Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1674 din 01 august 2015        Toate Articolele Autorului

FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FESTIVALUL GASTRONOMIC ŞI ECO-CULTURAL "D'ALE GURII DUNARII", II  
 
Un spectacol folcloric original a înviorat atmosfera Bucureştiului copleşită de arşiţa verii, prin diversitatea şi originalitatea costumelor din a căror coloristică a fost nelipsit albastrul apelor şi al cerului, culoare simbol a Deltei Dunării, şi prin vitalitatea cântecului izvorâtă din adâncul sufletului unor oameni crescuţi parcă din energiile naturii.  
 
Pe scena în aer liber şi-au arătat măiestria glasurilor şi a instrumentelor muzicale ansambluri folclorice aparţinând românilor, lipovenilor şi ucrainienilor din Delta Dunării: „Armonicii” din Peceneaga, „Juraveli” (Cocor) din Jurilovca, „Katiuşa” din Mahmudia, „Sinicika” de la Mila 23, „Bila Roja” (Trandafirul Alb) din Letea, „Bila Makovka” (Nufărul Alb) de la Chilia Veche.  
 
"Armonicii" din Peceneaga este o formaţie veche, de români, înfiinţată în 1957, singura din ţară care cântă numai la armonici moştenite din străbuni.  
 
Membrii ansamblului sunt îmbrăcaţi în costume specifice zonei nord-dobrogene: pantaloni albi, cămaşă albă, din in, cu imprimeuri, brâu roşu, ilic alb, cu modele din piele aplicate.  
 
Au interpretat dansuri tradiţionale din satul Peceneaga: „Stânga”, „Floricica”, „Ţânţăraşul”, „Muşamaua”, „Lanseta”, „Cadâneasca”, „Trăncănăul”, „Hora în două părţi”, „Brâul numai de bărbaţi.” Au ca obiectiv achiziţionarea de armonici noi.  
 
Formaţia "Juraveli" (Cocor) din Jurilovca este alcătuită din 15 membri de vârste diferite, de la 10 la 60 de ani.  
 
Au ca scop dobândirea terapiei prin muzică şi evidenţierea fondului folcloric tradiţional specific comunităţii ruşilor lipoveni din Jurilovca.  
 
Femeile poartă costume tradiţionale cu care merg la biserică: platoc „batic înflorat” pus pe umeri, pe cap chicică, reprezentând simbolul femeii măritate, fustă înflorată, creaţă, în culori vii, pe fond grena, negru, roşu.  
 
Interpretează cântece inspirate din lumea vegetală, a apelor, păsărilor acvatice şi pescarilor, cântece despre frumuseţea naturală şi umană, dragoste, muncă, ameninţările la care este supusă viaţa în lumea apelor, lupta pentru supravieţuire: „Acaţia”, „Rasircealsea”, „Na more răbaki”, „Lebeti”.  
 
În cântecul „Acaţia” (Salcâmul) floarea de salcâm, răsărită la margine de sat, simbolizează femeia orgolioasă care nu se lasă nici măcar atinsă de cineva. Personificată ea se adresează celui care ar îndrăzni să o atingă, ameninţându-l cu ţepii ei: „Sunt floare de salcâm răsărită la margine de sat,/ Numai să încerci să mă atingi,/ Eu te voi înţepa. Nu te uita că eu sunt cu ţepi,/ Sunt albă, frumoasă şi parfumată.”  
 
„Rasircealsea” (Supărarea) este o melodie lentă, care îmbină motivul erotic cu cel al naturii, fiind concepută sub forma unui dialog între o fată şi elemente din natură. Fata este foarte supărată că iubitul ei nu vrea să vorbească cu ea şi orgolioasă, nici nu-l roagă. De necaz merge în livadă şi roagă privighetoarea să-i spună dacă nu l-a văzut pe iubitul ei, poate acolo unde fânul a fost cosit şi unde s-a dus cu caii la păscut.  
 
S-a apropiat de un râu repejor care i-a spus că iubitul ei şi-a adăpat caii.  
 
„Na more răbaki” (Pescarii pe mare) are ca temă dragostea dintre un pescar şi o cazacă şi dintre o lebădă şi masculul ei care o roagă să fie împreună. Din senin apare uliul care distruge înţelegerea lor, prin răpirea lebedei.  
 
