Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Elena Stan         Publicat în: Ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Miturile eului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Popescu Teodor Silviu  

Clasa a XII-a B/ Liceul Tehnologic Măneciu  

Vara a înecat parcul din centrul oraşului în căldură şi umbre dulci sub copaci. Aleile pietruite şerpuiesc prin parc. Vara se desfată azi cu noi, culorile sunt clare, parcul este plin…  

-De oameni.  

-De vară. Oamenii sunt vară!  

-Şi iarnă. Şi toamnă.  

-Iar apoi primăvară. Sau toate la un loc, în aceeaşi zi.  

-Şi zici că vrei sa devii scriitor, Farcaş?  

-Rosa, scriitori suntem toţi. În fiecare clipă, fiecare îşi scrie viaţa.  

-Iară faci pe poetul!, exclamă ea.  

Rosa e roşcată, frumoasă, cu ochi căprui, iar sub ei pistrui micuţi, fini. Când tace, pare cea mai cuminte. Când vorbeşte, e o furtună de idei şi cuvinte, de zâmbete şi încruntări.  

Farcaş visează.  

-Nu fac pe poetul, ci sunt poet.  

-Eşti un poet jalnic!  

-Dar sunt!, zâmbeşte el.  

Farcaş are părul zulufi, ochii blajini, ca jarul gata să scapere flăcări. Înalt, frumos croit, pare un atlet.  

Rosa e critică şi curioasă.  

-Vreau să te intreb ceva, zice ea. Cum de eşti mereu zâmbitor şi voios?  

-Sunt aşa pentru că aşa vreau eu!  

-Aşa vrei tu? Şi eu vreau să fiu aşa, dar nu sunt.  

-Asta înseamnă că nu vrei.  

-Ba vreau!, se aprinde ea.  

-Te minţi singură.  

-Nu-i adevărat! Ştiu bine ce fac, ştiu ce gândesc, nu mă mint singură.  

-Cu alte cuvinte, faci ce vrei, crezi ce vrei.  

-Exact! zâmbeşte ea mândră.  

-Atunci, fii fericită!, zice Farcaş, privind-o amuzat în ochi.  

Amândoi au câte o carte în poală. El – Decameronul. Ea – Fraţii Karamazov. Rosa zâmbeşte strâmb, ca în faţa unui copil:  

-Trebuie să am un motiv!  

-Găseşte!  

-Nu pot!  

-De ce?  

-De… d’aia!  

-Zicând asta, ţi-ai pus singură piedică.  

-Zi-mi un motiv să fiu fericită!  

-Eşti vie!  

Rosa se blochează. Ridică o sprânceană şi vrea să zică ceva, însă cuvintele nu ies.  

-Eşti vie, fato.  

-Adică?  

Farcaş o ciupeşte de şold, ea sare.  

-Dar ce-ai!?  

-Te doare?  

-Daa!  

-Asta înseamna că eşti vie.  

-Tu n-ai niciun sens!  

-Luând-o filosofic, nici ciupitura n-are vreun sens. Eu am strâns cu degetele, pe când tu ai simţit durerea. Tu ai sărit ca arsă, dar poate că eu abia aş fi simţit-o.  

-Şi ce vrei să zici cu asta?, spune ea, masându-şi şoldul.  

-Că noi doi nu putem avea aceleaşi motive de a fi fericiţi. Iar dacă am avea, ne-am pierde identitatea. Defapt, chiar ne-o pierdem când stăm prea mult singuri, când nu vorbim cu nimeni, când suntem prea încăpăţânaţi să acceptăm sau prea timizi să ne deschidem sufletul altcuiva. Stând singur, cu propriile gânduri, vei ajunge să crezi în ceva până vei deveni acel ceva şi vei uita cine eşti. Ceilalţi te vor vedea, te vor judeca, tu nu vei accepta ideile lor pentru că nu sunt ca cele din mintea ta, nu sunt ceea ce vrei tu să auzi. Cred că din cauza asta se supără oamenii când li se găsesc cusururi sau defecte. Se supără şi nu vor să le gândească. Imi plac enorm oamenii care nu scot fum pe nări când li se spune ce defecte au!  

-Aha.  

-Eşti grasă.  

Rosa cască ochii. Cuvinte grele îi stau pe limbă. Rosa e plinuţă, iar ăsta e punctul ei sensibil. Jason zâmbeşte larg.  

-Te urăsc…, spune ea apăsat  

-Eu te plac! Iar acum doar te încerc.  

-Nu e frumos să te joci cu sentimentele oamenilor.  

-Nu mă joc cu sentimentele tale, ci pur şi simplu te ajut.  

-Cum mă ajuţi?  

-Uite aşa: eşti de acord că ciupitura mea, care te-a durut, ţi-a adus aminte că eşti vie şi că simţi?  

-Da, sunt.  

-Ei, la fel şi cuvintele mele, care ţie îţi par urâte, îţi aduc aminte cine eşti.  

-Cum aşa?  

-Cuvintele mele te-au scos din gândurile tale, te-au scos din ceea ce erai şi te-au readus la ceea ce tu gândeşti: am trezit eul din tine! L-am readus la viaţă şi te-am făcut să vezi din nou totul obiectiv, chiar şi pe tine insăţi. Eul tău este conştienţa ta de propria ta existenţă.  

-Aha…  

-Odată ce eul s-a trezit, deja pui totul în balanţă cu uşurinţă, nu mai pui sentimente şi emoţii anapoda şi gândeşti totul clar, frumos, te regăseşti! Asta înseamnă să-ţi accepţi defectele, pentru ca apoi să le poţi ţine în frâu sau schimba. Din cauza asta, pentru că nu ştiu să caute sau, mai rău, le e frică să caute ce sălăşluieşte în mintea lor, oamenii nu se descoperă, nu se regăsesc, iar eul lor rămâne adormit. Rămân mai departe sclavi în existenţa mecanică, pusă în funcţiune de temerile şi prejudecăţile lor.  

Rosa îl priveşte fără să înţeleagă. Farcaş găseşte o soluţie:  

-Dacă nu-ţi place că eşti plinuţă, hai cu mine la nişte gimnastică şi alergări!  

-Da! Da, poate vin.  

-Omul va avea nevoie mereu de alţi oameni pentru a se putea regăsi. Şi mai ales, de oameni înţelepţi, citiţi. Vor avea nevoie de cărţi.  

-Da… O sa gândesc ceva timp ce mi-ai spus. Sună interesant!  

Umbrele copacilor se lăţesc, se lungesc sub soare, frunzele lor sunt gâdilate de adierea leneşă.  

Referinţă Bibliografică:
Miturile eului / Elena Stan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1382, Anul IV, 13 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Stan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Stan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!