Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE  
 
La Şcoala Gimnazială “Elena Doamna”, Ploieşti a devenit deja o tradiţie sărbătorirea Zilei Internaţionale a Mării Negre.  
 
În acest an activitatea a fost coordonată de profesorii: Elena Trifan, Mihaela Costache şi Ionuţ Tudose, urmărind o abordare trandisciplinară a Mării Negre prin implicarea disciplinelor istorie, geografie, literatură, pictură, muzică.  
 
Elevii au pregătit referate despre istoricul Mării Negre şi specificul acesteia, au realizat desene şi postere care să prezinte diferite aspecte ale Mării Negre, au organizat un joc de perspicacitate cu tema „Să cunoaştem Marea Neagră”, au citit poezii şi fragmente în proză din opere literare, dedicate Mării Negre.  
 
A fost realizată şi o expoziţie cu reviste de marină şi cu reproduceri după picturi care prezintă aspecte diferite ale Mării Negre.  
 
Profesor Mihaela Costache le-a vorbit elevilor despre Insula Şerpilor:  
 
Pe vremea când Marea Neagră era numită Axeinos, grecii din Histria,Tomis aveau o legendă la care ţineau foarte mult. Era legenda Insulei Albe (Leuce), locul în care se spunea că a fost îngropat eroul Ahile din Troia. Astăzi este cunoscută sub numele de insula Şerpilor. Datorită legendei lui Ahile, insula a devenit un loc de pelerinaj. Aici a fost ridicat un templu impresionant dedicat lui Ahile, protectorul marinarilor. Potrivit mitului, zeiţa Tetis mama lui Ahile, l-a rugat pe Neptun, zeul mărilor, să scoată din largul mării o insulă. Un scriitor antic spunea că aici a fost adus şi trupul lui Patrocle, prietenul lui Ahile, ucis la Troia. Iar o altă variantă a legendei, spune că pe insula Albă, Ahile a fost trezit la viaţă şi că a trăit acolo alături de frumoasa Elena pe care o iubise în secret. Negustorii greci numeau insula Makaron (fericiţilor) imaginându-se aici o lume paradisiacă în care sufletele morţilor se puteau odihni în linişte şi armonie. În 1823 un căpitan rus a descoperit templul lui Ahile. E vorba de un edificiu pătrat, fiecare latură măsurând 30 m. După stăpânirea grecească și romană insula Șerpilor ajunge în stăpânirea bizantinilor, mai apoi a genovezilor, iar ulterior a lui Dobrotici și a lui Mircea cel Bătrân. În Cronicile germane se afirmă că „românii locuiau în insula Peuce vestită de cei vechi.” Multe balade şi poezii româneşti, dar şi bulgăreşti sau ruseşti conţin mărturii că românii au stăpânit dintotdeauna atât Dobrogea, cât şi ţărmul Mării Negre. Astfel, într-un cântec căzăcesc despre domnitorul Petru Rareş, se povesteşte că acesta avea legături cu “fraţii săi de la Dunăre/Care stăpâneau bălţile şi Marea“. În cursul secolelor XVIII-XIX, au avut loc numeroase războaie între Imperiul Otoman şi Rusia ţaristă care au avut ca rezultat trecerea Dobrogei şi a gurilor de vărsare ale Dunării sub dominaţia unei ţări sau a alteia. În perioada Imperiului Otoman, grecii au redenumit-o sub numele de Fidonisi (care înseamnă în limba greacă “Insula Şerpilor”); insula a dat numele Bătăliei navale de la Fidonisi. Bătălia între flotele maritime ale Imperiului Otoman şi Rusiei a avut loc în apropiere de insulă în anul 1788 în decursul războiului ruso-turc din perioada 1787-1792.  
 