„Lebeti” (Lebedele) asociază principii opuse, dragostea şi moartea, frumuseţea pură, diafană şi spiritele răului, potrivnice vieţii. Lebedele plutesc pe marea albastră. Dintre ele se remarcă o lebădă argintie, urmată de un mascul ce avea capul de aur.  
 
Amândoi sunt înfăşuraţi într-o pânză de mătase. În timp ce plutesc aşa lin pe mare, din senin apare un duh rău (uliu) care îi omoară pe amândoi.  
 
Cântecul „Furtuna” (Furtuna) este inspirat din lumea pescarilor care se află într-o luptă permanentă cu forţele naturii pentru a putea supravieţui. Mai mulţi pescari se aflau într-o barcă la pescuit şi unul din ei a observat că valurile încep să crească, încât nu se mai vedea nimic, în afară de barca lor neagră cu pânze albe şi ramele înverzite de atâta stat în apă. El îi îndeamnă pe ceilalţi pescari să depună eforturi mari şi cu ajutorul braţelor lor puternice să poată învinge furtuna.  
 
Ansamblul "Katiuşa" al ruşilor lipoveni din Mahmudia este vechi de aproximativ 20 de ani şi este alcătuit din femei, bărbaţi, tineret, copii.  
 
Membrii ansamblului poartă costume tradiţionale specifice lipovenilor din această localitate.  
 
Costumul femeiesc este alcătuit din cămaşă (rubaşcă) albă cu mânecă lungă, sarafan de culoare albastră, lung, până la călcâi, cordon (pois), pe cap au chicică (un fel de scufiţă de culoare albă, cu paiete, care se aşază ca un coc peste păr) pe care o primesc la cununie şi pe care sunt obligate să o poarte duminica la biserică, pe sub batic.  
 
Fetele poartă părul în coadă în care este împletită o fundă de culoare bleu, numită lenta şi pe care sunt obligate să o poarte duminica la biserică.  
 
La gât femeile au manist (mărgele) şi în mână flutură casinca, o batistă de culoare albă, brodată.  
 
Costumul bărbătesc este alcătuit din cămaşă (rubaşcă) albastră, legată la brâu cu pois (cordon), pantaloni.  
 
Interpretează cântece de dragoste, de război, despre lumea apelor şi cea vegetală, : „Katiuşa”, „Katerina” (Caterina), „Vinovata lia” (Vinovată sunt eu), „Acaţia” (Salcâmul), „Tihâi Dunai” (Dunăre liniştită), „Kak Do Dorâm” (După Don), cântec căzăcesc.  
 
În arhicunosctul cântec „Katiuşa” tema războiului se împleteşte cu cea a dragostei şi a naturii: „Înfloreau merii şi perii,/Plutea ceaţa deasupra râului./Ieşea pe ţărm katiuşa./Ea ieşea să cânte/ Pe ţărmul înalt şi abrupt./Mergea cântând un cântec/Despre un vultur gri de stepă,/Cântecul iubitului său/ Ale cărei scrisori le păstra./O, tu, cântec, cântecel de fetiţă,/Care zboară spre soarele strălucitor/Şi imbold pentru soldatul de pe graniţa îndepărtată,/Cu salutări de la Katiuşa./Îi va auzi cântecul/ Va veghea asupra pământului natal/Cum Katiuşa păstrează iubirea lor.”  
 
„Katerina” este o doină de dragoste şi de dor: „Într-un sat de păstori/Pe un câmp cu flori/O poveste de dor se înfiripă./Caterina visa/Că în oraş va pleca,/Cu Andrei va trăi fericită./Dintr-o clipă de dor/Şi-o fărâmă de amor/S-a născut un fecior/Ca o floare./El întreba mereu:/Unde este tatăl meu?/Vreau să merg în a lui căutare.”  
 
„Tihâi Dunai” (Dunărea liniştită) este o doină de cătănie, de dragoste şi de dor: „Dunăre liniştită, Dunăre liniştită,/Ce malurile tu le speli,/Eu, tânărul cazac, învoire cer./Lasă-mă, lasă-mă, căpitane,/Lasă-mă acasă,/O chinuie dorul/Pe a mea frumoasă./Nu te las, cazace,/Nu te las acasă/Tu bea apă rece/Şi uită de casă./Beau eu apă rece,/Dar nu sting dorul./Cât am să trăiesc/Eu am s-o iubesc.”  
 
Corul mixt „Sinicika” de la Mila 23 este alcătuit din femei, bărbaţi şi copii.  
 
