Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Elena Negoiță         Publicat în: Ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Fascinaţia unui cronotop medieval
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dacă te-ai plictisit, cititorule, de tehnicile narative postmoderniste şi de tumultul cotidianului, îţi propun spre lectură o carte, care te va plimba pe tărâmurile medievale ale Moldovei. Apărut în 2013, la Editura Vicovia, romanul „Teofana” al lui Ion Lupu îţi va deschide un univers ficţional, care te va vrăji. Naratorul omniscient, extradiegetic, istoriseşte în stil sadovenian, despre o lume al cărei mod de viaţă (cutume, îndeletniciri, mijloace de transport) a apus de mult, dar care fascinează prin atemporalitatea sentimentelor umane zugrăvite. După un incipit ab ovo, naratorul fixează coordonatele spaţio-temporale ale diegezei, istorisind că în jurul anului 1661, la Iaşi, domniile nu durau mult, iar domnitorii erau trecători şi schimbaţi de către boieri după bunul lor plac, din cauză că doreau ranguri şi dregătorii cât mai multe. Toposul este unul încărcat de legendă, cel al Moldovei: zona Trotuşului, a Oituzului, a Tazlăului.  
 
În cele 226 de pagini ale romanului, trama narativă poate părea simplă pentru un lector avizat, dar captivează prin situaţiile de viaţă zugrăvite, care invită la meditaţie. Ca instanţă narativă, Teofana este personajul principal, eponim, central, tridimensional. Ca referent uman, ea este fiica boierului de la Neguşeni şi naratorul îi conturează un destin, în care are parte de două iubiri, dar cu o pauză de singurătate între ele. În adolescenţă, deoarece aveau moşiile învecinate, Teofana se întâlneşte cu Ioniţă Iliescu, un fiu de şătrar. Tinerii se îndrăgostesc la prima vedere, dar, ca un semn prevestitor de rău, în aceeaşi zi îi moare tatăl. Prin urmare, Ioniţă este numit şătrar în locul tatălui său şi trimis să inspecteze locurile de tabără ale oştirii, în Ţara de Jos a Moldovei. Totuşi iubirea lor evoluează firesc, se căsătoresc, naş de cununie fiindu-le marele logofăt din acea vreme.  
 
Datorită faptului că familia Iliescu avea şapte moşii (prin locurile Neamţului, pe valea Siretului, la Tămăşeni), iar Teofana aduce ca zestre trei moşii, Ioniţă intră în rangul marilor boieri ai ţării. După naşterea fiului lor (Enache), din pricină că Ioniţă este trimis prin părţile Nistrului să alunge tătarii, Teofana începe să se ocupe de administrarea moşiilor. Încearcă astfel să-şi diminueze mâhnirea că soţul e prea mult timp plecat. Fiindcă nu i se îndeplineşte singura dorinţă (Ioniţă să renunţe la dregătoria lui, să nu mai fie şetrar, să stea acasă cu ea şi cu fiul lor), ea părăseşte moşia Tămăşeni, lăsându-şi fiul în grija soacrei. De fapt, aşa cum naratorul insinuează, destinul o ademenea spre moşia Hemeieni.  
 
Aproape de Hemeieni era moşia Ilieşti, unde trăia boierul Tincu, fiul unui spătar din timpul domniei lui Ieremia Movilă. Prin analepsă, lectorul află trecutul lui Tincu Rusu, care, stăpânit de patima femeilor, nenorocise multe fecioare şi ispitise multe neveste de ţărani. Pentru a-şi domoli apucăturile, se văzu silit să se însoare cu fata preotului de la Leontineşti. Însă la naştere, soţia şi copilul au murit, iar el căzu în viciul beţiei. Treptat durerea i se domoli şi zidi o nouă biserică pe moşia sa. Deşi le dăduse în arendă, boierul colinda pământurile zilnic, căutând ceva, dar neştiind ce anume. După doi ani de izolare la Hemeieni, Teofana iese pe câmp, dar calul ia năvală şi o izbeşte, rupându-i câteva coaste. Nimerindu-se prin apropiere, Tincu o poartă pe braţe şi o duce la conacul său. Întrucât doctorul de la Moineşti interzice să fie mutată din pat câteva săptămâni, între cei doi se leagă o poveste de dragoste şi ea îi cere lui Tincu un singur lucru: „să-mi stai mereu aproape”.  
 
În acest timp, la Iaşi, Ioniţă îşi dă fiul la învăţătură. Nu s-a recăsătorit şi a sperat douăzeci şi cinci de ani ca Teofana să se întoarcă la el, deşi ea se măritase cu Tincu şi-i dăruise o fată. În schimb, destinul se răzbună, cere ca păcatele lui Tincu să fie pedepsite: este omorât în Lunca Tazlăului cu un ciomag, de tatăl unei fete, pe care boierul o necinstise în tinereţe. După doi ani, Teofana, vlăguită de durere, se stinge şi ea. Romanul este o operă cu final închis, firele narative se deznoadă, punând în lumină favorabilă iubirea dintre fraţi. După moartea Teofanei, Enache Iliescu îşi ia sora la Iaşi şi zideşte pe moşia Hemeieni o biserică pentru pomenirea mamei lor.  
 
Romanul reînvie o lume apusă de mult: sunt descrise curţile şi conacele boiereşti, obiceiurile de peţit, ceremonialurile de logodnă şi de nuntă; ca dar de nuntă, Teofana primeşte de la soţ moşia Hemeieni; voievodul dăruieşte tinerilor căsătoriţi un cal alb şi o diademă de aur cu pietre nestemate; în schimbul actelor de despărţire, Ioniţă îi cere Teofanei să-i înapoieze inelul de logodnă sau jumătate din moşia Hemeieni. Pentru a fixa timpul diegezei, autorul utilizează arhaisme şi, pentru a zugrăvi culoarea locală şi a reda limbajul ţăranilor, foloseşte moldovenisme fonetice, lexicale şi morfologice. Pentru discursul boierilor, utilizează un limbaj nobil, pe care – probabil – l-a considerat potrivit pentru a zugrăvi relaţiile interumane din acele vremuri. Ca modalităţi de expunere, pe lângă dialogul care dinamizează naraţiunea, autorul utilizează descrierea. Peisajele Moldovei ilustrate în roman sunt surprinse în toate anotimpurile şi încântă prin atemporalitatea unui tărâm al străbunilor, dar şi al nostru. În schimb, descrierea meseriilor şi a vestimentaţiei personajelor fixează un timp ce se pierde în negura istoriei.  
 
Observ că epoca medievală încă fascinează, dovadă stând multele festivaluri medievale de la Sighişoara, Braşov, Sibiu, Suceava etc. Aşadar, acest roman, care nu are lector prestabilit (e accesibil atât adolescenţilor cât şi vârstnicilor), poate aduce în viaţa cititorului, oriunde ar fi în concediu, o delectare intelectuală.  
 
Referinţă Bibliografică:
Fascinaţia unui cronotop medieval / Elena Negoiță : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Negoiță : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Negoiță
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!