Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Elena Negoiță         Publicat în: Ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

CORĂBIILE IMAGINAŢIEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Suntem în plin sezon estival. Şi ce să citim la plajă? Nicicând n-ar fi mai potrivită cartea „Pascal desenează corăbii”, a lui Radu Niciporuc. Paginile ei parcă ne invită să plutim, să navigăm imaginar, lăsându-ne purtaţi de fantezie, prin diferite colţuri ale lumii: Mauritania, Dakar, Mombasa, Jeddah, Genova, Tarragona, Barcelona, Marsilia, coastele Floridei, Caraibe.  
 
Publicat la Cartea Românească, în 2016, acest volum de proză scurtă construieşte un univers ficţional oarecum insolit printre lecturile mele. Este vorba despre o lume necunoscută mie, un univers neptunian, o lume a marinarilor, a cutreierării apelor. Autorul mărturiseşte că prietenii săi, cărora le povestea întâmplări din călătoriile sale, l-au îndemnat să-şi aştearnă poveştile pe hârtie. Aşa a descoperit pasiunea, plăcerea scrisului. Deoarece fusese inginer electrician pe nave comerciale, substratul antropologic este, evident, reprezentat de lumea reală, terestră şi maritimă, pe care o cunoscuse foarte bine. Cititorul ar putea încadra volumul în literatura exotică (datorită exotismului spaţiilor traversate şi al personajelor), în literatura de călătorie, ba chiar în memorialistică.  
 
Istorisirile naratorului se bazează atât pe memoria voluntară cât şi pe cea involuntară. Primele şapte povestiri sunt relatate la persoana I, având tonul confesiv-nostalgic, cu accente comice sau triste. Sunt utilizate cuvinte, pentru a căror înţelegere trebuie consultat măcar DEX-ul, dacă nu un dicţionar al termenilor marinăreşti (cu explicaţii detaliate, eventual şi ilustrate). Sau dacă tot vă aflaţi pe plajă, puteţi avea conversaţii cu oamenii mării/ să-i luaţi drept co-lectori, ca să vă lămurească în privinţa sensurilor lexemelor navigaţiei, utilizate de autor (babord, nostrom, prora, comandant, secund, covertă, pilot, căpitan, ofiţer de cart, parâmă, timonerie, treiar, caravelă, vardie, hublou etc.).  
 
Prozatorul se dovedeşte atent la descrierile sale, atât în conturarea peisajelor, a interioarelor (cabine/ spaţii navale, restaurante) cât şi în realizarea unor portrete (Tata-Mare, căpitanul Pascal, Abdul, Vladimir). Radu Niciporuc scrie texte epice care creează mai degrabă o atmosferă nautică cu multe figuri umane, nu aventuri cu suspans ori cu tentative de explorare a unor spaţii geografice virgine. Din prima povestire, aflăm cum viaţa unui om căzut în mare, a putut fi salvată de delfinii care l-au păzit de rechini.  
 
Atenția naratorului (un alter-ego al autorului) s-a îndreptat atât spre oamenii de pe puntea corabiei cât şi spre spectacolul maritim: „valurile scuipă stropi de sare, prova se ridică ameninţător şi, ca să nu aterizez pe podea, îmi proptesc şi mai bine tălpile de dulap. Clipele par minute, corpul navei rămâne suspendat în aer, iar când se prăbuşeşte, despică muntele de apă cu un muget înfiorător […] Tata-Mare stătea la cârmă legat cu o centură de siguranţă, picioarele-i butucănoase crescuseră parcă din podea, era încercănat, avea o barbă cenuşie şi mi-a făcut semn să dispar. Probabil la fel procedase şi cu timonierii şi ofiţerii de cart”. (p. 42)  
 
În povestirea „Don’t kill me, my friend”, este schiţată figura unui mic african, care se furişase în corabie, sperând să ajungă în America. Naratorul înlănţuieşte întâmplări menite să evidenţieze că, din cauza celor care se ascundeau pe vapoare, neavând acte de identitate, controalele din porturi făceau viaţa grea întregului echipaj.  
 
