge într-un loc care mă chema cu insistență, ajung la destinatie, cobor din tren și încerc să îmi reamintesc chipul din fotografia celui cu care am vorbit în ultima perioadă pe messenger. Si, deodata, îl recunosc. Un bărbat de statură medie, cu un chip plăcut, părul castaniu, ochii verzi, păstrând în ei ceva din tăria si frumusețea locurilor, mă imbrațișeaza cu caldură si îmi adresează un salut cuceritor:  
 
-Ciao! Eu sunt Marius!  
 
- Bine ai venit!  
 
- Buna, eu sunt Ela.  
 
-Încântată să te cunosc!  
 
Mă impresionează încă din primele momente felul lui de a fi: calm, ospitalier, foarte deschis si volubil. Are un ușor accent bănațean, un glas melodios si blând. Ne-am intalnit si am devenit prieteni pe loc, ca si când ne-am fi cunoscut de-o viață. De cum am pășit in mașina lui, a început să îmi spună propria-i poveste, cu o naturalețe si familiaritate care m-au făcut să zâmbesc si să ma topesc ușurată in scaun, dupa o călătorie epuizanta de 10 ore.  
 
Am simțit mereu căldura aceasta, din discuțiile la telefon și din conversația pe messenger. Nu m-am înșelat. Era exact așa cum bănuisem. Am început să discutăm despre el, despre viața lui, familia lui, după care am ajuns acasă. Aici i-am cunoscut pe parinții lui, doi oameni calzi si buni, prietenoși și amabili. Am fost copleșită de același sentiment, că mi-am reintâlnit vechi prieteni, după o lungă absență. Pentru ei, Marius este centrul lumii lor, îl iubesc si îl încurajează in tot ceea ce face. Rar iți este dat să vezi familii atât de armonioase.  
 
Ciudat! Nu ti se întamplă foarte des să ai acest sentiment.  
 
Ajunși acasă, Marius mă face sa mă simt confortabil, servim o masă pregătită de mama lui. După masa, ne retragem într-un birou, unde Marius îmi arată cărțile pe care le-a scris despre costumul bănățean, mă familiarizează cu istoria locurilor, aflu multe lucruri interesante despre locul în care mă aflu. Apoi, sunt invitată să îi cunosc colecția mult visată de textile vechi, de sute de ani, colectie dedicată bunicilor și străbunicilor lui si plaiului bănățean. Colecția se află in casa în care au locuit bunicii lui Marius, casă în care pătrund cu emoție si pioșenie.  
 
Ne întâmpină fotografii vechi de familie, colecția de cărti a bunicului, doar o mică parte fiind salvată de la distrugere, broderii și goblenuri, creații ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipală, pe care Marius si familia lui mă invită cu caldură să o cunosc.  
 
Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant.  
 
Incerc o senzație de lume pierdută, inghetată, impietrită.  
 
Rămân împietrită de emoție in momentul în care Marius deschide dulapurile cu veșminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui si Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție și grijă. Simt automat o senzație stranie că intru într-o lume în care hainele și spiritele celor care le-au purtat traiesc într-o armonie nealterata de Marius. Și el o simte și o cunoaște, dar nu o mărturisește nimănui. Omul acesta uimitor cunoaște exact cum a achiziționat piesele, cine le-a purtat, ce vârstă aveau persoanele care le-au deținut. Știe cu precizie de ce artizan popular sunt lucrate, din ce zonă provin, ce tehnici de țesut sau broderie s-au folosit. Omul acesta are o modestie si un farmec aparte. Il urmăresc cu câtă pasiune si însuflețire vorbește despre fiecare piesă din colecția sa. Mă fascinează tânărul din fața mea, care și-a dedicat tinerețea salvării unor piese de patrimoniu, pe care tinerii din generația lui nu le mai apreciază, considerându-le demodate. Universul pe care Marius încearcă cu disperare aproape să îl recreeze este un univers armonic, în care oamenii conviețuiau frumos, respectându-și obiceiurile și valorile, chiar daca proveneau din culturi diferite, unii erau șvabi, alții unguri, alții sârbi, alții români.  
 
Este o lume fabuloasă prin diversitate si colorit, o lume forțată să dispară, o lume ancestrală, formată din oameni harnici și inteligenți, oameni care scriau poezii, păstrau jurnale despre muncile agricole, despre viața și obiceiurile lor.  
 
Fară să observăm, își face apariția si iubita lui Marius, întoarsă de la lucru, singura pe care nu apucasem încă să o cunosc, tot o bănațeancă, frumoasă si îndrăgostită si ea de costumele populare, și care trăiește împreună cu Marius o emoționantă poveste de dragoste, împărțită între pasiunea pentru textile și cea pentru iubitul ei. Cei doi mi se par coborâți parcă din timpuri imemoriale, iar eu asist mută la acest spectacol unic.  
 
Pare că cerul a deschis o portiță in casa aceasta și și-a trimis alaiul de Sânziene si fecioare frumoase pentru a asista la această sărbatoare rurala, a frumuseții si splendorii rustice.  
 