La festival au participat numai femei cu vârste cuprinse între 26-52 de ani.  
 
Au fost îmbrăcate în costume tradiţionale ruseşti, confecţionate de creatorul Anna Ravliuc din Bucureşti, alcătuite din coroniţă grena, cu motive florale ruseşti, paiete şi broderie manuală, sarafan clasic, din saten, larg, lung până la pământ, de culoare grena, roşie sau albastră, cu aplicaţii din brocart, fîşii aplicate pe lungime în partea din faţă, cămaşă brodată manual în combinaţie de motive tradiţionale româneşti şi ruseşti.  
 
Pe cămaşă sunt aplicate panglici albe, roşii şi albastre, albastrul fiind culoarea ce-i uneşte cu apele, cu cerul şi cu Dumnezeu.  
 
Printre cântecele interpretate s-a aflat şi „Lipavani” reprezentativ pentru comunitatea ruşilor lipoveni de la Mila 23, inspirat din viaţa pescarilor care indiferent de starea vremii pleacă la pescuit. Este iarnă şi în pofida gerului şi a ceţii, ei se întorc cu bărcile pline de peşte. Bărcile plutesc uşor pe întinsul ghiolului în armonia cântecului şi a vocilor puternice.  
 
Ansambul "Bila Makovka" (Nufărul Alb) de la Chilia Veche aparţine Uniunii Ucrainiene şi este alcătuit din 14 persoane: 12 adulţi (3 bărbaţi, 9 femei), 2 copii. Poartă costume reprezentative pentru peisajul Deltei: coroniţă cu flori asortate, fustă şi vestă de culoare albastră, pe care sunt aplicate flori, cămaşă albă.  
 
Interpretează în limba ucraineană, în acompaniament de harmonşcă (armonică) şi tobă cântece vechi, de dragoste, învăţate de la bătrâni, specifice numai localităţii Chilia Veche: „Kazaciok-Brosai kozac rujea cesteti” (Nu mai curăţa, cozace, arma), „Tece voda vierec” (Curge apa în râu), „Nese Halea vodu” (Duce Halea apă), „Zelene listia, bile kaştane” (Frunzele verzi şi castanele albe), „Oi litila pava” (Zbura o păuniţă), „Temnoii nocci” (Noapte întunecată), „Tece ricica colomutna” (Curge apa învolburată), „Mala mate sena” (Avea mama un fecior).  
 
„Kazaciok-Brosai kozac rujea cesteti” (Nu mai curăţa, cozace, arma) prezintă dragostea unei femei căsătorite şi mai în vârstă pentru un cazac tânăr şi vicleşugurile la care recurge pentru a-şi înşela bărbatul:  
 
„Nu mai curăţa, cozace, arma/Şi vino la mine sâmbătă dimineaţa,/Vino la mine sămbătă dimineaţa,/Că eu pe moşul meu îl voi trimite la treabă./Du-te, moşule, bărbosule,/Să tai cătină!/ (Apoi în gândul ei:/ Iar eu îl voi băga pe cazac în casă.) Îl pupam şi-l mângâiam/Şi la masă îl aşezam,/Pe copiii mei dragi din acasă îi alungam./Când m-am uitat pe geam/Şi am văzut că bătrânul meu e pe drum aproape:/Of, dragul meu cazac unde să te ascund?/Te ascund în camera nouă,/Iar eu mă întind în mijlocul casei şi încep să gem./Bătrânul deschise uşa şi întrebă:/ Ce ai păţit, dragă?/Îi răspunse ea: Mă doare capul/Şi-i rău că nu am miere.”S-a dus bătrânul să îi cumpere miere,/Iar ea l-a luat pe cozac de mână şi l-a petrecut din casă.”  
 
„Tece voda vierec” (Curge apa în râu) este un cântec care are ca temă iubirea neîmplinită.  
 
O fată s-a dus la râu să ia apă într-o cofă şi şi-a văzut faţa în luciul apei. Ea şi-a întrebat ochii „Ochii mei căprui pe cine veţi vrăji?/Că pe cine iubiţi nu-i aici,/Că Ivan n-a venit, dar voi merge eu la el/Să-i duc apă./ Ea i-a oferit apă, dar el i-a spus că apa e fermecată, că n-o va bea şi că o iubeşte pe Marusia străină.  
 
Iubirea neîmplinită este şi tema cântecului „Nese Halea vodu” (Duce Halea apă).  
 