„Un bănuţ cafeniu” creionează portretul moral al naratorului, resemnat după încheierea tristă a unei poveşti de iubire. Acest autoportret se completează pe tot parcursul cărţii, de fiecare dată când punctează anumite observaţii de fineţe: „sunt obişnuit să văd în ezitările femeilor nu doar o dovadă de feminitate, ci şi o prevestire a implacabilei lor intuiţii”. (p. 120)  
 
Căpitanul Pascal, cel care apare în titlul cărţii şi în povestirea „Pascal desenează corăbii”, este atent studiat, în timp ce-şi colinda adâncurile sufleteşti: „rămânea dus pe gânduri, răsucindu-şi bricheta între degete. Dacă în clipa aceea ar fi tras cineva de mânerul sirenei, cu siguranţă că n-ar fi auzit-o. În preajma lui, aerul devenea greu de respirat, iar negrişorii care dădeau cu mopul în timonerie se grăbeau să dispară. Eu stăteam pe loc şi aşteptam să se întoarcă din călătoria în care, bănuiam, nu-l însoţea decât o singură fiinţă”. (p. 74)  
 
Autorul nu are rezerve în a scrie şi despre elementele negative ale lumii mateloţilor: defecţiuni neraportate, vicleşuguri de acoperire, înţelegeri ilicite între cei de pe vapor şi cei de la ţărm, traficanţi, pretenţiile comandanţilor (bucătarii trebuie să cunoască gastronomia internaţională; „în marină, ca să scapi de un secund incomod, îl promovezi”), pasageri nedeclaraţi, criminali căutaţi pe uscat şi ascunşi cu anii pe mare, prostituatele din porturi. Însă în ciuda tuturor neajunsurilor inerente ale vieţii marinăreşti, personajele ies mereu la liman: „Tata-Mare îşi croşetase un echipaj pe gustul lui, iar dacă vreunul dintre noi se poticnea, se bătea ca un leu să-l scoată basma curată”. (p. 151)  
 
Un eveniment neplăcut este trăit de personajul Vladimir, în „Marinarul din Şumen”. El este salvat de un medic care i-a administrat un antidot, medic contrariat de faptul că un comandant de navă nu se pricepea la creveţi: „pescarii îi recunosc pe cei otrăviţi! Au motilitatea redusă şi sunt mai închişi la culoare; îi adună de pe plase şi le dau foc”. (p. 119) Acest comandant este descris de către narator cu respect/ admiraţie, detaşându-l de restul personajelor: „era un om liniştit, cei ce-l cunoscuseră de secund pe alte vapoare îi făuriseră o imagine de justiţiar şi de tip ce respecta regulile altora doar până le impunea pe ale lui. Îşi prelua atribuţiunile fără să-şi acuze predecesorii – cum se întâmplă de obicei – sau să intre în coliziune cu şeful său direct şi se orienta în promovarea exemplului personal doar după busola sa interioară. După ce ieşea din cartul de dimineaţă, se instala pe covertă, stătea de vorbă cu marinarii, plănuiau ce aveau de făcut şi lucra cot la cot cu ei”. (p. 102)  
 
Radu Niciporuc nu descrie doar locuri şi oameni, ci şi vapoare pe care le personifică, fiind convins că „soarta navelor e legată, ca şi la oameni, de numele pe care îl poartă […] Pe Lucky Trader contractele ni se consumau în deplasări scurte şi descărcări lungi şi aproape întotdeauna în porturi pentru care bucuria marinarului nu era o vorbă în vânt […] Era un vrachier robust şi sigur pe sine, care, scăpat de furia digitalizării, îşi vedea visător de viaţa lui călduţă, în Caraibe, călătorind de preferinţă la Puerto Plata, de care părea îndrăgostit”. (p. 97)  
 
Cred că autorul şi-a scris cartea de debut nu pentru a obţine premii literare, faimă ori câştiguri băneşti. Cuvântul (extraordinară modalitate de a face ordine) i-a fixat amintirile, le-a aşternut pe hârtie pentru a fi făcute cunoscute, a fi imortalizate. Cred că Radu Niciporuc a dorit să împiedice deformarea/ pierderea unor imagini despre locuri, oameni, situaţii. Aşadar această viaţă pendulată între mare şi uscat degajă un exotism care clasează cartea drept lectură potrivită pentru concediu, pentru detaşarea de cotidian.  
 
Referinţă Bibliografică:
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI / Elena Negoiță : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2035, Anul VI, 27 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Negoiță : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Negoiță
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!