Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ 
  
Născut prin miracol divin, aşteptat şi prigonit, slăvit şi sacrificat, acceptat sau contestat, Isus a străbătut veacurile, aflându-se în permanenţă în atenţia slujitorilor bisericii, a oamenilor de ştiinţă, cât şi a celor de artă: scriitori, pictori, sculptori care i-au dedicat opere remarcabile. 
  
Naşterea sa, care a marcat începutul creştinismului, a fost slăvită de slujitori ai bisericii şi de oameni simpli, în colinde „Cântece tradiţionale cântate de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi cu prilejul Crăciunului şi al Anului Nou.” (DEX 1998, p. 196) 
  
Apărută cu secole în urmă, ţinută sub obroc în timpul dictaturii comuniste, colinda religioasă a reînviat năvalnic după 1990, când este interpretată în biserici, în şcoli, la radio şi televiziune, pe străzi, la casele oamenilor, atât la ţară, cât şi la oraş. 
  
Scopul colindei religioase este de a vesti naşterea Mântuitorului. 
  
Colindătorii sunt, în general, copii, deoarece sunt mai apropiaţi, prin neprihănire, de îngerii care au vestit naşterea Domnului. 
  
Momentul colindatului este în seara sau noaptea de Ajun, pe la cântători, până în revărsatul zorilor. 
  
Colinda este sfântă şi nemuritoare, colindătorii vin neîncetat, „Din an în an mereu / La geam cu Moş Ajun” (Cântec de Crăciun) 
  
Gazdele sunt îndemnate să se pregătească pentru a-l primi pe Domnul în curăţenie şi îmbelşugare „Casa să v-o măturaţi”, „Masa să v-o încărcaţi”. (Sus boieri!) 
  
În colindele analizate, pot fi întâlnite aspecte preluate din textele biblice, precum: locul naşterii, steaua călăuzitoare, căutarea pruncului de către Irod, botezul purificator în apa Iordanului de către Ion „cel prea curat,” scopul venirii lui Iisus pe lume. 
  
În colinda religioasă Iisus apare în dublă ipostază, de fiu al Domnului şi de fiu al Omului „E om şi Dumnezeu” (Îngerii cântă), ceea ce face ca elementele sacre să se împletească cu cele profane în acest tip de colindă. 
  
Statutul lui este cel biblic, „tânărul crai”, „regele”, „împăratul tuturor”, (Crăciunul, Noël). Forma lui de manifestare este lumina, simbolul vieţii, al armoniei, al dreptăţii, al cunoaşterii, al unui nou început: „Soare-n raze luminat” (Iată, vin colindători), „Isus Hristos luminat” (S-a născut Domnul), „un luceafăr mare strălucit” (Colindul clopotelor), „lumina cunoştinţei”, „soarele dreptăţii”, „răsăritul cel de sus” (Troparul naşterii). Identificarea lui Iisus cu soarele, poate fi rezultatul contopirii a două motive, cel creştin potrivit căruia Dumnezeu este lumină, cu cel păgân al zeului asiatic al soarelui, Mithra, peste a cărui sărbătorire care avea loc la 25 decembrie s-a suprapus Crăciunul. 
  
Iisus are şi alte atribute ale divinităţii: sacralitatea „Domnul sfânt” (Sus în vârful muntelui) şi veşnicia „Cel făr’de-nceput” (O, ce veste minunată), „Domn a fost şi va fi iar pân’ acu şi în veci iar” (S-a născut Domnul). 
  
Legătura lui Iisus cu lumea muritorilor se face în spaţii terestre, sacralizate, înalte, un fel de axis mundi, dealul şi muntele, de unde legătura cu transcendentul este mai uşor de realizat: „Acolo sus pe-un deal frumos /Unde-i cerul luminos /Raza blând-a soarelui /Scaldă faţa Domnului” (Leagănul lui Isus), „Sus în vârful muntelui, pe la crucea bradului, pe o scară de argint /Se coboară Domnul sfânt.” (Sus în vârful muntelui). Textul conţine elemente religioase şi profane cu valoare simbolică: crucea, simbolul creştinismului, al suferinţei şi al tămăduirii, argintul, simbolul purificării, bradul, simbolul vieţii veşnice. 
  
În calitate de fiu al omului, copilul Iisus duce o existenţă profană: nu are haine („N-are scutec de-nfăşat /Nici hăinuţe de-mbrăcat” (La Vitleem acolo-n jos), plânge „Fiul plânge, stare n-are /Pe braţele mamei sale” (Domnuleţ şi Domn din cer). În alt colind este hrănit cu lapte, înfăşat în scutece şi purtat în braţe de mama sa „Din fecioară s-a născut / Şi cu lapte s-a crescut. / Cu scutece s-a-nfăşat/ Şi în braţe s-a purtat.” (Domnul Isus Hristos) sau şade într-un leagăn verde de păltinel (Am plecat să colindăm). 
  
