Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Elena Negoiță         Publicat în: Ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016        Toate Articolele Autorului

„Un călător în universul cărţilor – Adrian Marino”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Volumul „Un călător în universul cărţilor – Adrian Marino”, apărut în 2013 la Presa Universitară Clujeană, are drept punct de pornire teza mea de doctorat. Cartea conturează imaginea lui Adrian Marino, urmărindu-i evoluţia emoţională (simpatii, idiosincrasii, teme obsedante, călătorii culturale) şi evoluţia intelectuală (tânăr publicist, comparatist, critic şi teoretician al literaturii). Monografia este construită ca un sistem de vase comunicante, deoarece ideologia lui Adrian Marino este ilustrată în toate capitolele.  
 
În capitolul I (Itinerar intelectual) este prezentat omul Adrian Marino, fără a merge la extreme (fără a-l idolatriza sau a-l critica excesiv, aşa cum am întâlnit la unii exegeţi sau detractori ai săi). Am analizat opera-i confesivă pentru a-i surprinde esenţa ideologiei, pentru a-i creiona portretul de călător intelectual prin Europa. I-am surprins viaţa aşa cum şi-a descris-o, cum a fost percepută de către lumea literar-culturală a timpului său şi am utilizat opoziţia antum – postum, pentru a aborda mărturisirile sale şi receptarea lui critică. Motivaţia a fost de a descoperi dacă ideologul român a fost constant cu sine ori dacă s-a înclinat după cum s-au schimbat vremurile, de a evidenţia atitudinea criticilor români faţă de opera sa, înainte şi după moartea lui.  
 
Pasionat de cărţi, de biblioteci, Adrian Marino reprezintă pentru un tânăr filolog un model de urmat. Nu concepea ca activitatea unui om de litere să se desfăşoare fără studiu organizat, fără documentare, fără lecturi în marile biblioteci ale lumii. Biblioteca era un spaţiu sacru pentru el, iar cartea îi oferea plăcere intelectuală. Prin durabilitatea lor, prin ideea de construcţie şi ideea de creaţie care stau la temelia lor, ambele pasiuni (cărţile şi bibliotecile) îl ţineau departe pe Marino de efemeritatea mondenităţii. Punct de atracţie, casă şi templu, biblioteca îi era axis mundi. Indiferent că se afla în propria bibliotecă, la cineva acasă, într-o bibliotecă universitară sau naţională, Marino inspecta critic colecţiile de cărţi şi periodice. Cărţile îi produceau satisfacţie intelectuală atât prin prezenţa lor fizică, cât şi prin conţinutul lor ideatic, motiv pentru care le vâna permanent în librării, târguri de carte, biblioteci, anticariate.  
 
Prezentarea impresiilor sale, prilejuite de vizitarea Europei, le-am relaţionat cu evenimentele intelectuale la care Marino a fost invitat să participe. Pentru comparatistul clujean, a călători însemna un mod de a fi, o modalitate de a descoperi lumea, călătoria transformându-se într-un act personal interiorizat, adaptat temperamentului, personalităţii, destinului şi orizontului său de aşteptare. Vizitarea muzeelor, caselor memoriale ale unei ţări însemna pentru el stabilirea unui contact direct cu tradiţia, civilizaţia, istoria şi cultura ei, căpătând astfel o înţelegere aprofundată a specificului şi mentalităţii poporului respectiv. Notele sale de călătorie nu sunt atât despre locurile vizitate, cât despre el însuşi în raport cu ambianţa culturală a acestora.  
 
În capitolul II (Ideologia lui Adrian Marino) am analizat viziunea despre lume şi viaţă, maniera de a gândi şi de a judeca a ideologului clujean despre sine, despre vremuri, politică, societate, indivizi, intelectuali, Europa, cultură, viaţă literară. Temele obsedante, care au apărut în opera confesivă, se regăsesc augmentate în volumele de teorie literară şi comparatism. Ideologia sa este constantă indiferent de perioada vieţii sale, indiferent de limba şi forma în care apare publicată. În lucrările de comparatism şi teorie a literaturii îşi exprima aceleaşi idei din carnetele de călătorie, din articole-i despre cultură şi politică, apărute în periodicele româneşti. Macedonski, Eliade, Etiemble au fost pretexte pentru a-şi manifesta laturi ale personalităţii sale, pentru a-şi expune ideologia care se intersecta, dar fără să se suprapună cu a celor trei autori analizaţi de el.  
 