Se încheie astfel o zi specială, în care Marius mă uimește din nou in cerdacul casei, recitând poezii scrise de autori populari bănațeni. Savurăm împreuna prajituri delicioase, pregătite de mama sa, o gospodină desavarsită.  
 
După o seară atât de plină de momente frumoase, imi iau in primire camera in care urma să imi petrec ce mai rămânea din acea seară, spun noapte bună si adorm intr-o clipită, fiindu-mi greu să mai aleg dintre atatea amintiri deosebite.  
 
Începe o nouă zi paplitantă. Marius mă astepta deja la parterul casei, pregatit să facă pe ghidul și să îmi prezinte orașul. Plecăm împreuna cu mașina.  
 
Seara a plouat, strazile sunt pustii si umede. Orasul își trage leneș pătura pe fața-i morocanoasă si, ușor apatic, ațipește din nou, topindu-se in dimineața posomorată si rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou si misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, ma face sa rămân mută de uimire.  
 
Strabatem strazile, salutând cu încantare cladiri vechi si piațete somnoroase. Orașul capată personalitate cu fiecare privire curioasă pe care i-o arunc. Ne salută si el cu prestanța si mandria de care se bucură orice oras respectabil. Respiră un aer distins si regal, cu cladirile lui impozante si încărcate de istorie si povești, pe care te așteaptă să le descoperi.  
 
Mi se pare ca visez, totul e atât de surprizător si fastuos. Imi încarc plămanii cu aer curat si sorb cu nesaț toate priveliștile, de la cladirile vechi si cochete, cu flori la pervaz, la statuile golase, împietrite, la straduțele înguste si șerpuite, la magazinele de anticariat, pline de lucruri valoroase.  
 
Orașul capată un iz cosmopolit pe măsură ce, in jurul nostru, apar grupuri de turisti, pe fata cărora citesti aceeasi încântare și surpriză pe care o încerc si eu.  
 
Nu am mai simțit demult un interes si o plăcere așa de mare să cunosc un oraș.  
 
O combinație măreață de stiluri arhitectonice, decorațiuni uimitoare și diversitate culturală si etnică. Marius este un ghid excepțional și mi se confirmă încă o dată că nu am greșit luând această decizie, de a veni in această călatorie.  
 
Marius îmi prezintă toate piațetele, teatrul, opera, catedrala catolica, biserica sârbească, sinagoga, clădirile in stil baroc si secession, Muzeul de Artă. Imi face cunoștință cu prieteni de-ai lui, muzeografi, începem un periplu îndrăzneț prin muzee. Orașul capată ușor, ușor, un aer familiar si foarte prietenos și îmi devine prieten cu aceeași usurintă cu care mi-a devenit prieten si Marius cu o zi înainte.  
 
Străbatem culoare încărcate de istorie, de povești. Vizităm apoi muzeul de etnografie, prilej cu care descopăr amalgamul cultural ce a caracterizat si încă domina orașul.  
 
Zeci de case vechi, aparținând unor diferite etnii, respirând un aer aparte, își dezvăluie farmecul prin simplitatea construcției, spațiile mici în care oamenii își trăiau viața, decorațiuni, port popular.  
 
Mă declar cucerită de pitorescul locului și de compania partenerului meu de călatorie, care, din când in când îmi cântă cântece populare bănațene, cu o voce plăcută, ce-mi gâdilă auzul.  
 
Ne oprim într-o bisericuță veche de lemn, pe jumătate distrusă de un copac căzut peste ea, și in interior, și ne simțim cuprinși brusc de o liniște si o atmosferă calda și primitoare, care ne face să ne adâncim si mai mult în discuții despre noi, despre propriile noastre experiențe de viata. Ce ne face oare să ne simțim atât de aproape?  
 
Pasiunea pentru cultură, călatorii, o chimie uluitoare, o afinitate fascinantă.  
 
Vorbim despre noi, despre oraș, despre istoria si arhitectura lui, despre oameni, despre dragoste, despre fericire si visuri împlinite sau spulberate.  
 
Imi revine in minte plimbarea prin oras, încântarea cu care ne-am oprit in drumul nostru pe o strada cu anticari, de unde am cumparat cateva suveniruri: o icoana veche si un inel cu chihlimbar de 100 de ani, care avea o poveste fascinanta si care aparținuse unei măicuțe. Totul in acest oraș pare să aibă o poveste. Dar nu vreau să ascult chiar toate istorisirile, îmi doresc să imi las propria imaginație să inventeze povestea fiecărui loc. Așa voi putea să recreez cu mintea și sufletul istoria acestui loc, atât de cuceritor.  
 
Plecăm cu greu din oraș și hotărâm să ne oprim într-un paradis verde, aproape de casa lui Marius, cu o curte cu iaz si moara, cu o vegetație edenică unde savurăm papanași si clătite cu înghețată. Astfel, povestea despre noi continuă, alunecând spre adancimi noi, nebanuite, cu aceeași usurință si naturalețe cu care am vorbit de fiecare dată.  
 