O fată Halea duce cobiliţa plină cu apă spre casă. Ivanko se ţine insistent după ea, cerând să îi dea apă să bea, deoarece este atât de frumoasă şi vrea să o privească. Ea fiind orgolioasă i-a zis: „Apă este în fântână destulă/Du-te şi bea pe săturate,/Iar de vrei să mă vezi seara voi fi în livadă.” Băiatul s-a dus seara, păsările cântau, dar ea nu a venit. El îi reproşează că nu l-a iubit.  
 
Sentimentele fetei faţă de băiat se schimbă şi în timp ce udă iedera zice: „Creşte iederă şi întinde-te, eu te voi uda./Întoarce-te, Ivanko, că eu te voi iubi.”  
 
Băiatul însă nu răspunde iubirii ei: „Iedera creştea şi se întindea, dar tu nu o udai,/Iar eu mereu mă întorceam şi tu tot nu mă iubeai.”  
 
„Zelene listia, bile kaştane” (Frunzele verzi şi castanele albe) evidenţiază suferinţa fetei pe care gurile rele au despărţit-o de iubitul ei.  
 
O fată cântă privind frunzele verzi şi castanele albe şi spune că îi este greu când vine seara, căci a iubit un băiat patru ani, până au aflat duşmancele, care au bârfit până i-au despărţit.  
 
Ea cântând îi sfătuieşte pe oameni: „O, voi, oameni buni,/Beţi şi vă distraţi după bunul vostru plac,/Dar nu despărţiţi tinerele perechi.”  
 
„Oi litila pava” (Zbura o păuniţă) prezintă teama tinerei fete că nu este iubită de alesul inimii ei şi hotărârea acestuia de a nu se căsători cu ea: „Zbura o păuniţă/Şi-a căzut în mijlocul mării/Căzând în mare striga că se prăpădeşte.//Soarele apune, seara e aproape/Oare nu-mi vine iubitul/În seara asta la mine?/Dacă nu la mine, măcar la casa mea?/Şi ciocăneşte în geam să nu ne audă mama.//Când il primeam în casă/Călcam uşor,/Iar când îl petreceam,/Plângeam şi suspinam./Oare tu mă iubeşti?/Sau doar râzi de mine?/Sau la alta umbli şi nu recunoşti?//Da’, eu te iubesc,/Vorbe frumoase-ţi şoptesc,/Dar adevărul îţi spun/Că n-am să te peţesc.”  
 
„Temnoii nocci” (Noapte întunecată)  
 
Suferinţa de data aceasta este a băiatului care este hotărât să se înece în Dunăre, deoarece nu se poate însura. Salvarea îi vine din partea fetei care îl iubeşte cu adevărat şi este hotărâtă să îl ia de bărbat.  
 
În noaptea întunecată/Se lasă ploaia./Ieşi afară, fato,/Inima mi-e zbuciumată./A ieşit fata în noaptea întunecată/S-a oprit privind la ochii căprui.//Am sprâncene negre/Şi nu mă pot însura./Voi merge la Dunăre/De necaz să mă înec.//Nu te neca, cozace,/Degeaba îţi pierzi viaţa./Mergem să ne cununăm,/De mă iubeşti cu adevărat.”  
 
„Tece ricica colomutna” (Curge apa învolburată)  
 
Sentimentele fetei faţă de iubitul ei sunt foarte puternice şi este hotărâtă să îl iubească în continuare, în ciuda faptului că este bătută de mama ei.  
 
„De ce eşti fată supărată/Sunt tristă şi supărată/Că aseară am fost bătută./M-a bătut mama aseară,/Pentru Ivanko cu ochii căprui./Şi a zis că mă va mai bate,/Ca pe Ivanko să nu-l iubesc./Eu am să tot plâng/Şi-o să-l iubesc pe Ivanko unde-l văd./Chiar dacă-s bătută şi voi mai fi/Pe Ivanko n-am să-l mai uit./Tu, Ivanko, inima mea,/Nu-i în lume nimeni ca noi/Pe unde mă întâlneşti mă săruţi./Şi cu ochiul semne-mi faci./Of, tu, mamă iubitoare,/Când erai tu tinerică,/Cum te iubeai cu tăticu/Aşa am să mă iubesc şi eu cu Ivanko.”  
 
„Mala mate sena” (Avea mama un fecior) este o doină de jale care tratează vechiul conflict dintre soacră şi noră, evidenţiind răutatea soacrei care merge până la crimă.  
 