În colindul „Închinarea păstorilor” apare motivul popular, al comuniunii omului cu natura. Iisus este legănat de vânt şi scăldat de ploaie. Sacrul se întrepătrunde însă cu profanul. În calitate de fiu al Domnului nu este atins de imtemperiile naturii „Neaua ninge, nu-l atinge” (Închinarea păstorilor), leagănul lui este sfânt şi purtat de îngeri (Crăciunul). 
  
Locul naşterii lui Iisus este cel biblic, în Betleem pronunţat popular Vitleem, într-un spaţiu modest, neprielnic naşterii, ieslea boilor, „În paiele grâului, în ogrinjii fânului” (S-a născut Domnul). 
  
Naşterea lui este vestită de elemente cosmice, miraculoase, steaua care-i călăuzeşte pe magi spre locul naşterii, de elemente sacre, corul îngerilor (Îngerii cântă), de elemente profane prin provenienţă şi sacre prin funcţie şi mediul în care se manifestă, glasul clopotelor (Colindul clopotelor, Crăciunul), cât şi umane, colindătorii. 
  
Iisus este un mesager al divinităţii şi scopul venirii lui pe lume este mântuirea omenirii „Să se nască/Şi să crească/ Să ne mântuiască.”(O, ce veste minunată) şi bucuria adusă în casele oamenilor: „Noaptea asta Sfântul Domn Isus /Bucurie mare ne-a adus.” (Colindul clopotelor) 
  
Cu excepţia lui Irod care-i doreşte moartea, oamenii se bucură de naşterea Mântuitorului, îi vin în ajutor şi îi fac daruri: veşminte „Să facă din pielea lui /Veşmânt frumos Domnului” (Am venit să colindăm) , „steble albe de flori,/Şi-o oaie cu miel prior” (Închinarea păstorilor). 
  
În general, atitudinea lor este de veneraţie: „Fie-n veci mărit /Să vă bucuraţi/Şi să-l lăudaţi” (Lerui mărului). 
  
În universul vegetal, prezent în colinda religioasă predomină elementele sacre, iar cele profane dobândesc virtuţi sacre prin punerea lor în relaţie cu Iisus: Maica Precista paşte oile la umbra pomilor, ceea ce aminteşte de grădina raiului, mărul, pomul cunoaşterii binelui şi răului, apare în refren „Florile dalbe, flori de măr”, iar în colindul „După datini, colindăm” merii sunt sădiţi toamna şi în mod miraculos infloresc iarna, prin puterea dragostei lui Iisus, trandafirul „lilioară trandafir” (Gazde mari nu mai dormiţi) este simbolul dragostei, al sacrificiului, al lui Iisus însuşi. Mai apar bradul, simbolul veşniciei, paltinul, arbore cu lemn tare din care este făcut leagănul sfânt, drumul pe care merge Iisus este făcut din maghiran (S-a născut Domnul), iar rozmarinul este prezent în refren „Frunză verde rozmarin” (Acolo-n umbra pomilor), ca simbol al frumuseţii şi al vieţii. Fiind concepute sincretic ca un amestec de poezie şi cântec, colindele se caracterizează şi prin muzicalitate la realizarea căreia contribuie şi refrenul în care nota de sacralitate este sporită prin: preaslăvirea Domnului „Leru-i ler”, „Lerui Doamne, Domn din cer”, „Domnuleţ şi Domn din cer”, „Domn, Domn să nălţăm”, prezenţa florilor: „Florile dalbe, flori de măr”, „lilioară trandafir”, „Frunză verde rozmarin”, imitarea glasului clopotelor: „Bim bang”, „Bim bam, bim bam”. 
  
Majoritatea colindelor respectă structura colindei clasice şi se termină cu o urare adresată gazdei de a fi sănătoasă, veselă, de a avea parte de bucurie şi de viaţă lungă „Să fii sănătos şi vesel de Crăciun” (Cântec de Crăciun), „Hristos să vă dea de toate, / Viaţă lungă, sănătate” (Domnuleţ şi Domn din cer). 
  
În colindul „Îngerii cântă” sunt preaslăvite cerul şi pământul „Mărire în cer /Şi pace pe pământ.” 
  
Singurul colind în care colindătorii aşteaptă daruri materiale din partea gazdei este 
  
„Bună dimineaţa la Moş Ajun” „Ne daţi, ori nu ne daţi”; „Domnul sfânt să ne ajute la covrigi şi la nuci multe”, în rest predomină ideea de preamărire a lui Iisus. 
  
Elena Trifan 
  
BIBLIOGRAFIE 
  
Maurice Cocagnac - Simbolurile biblice, lexic teologic, Humanitas, Bucureşti, 1997 
  
Romulus Vulcănescu – Mitologie română, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1987 
  
Victor Kernbach – Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bucureşti, 1995 
  
Referinţă Bibliografică:
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1443, Anul IV, 13 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!