Ne marturisim senzațiile pe care le trăim si ziua continuă cu o plimbare printr-un sat cu casuțe desprinse parcă din poveste. Locuințe vechi, pastelate, pline de povești si istorie, câteva încă în picioare, restaurate si salvate de urgia vremurilor.  
 
Povestea mea si a lui Marius, povestea colectiei lui, povestea lui Marius si a iubitei lui, povestea familiei lui, povestea orașului, toate se contopesc și devin în mintea mea însetată de nou și frumos,o singură poveste, o poveste de 3 zile într-o vara idilica acasă.  
 
Urmează o nouă suită de experiențe, o excursie intr-un alt oraș aflat în împrejurimi, de o frumusețe aparte. Cladiri vechi monumentale, un oraș de poveste, pictat de o mână măiastră. Incă o seară frumoasă ce se sfârșește într-un târg de meșteșugari, prilej cu care descopăr o lume dispărută, ale cărei urme se găsesc împrăștiate pe tarabe, de la monede vechi, la argintărie, ceasuri, mobile, bijuterii, toate aparținând familiilor de svabi, evrei, maghiari, care au fost obligași să parăseasca România, și care si-au lăsat în urmă valori materiale și spirituale de o frumusețe imposibil de descris în cuvinte.  
 
Părăsim cu tristețe târgul, cu gândul meu reconstituind acea perioadă când, prin aceste locuri, oamenii trăiau frumos, iar diversitatea etnică era copleșitor de interesantă și vie.  
 
Astfel se încheie încă o zi de neuitat.  
 
A treia zi, Marius urma să meargă într-o comunitate rurală din împrejurimi, unde avea să discute cu bătrâni, care să îi povestească despre viața pe care o traiau parinții și bunicii lor. Foarte des merge să îi cunoască pe oamenii de la sat și să le cunoască poveștile. Așa iși scrie el însuși povestea, așa și-o și cântă, conectându-se cu strămoșii, așa afla detalii și găsește piese vestimentare de o rară și uimitoare frumusețe: catrințe, șube, chintușe, laibere, burdicuri, becheșe, bunde, cilimuri, ponievi, fețe de masă, podoabe ceremoniale. Din păcate, nu am reușit să ajungem acolo unde ne-am propus, din cauza ploii, dar am reconstituit încă o dată universul broderiilor, am admirat din nou catrințele și iile deosebit de frumoase si, la finalul șederii mele acolo, întrucât era ultima seara pe care o petreceam în compania acestor oameni speciali, am îmbrăcat câteva din aceste costume unice prin splendoarea, unicitatea si migala cu care au fost lucrate.  
 
Nu pot sa descriu sentimentul pe care l-am avut cînd am îmbrăcat acele costume populare. E un sentiment unic și irepetabil, o îmbrățișare cu trecutul și femeile meșterite, cum le numește Marius, atât de plastic. Materiale delicate, de o finete uimitoare imi mângâiau simțurile și pielea. Broderiile de mătase erau uluitoare. Atata distincție și delicatețe, atata rafinament și bun gust, toate fiind rezulatatul efortului unor oameni frumoși și simpli, care trăiau în perfectă armonie cu natura și frumosul, cu valorile tradiționale.  
 
Cum să nu simți că renaști după o asemenea călătorie, în care te conectezi cu trecutul, cu valorile? Dar, în același timp, cum să nu te simți sărac și umil trăind un prezent sec, gol, lipsit de măreție?  
 
Ma despart cu greu de acești oameni și de locurile în care trăiesc ei si, privind pe fereastra trenului cu care mă întorc acasă, nu mă pot abtine să nu refelctez la ceea ce am simțit în această călătorie fascinantă, care m-a îmbogățit spiritual. Mă întorc acasă cu o mândrie deosebită că am fost invitata la un ceremonial aproape ancestral, la care au luat parte niște oameni deosebiți, asemănători prin funcția lor cu Cerberii mitologici, portari la porțile timpului, păstrători și transmițători ai frumosului peste timpuri, în eternitate. Eu știu că am cunoscut acești oameni și că voi duce povestea lor mai departe, prin această istorisire, pe care le-o voi depăna, de pe papiota memoriei, copiilor și nepoților mei.Lucrurile frumoase sunt create de oameni frumoși și păstrate de aceiași oameni frumoși. Trebuie doar să ai norocul și dorința de a-i cunoaște.  
 
Pe mine, această călătorie m-a înnobilat și o port în suflet ca pe un veșmânt cald, ocrotitor, care îmi va aduce aminte că fiecare dintre noi are o poveste frumoasă de istorisit celorlalti. Trebuie doar să deschidem ochii, mintea și sufletul, și o altă poveste poate începe chiar acum…  
 
Referinţă Bibliografică:
Oameni si povesti pe portativul memoriei / Eleonora Stoicescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eleonora Stoicescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!