„Avea mama un fecior şi de tânăr l-a însurat,/Iar pe tânăra noră de la început n-a iubit-o./Îl petrece mama pe băiat în armată,/Iar pe noră la muncă la câmp./„Du-te, noro, la treierat la câmp,/Iar când se înserează să nu vii acasă.”/Şi-a treierat cât a treierat până s-a lăsat seara,/Apoi s-a transformat în arbust./Vine feciorul din armată/Şi întreabă pe mamă:/„Unde mi-e nevasta de nu mă întâmpină?”/„Nu mă întreba de nevastă,/Ia toporul şi taie acel arbust!”/El când a lovit o dată/Ea s-a cutremurat./Când a lovit a doua oară/Ea i-a vorbit:/„Nu tăia, cozace, acest arbust,/Că ăsta e soţia ta/Şi în pădurice doarme copilul nostru./Mama ta greu m-a blestemat/Ca în mijlocul câmpului/În arbust să mă transform.”  
 
Corul "Bila Roja" (Trandafirul Alb) din Letea este alcătuit din femei în vârstă de peste 60 de ani, care poartă costume foarte simple alcătuite din cosinca „colţ alb”, cămaşă albă, fustă neagră.  
 
Interpetează cântece vechi ucrainiene, despre invaziile nemţeşti şi ruseşti şi de dragoste: „Uihmeliu Mihmeliu”, „Huleau chini pogoli”, „Au poli chernecenca”, „Coli toi vecer po vicire”.  
 
„Au poli chernecenca” (Fântâna din poiană) prezintă idila dintre doi tineri, care se desfăşoară lângă o fântână unde băiatul, Roman, păştea boii şi fata, Mariusa, a venit să ia apă.  
 
„Na şerochem tabuni”, într-o atmosferă în care elementele de basm se împletesc cu cele reale, evidenţiază aspecte ale unei vechi mentalităţi erotice. Caii zburdau liberi, un băiat prinde un cal, pune şaua de mătase pe el şi se duce la prietena lui, dar de la mama ei află că ea se plimbă prin livadă. El îi cere mamei să aibă un căpăstru şi să o bată bine ca să nu mai umble noaptea.  
 
„Coli toi vecer po vicire” este un cântec de despărţire în dragoste. Băiatul se îndrăgosteşte de o altă fată şi o îndeamnă şi pe iubita lui să îşi găsească un alt iubit.  
 
O parte din membrii ansamblurilor sunt fiice de pescari care au învăţat cântecul în legănatul bărcii şi al lotcii.  
 
Prezenţa copiilor şi a tinerilor în majoritatea ansamblurilor ruşilor lipoveni şi ucrainieni din Delta Dunării ne face să credem că portul şi cântecele tradiţionale păstrate cu dragoste şi grijă de la bătrâni vor reuşi să supravieţuiască, în ciuda influenţelor moderne şi a plecării multor tineri la oraş şi chiar în străinătate.  
 
Din partea Asociaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delta Dunării” au fost acordate diplome de participare, diplome speciale de participare şi premii: „Cine are peşte bine îl pregăteşte”, „Cel mai bun borş”, „Cea mai bună gustare”, „Cel mai bun desert”, „Premiul Presei ” (I, II, III).  
 
La festival au fost prezente şi ocupaţiile specifice Deltei Dunării şi Dobrogei, în general.  
 
Atelierul de papură de la Mahmudia şi-a dedicat activitatea unui meşteşug străvechi, realizarea de împletituri din papură, prelucrată după metode tradiţionale, potrivit cărora papura se recoltează din bălţile de pe malul Dunării, în luna august şi se lasă timp de un an la uscat. Se decojeşte şi partea aleasă pentru lucru se înmoaie, în sac de celofan, o zi. A doua zi se aşchiază (se desface în două) şi începe lucrul pe calapod. Din realizările proprii la Festivalul de la Muzeul Ţăranului Român expun: rogojini, coşuri de piaţă, coşuleţe de pâine, cutiuţe, sticle şi pahare îmbrăcate, vaze de flori, brâuri, poşete, pălării.  
 