Prin atitudinea sa de respingere faţă de instituţii şi profesori, prin atitudinea de insubordonare şi de negare a mecanismelor represive ale societăţii, prin conştiinţa ab initio a valorii sale, s-a autodelimitat de restul colegilor. Cu cât s-a simţit mai constrâns, cu cât i-a fost refuzată libertatea, cu atât a militat pentru a trăi independent, a călători, a gândi şi a scrie liber. Când i s-a oferit un post de ambasador, l-a refuzat motivând că vrea să fie liber, să dispună doar el de timpul său, să nu-i stabilească nimeni programul de lucru, fiind orgolios că a fost un scriitor liber-profesionist, care nu a primit salariu de la stat. Pe baza textelor vechi studiate, a argumentat că poporul român s-a născut liber, că a avut dintotdeauna conştiinţa libertăţii, că adevăratul intelectual român a militat mereu pentru libertatea de gândire, de exprimare şi de deplasare.  
 
Ideologia sa culturală a fost percepută drept coloana vertebrală a operei sale. Revendicându-se de la tradiţia ideologico-militantă iluminist-paşoptistă, ideologia sa era libertară, critică, raţionalistă şi cosmopolită. Dorea să rămână o conştiinţă liberă, în acord cu sine însuşi şi visa o cultură alternativă (opusă celei oficiale), care să cultive şi să apere ideea de alteritate, prin creaţii ale scriitorilor liber-profesionişti, lipsiţi de constrângeri exterioare. Referindu-se la moravurile vieţii literare, la neapartenenţa la niciun grup, se manifesta prin o severitate selectivă, cu indignări şi frustrări, cu un orgoliu supradimensionat, iar problema lui Marino a fost că a analizat ideologic oamenii, valorile şi situaţiile istorice tulburi.  
 
Refuzând cultura oficială, refuza de fapt ierarhiile şi instituţiile statului: nu a vrut să fie în Academia Română, a preferat să abandoneze oficiala Uniune a Scriitorilor în favoarea uneia independente (ASPRO). Nefiind de acord cu dirijarea şi controlul opiniilor literare, Marino refuza principiul ierarhiei oficiale, al consacrărilor definitive, al criticului „oficial”. În ciuda faptului că avusese nenumărate ocazii să rămână în străinătate, Marino alegea de fiecare dată să se întoarcă în ţară, considerând că era datoria lui să realizeze o operă durabilă în România şi să promoveze valorile culturale româneşti peste graniţe. Dar s-a folosit de orice domeniu pentru a alimenta propriile obsesii, cărţile sale fiind adevărate defulări.  
 
Capitolul III (Reorientarea comparatismului) dezvăluie contribuţiile aduse de Marino în literatura comparată, în încercarea de a pune bazele unei teorii comparate a literaturii universale, viziunea sa novatoare despre comparatismul militant, lupta sa pentru instaurarea unui nou umanism, pentru dezvoltarea relaţiilor literare internaţionale. Sub pretextul interpretării cărţilor lui Etiemble, comparatistul clujean ascunsese propriile idei, îşi manifestase aspiraţiile ideologico-literare liberale, abordând teme subversive (lupta împotriva şovinismului, imperialismului cultural-literar şi a colonialismului, europocentrismului, împotriva discriminării literaturilor subdezvoltate, împotriva xenofobiei, rasismului şi discriminării etnice). Au rezultat cărţi cu cheie, manifeste pentru libertatea circulaţiei literare şi relaţii libere Est – Vest, pentru un iluminism liberal, cosmopolitism, un nou comparatism. Deoarece traducerile sunt agenţi ai schimburilor literare, intermediari ai culturilor, necesari în cooperarea literară internaţională, el militase pentru poliglotism, organizarea activităţilor de traducere, formarea şi recompensarea adecvată a traducătorilor.  
 
Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidenţele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate şi invarianţă. Invariantul este un fapt de recurenţă, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianţilor (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari şi literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spaţială şi temporală a literarităţii, că literaritatea operei derivă din literaritatea limbajului şi din încărcătura de semnificaţii şi valori, că recuperarea comparatistă a literarităţii porneşte de la literatura universală.  
 
În capitolul IV (Critică şi teorie literară) sunt prezentate contribuţiile aduse de Marino criticii şi teoriei literaturii. Pronunţându-se pentru „critica totală”, el a practicat, pentru interpretarea vieţii şi operei lui Macedonski, o critică literară care includea mai multe domenii: critică, istorie literară, comparatism, tematologie, istorie a ideilor literare, structuralism, semantică, psihanaliză. Marino a dorit o maturizare a culturii literare româneşti prin apariţia unor lucrări de referinţă, în care reflecţia critică să fie originară, nu compilată, nu încropită din citatele criticilor străini, demodaţi în ţara lor. În sinteza sa de critică literară sunt amintiţi românii care au contribuit la dezvoltarea criticii, evidenţiind că şi în România a existat o gândire teoretică şi critică, care merita menţionată alături de numele şcolilor de critică occidentale.  
 
Adrian Marino considera că a construi, a elabora sinteze, sisteme, metode, era superior formelor de critică fragmentară, empirică, pronunţându-se pentru studiul prelungit în bibliotecă, pentru erudiţie. Esenţa criticii şi dicţionarului său de idei literare era de a refuza definiţiile arbitrare, convenţionale şi înlocuirea lor cu definiţii motivate, argumentate, documentate, pe baza unui aparat critic (bibliografie, trimiteri, referinţe tehnice, citate, informaţii româneşti şi străine). Pentru că în secolul XX, literatura se afirmase drept conştiinţă critică (estetică, programatică, experimentală), prin apariţia operelor greu clasificabile ale poetului dublat de critic (semipoetice, semiteoretice), critica ideilor literare (predominant teoretică) i se părea lui Marino drept singura adecvată vocaţiei teoretice şi problematice a literaturii moderne.  
 
Prin „Hermeneutica ideii de literatură” şi „Biografia ideii de literatură”, el a ales să demonstreze ce reprezintă literatura şi care sunt relaţiile ei cu alte componente ale vieţii umane. Pentru fiecare epocă analizată, a demonstrat cum s-au influenţat reciproc literatura, ideologiile vremii, economia, descoperirile ştiinţifice, politica şi religia. Definiţia literaturii concepută de Marino este o grupare de definiţii: etimologică, istorică, socială, ideologică, filozofică, culturală, didactică, lingvistică, estetică. Prin critica ideilor, el a demonstrat că invariantele din ideile literare fac posibil un alt tip de lectură a literaturii, identificându-se constantele literaturii asiatice, europene, americane, mondiale. A evidenţiat că reformularea polemică a literaturii universale se datora respingerii, în numele policentrismului, de către literaturile islamice, africane, asiatice, sud-americane şi postcoloniale, a ierarhiilor stabilite de canoanele eurocentriste şi americane.  
 
În concluzie, declarându-se militant al schimburilor culturale, Marino s-a situat mereu pe terenul relaţiilor internaţionale culturale, sociale, politice, ideologice şi a solicitat literaturii comparate să devină ministerul relaţiilor externe din fiecare literatură, să intervină în afacerile culturale şi literare ale epocii.  
 
Monografia „Un călător în universul cărţilor – Adrian Marino” se găseşte în majoritatea bibliotecilor universitare şi judeţene din ţară.  
 
Referinţă Bibliografică:
„Un călător în universul cărţilor – Adrian Marino” / Elena Negoiță : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Negoiță : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Negoiță
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!