Tratatul de pace de la Adrianopol din 2-14 septembrie 1829, încheiat între Rusia şi Turcia, mută frontiera dintre Basarabia şi Dobrogea de pe braţul Chilia (Canalul Oceacov), fixată prin Tratatul ruso-turc de la 1812, pe braţul Sfântu Gheorghe (art. 3). Astfel, Rusia ţaristă îşi asigura controlul asupra Dunării, încorporând gurile Dunării. Deşi în textul tratatului nu există nici o referire directă la Insula Şerpilor, ea este anexată de către Rusia, care apelează la britanici pentru a construi aici în anul 1842 un far pentru dirijarea navigaţiei pe Marea Neagră.Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878 a confirmat retrocedarea către Rusia a sudului Basarabiei (cele două judeţe parte din Principatul Moldovei în anul 1856), mărginit la vest de talvegul Prutului, la sud de talvegul braţului Chilia şi de vărsarea braţului Stambul. Prin art. 45, sudul Dobrogei la est de Silistra până la Yilanlîk, la sud de Mangalia, erau reunite României (frontiera actuală). De asemenea, la art. 46 se preciza că “Atât insulele formând Delta Dunării, cât şi Insula Şerpilor şi sandjacul Tulcei sunt adăugate României” (art. 45 si 46, Anexa 1). În primul război mondial, în anul 1917, nava de război germană Breslau a bombardat Insula Şerpilor, distrugând farul britanic (care a fost reconstruit de România în anul 1922). Din păcate, în anul 1948 insula fost luată cu forţa de către U.R.S.S, nemaiputut fi cercetată de arheologii români.  
 
Profesor Elena Trifan a prezentat aspecte ale staţiunilor de pe malul bulgăresc al Mării Negre: Cap Kaliakra, Nessebar şi Balcik.  
 
Staţiunea Cap Kaliakra impresionează în mod deosebit prin culoarea roşie a stâncilor dată de oxizii de fier, prin amenajarea unui Muzeu de Arheologie într-o peşteră, a unui altar dedicat Sfântului Nicolae şi a legendelor despre Sfântul Nicolae şi despre cele 40 de fecioare.  
 
Nessebar este o peninsulă mică şi cochetă, construită în piatră, cu străzi înguste, cu case tradiţionale, având parterul din piatră şi etajul din lemn, mori de vânt, pescari harnici, aproximativ 40 de biserici bizantine ce, în ciuda vechimii, impresionează prin zvelteţe şi culoarea roşie a zidurilor.  
 
Balcik, oraşul golfului liniştit, protejat de stânci albe, atrage un număr foarte mare de turişti români, datorită Castelului reginei Maria şi a Grădinilor. Castelul ca şi vilele impresionează prin modestie şi amestecul de stiluri, predominant fiind stilul caselor tradiţionale din zonă.  
 
Grădinile oferă o sinteză a vegetaţiei de pe întregul glob, conţinând totodată cea mai mare rezervaţie de cactuşi din Europa. Întregul domeniu cu o simbolistică foarte bogată, este un rezultat al inteligenţei şi creativăţii reginei, al deschiderii ei pentru religia şi cultura altor popoare. Cei doritori pot să obinţă informaţii bogate despre zona aceasta vizitând Muzeul de Etnografie, Muzeul de Arheologie şi Galeria de Artă.  
 
Au fost vizionate fotografii digitale care prezintă imagini din staţiunile menţionate şi recitate poezii dedicate acestor localităţi.  
 
Cu această ocazie elevii au învăţat un cântec vechi inspirat din viaţa celor care pescuiau în Marea Neagră:  
 
“Un român şi-un lipovean  
 
Au plecat în zori  
 
După stoluri de calcan  
 
Şi cântau cu dor:  
 
Refren :  
 
Marea Neagră, mare-albastră,  
 
Şi cu cerul la hotar,  
 
Du pe braţe lotca noastră,  
 
Lotca noastră de pescari.  
 
Când i-a prins vâslind în larg  
 
Vântul mâniet  
 
Îi purta pe culmi de val,  
 
Ei cântau încet:  
 
Marea Neagră, mare-albastră  
 
Şi cu cerul la hotar,  
 
Du pe braţe lotca noastră,  
 
Lotca noastră de pescari.  
 
Activitatea a reuşit să contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor despre Marea Neagră, să le stimuleze interesul faţă de aceasta, dorinţa de a studia, de a călători, a relata şi a crea atât prin cuvinte, cât şi prin culori şi sunete.  
 
A consemnat prof. dr. Elena Trifan  
 
Referinţă Bibliografică:
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1461, Anul IV, 31 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!