Centrul de Creaţie Brăila expune ţesături realizate de Lascu Rădiţa şi Iancu Steluţa. Acestea ţes în război pânză limpede „simplă” şi chiriachie „năvădită din fire diferite”, din care confecţionează ştergare de diferite mărimi şi utilităţi, trăistuţe, chindeu „ştergar frumos ornamentat” care pe timpuri se făcea cadou la nunţi şi la botezuri, marame din borangic, feţe de masă şi de pernă, trăistuţe, din fire de in, cânepă, borangic , bumbac.  
 
De asemenea cele două membre ale Asociaţiei de Creaţie Brăila au oferit pentru cei interesaţi şi demonstraţie de ţesut la războiul pe care l-au adus cu dumnealor.  
 
Asociaţia „Salvaţi Dunărea şi Delta” din Bucureşti a comercializat obiecte promoţionale pentru promovarea culturii deltaice: trăistuţe, tricouri din bumbac 100%, pe care sunt imprimate simbolurile Deltei: pasăre de pradă ce intră în apă şi care se găseşte şi pe casele localnicilor, pelicanul, peşti, motive tradiţionale geometrice, culoarea predominantă fiind albastrul specific acestei regiuni. Unul din desene oferă o asociere a elementelor marine cu cele deltaice: valurile mării, soare, stuf, stol de pelicani, simbolistică pe care organizatorii o consideră reprezentativă pentru un steag al Dobrogei.  
 
Firma „Vifrana” din Constanţa aduce la târg vinuri ecologice pe care le obţine după o tehnologie proprie, prin îngrăşarea pământului cu fertilizanţi organici: gunoi de grajd, coarde uscate, tocate şi încorporate în sol şi tratarea băuturii numai cu o treime din sulfiţii folosiţi de obicei pentru un vin natural. La târg le-au oferit vizitatorilor degustări de vinuri seci, din gama Patrician: Chardonnnay 2010, dublu medaliat cu aur la Vinfest din Timişoara, 2010 şi Strugure de Aur, 2010, din Alba Iulia, Cabernet Sauvignon din 2009, Cabernet Rose din 2010, Pinot Noir, 2010 şi vinuri din gama Bob cu bob: Sauvignon Rose 2010, Cabernet Sauvignon 2010, Pinot Noir, 2010.  
 
Timp de două zile bucureştenii şi alţi turişti veniţi din ţară au avut posibilitatea de a asista la o sărbătoare a originalităţii materiale şi spirituale a unor populaţii care au supravieţuit de-a lungul timpului, în armonie cu natura înconjurătoare de la care au preluat albastrul cerului şi al apelor răsfrânt în culoarea ochilor, a caselor, a portului popular, vigoarea pământului, a apei, a soarelui şi a vântului trasmisă vitalităţii sufletului şi cântecului, bogăţii materiale prelucrate după vechi reţete culinare sau meşteşugăreşti.  
 
Prin spectacolul lor aceşti oameni ai apelor, soarelui şi vântului, trăind parcă după tipare ancestrale, neatinse de racilele timpului, ne-au pătruns până în adâncul sufletului făcându-l să vibreze de energia dansului şi a cântecului sau după cum spunea o participantă la sărbătoare, al cărei nume ne-a rămas necunoscut, „ne-au deschis chakra inimii”.  
 
Reţetele culinare ne-au fost prezentate de: Violeta Procop (Mahmudia), Şepceanu Veronica (Crişan), Josan Elisabeta (Pardina), Maxim Viorica (Letea), Ana Zaiţ (Jurilovca), Danilov Lavinia (Chilia Veche).  
 
Informaţia despre costume ne-a fost oferită de: Munteanu Elena (Mila23), Radu Gheorghe (Peceneaga), Turcu Eugenia (Jurilovca), Leleancă Valentina (Chilia Veche), Şchiopu Captelina (Letea), Sidorov Mihalea (Mahmudia), Anna Ravliuc (Bucureşti), despre împletiturile în papură, de Pohilcă Mariana (Mahmudia), despre vinurile ecologice, de Mădălin Tudor (Constanţa), despre istoricul Asociaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delta Dunării”, de Heneciu Oana şi Dan Bărbulescu.  
 
Traducerea cântecelor din limba rusă şi din ucraineană a fost făcută de: Leleancă Valentina (Chilia Veche), Turcu Eugenia (Jurilovca), Munteanu Elena (Mila23), Sidorov Mihaela (Mahmudia), Maxim Ion şi Şchiopu Captelina (Letea).  
 
Elena TRIFAN  
 
Referinţă Bibliografică:
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1674, Anul V, 01 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!