Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 2062 din 23 august 2016        Toate Articolele Autorului

Elena BUICĂ - OPRIŢI TIMPUL…!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Du-te vreme – vino vreme, cu toţii simţim tot mai apăsătoare Moara de măcinat timpul şi constatăm treptat că şi-a mărit iarăşi viteza de turaţie. Pe neştiute, pe ocolite, pe furiş, dar constant şi sigur, ne-a luat în vârtejul ei şi iată că acum, cu toţii fredonăm pe diferite variante:"n-am timp". Industrializarea rapidă ne-a adus confort, dar ne-a furat din timp. Nimeni nu mai are timp de nimic, de visare, de iubire, de înţelegere, de reculegere, de viaţă pentru noi înşine, de aşteptare răbdătoare. Cine o face, iese din ritmul vieţii, rămâne pe margine sau clachează.  
 
Moara aceasta ne macină nu numai timpul, ci şi obiceiurile, rosturile, tradiţiile, mentalităţile, macină totul, pulverizează şi nu mai ştim care este esenţa lucrurilor, a trăirilor, a însăşi vieţii, nu mai ştim în cine şi în ce să credem, nu mai ştim pe ce piloni să ne construim conştiinţa.  
 
Privim neputincioşi cum, fără remuşcare, implacabila Moară ia în vârtejul ei trupul de abur al clipelor. Le macină desprinzându-le din curgerea lor fără oprire tocându-le şi apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a-şi da sfârşitul, nu ştie decât una şi bună, că nemoartea nu există şi îşi vede de treaba ei nestingherită, fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare.  
 
În nopţile de veghe, în liniştea deplină a camerei mele, când ascult, ca Lucian Blaga, cum "se izbesc de geamuri razele de lună", îmi pare că aud de la o vreme cum se furişează clipele rostogolindu-se, trosnind în vârtejul luat de neîndurătoarea Moară. Se scurg pe la fereastra mea clipe mai bune, altele mai luminoase, unele cutremurate de câte o dureroasă întâmplare... Clipele se adună, îşi dau mâna şi viaţa-mi de până acum pare toată numai o clipă, aşa cum este totul sub scutul aceloraşi legi.  
 
Dar există un univers unde Moara aceasta nu ajunge. E universul interior, care nu intră în ecuaţia ei, universul în care noi rămânem neatinşi de scurgerea clipelor. Simţim scurgerea implacabilă a timpului în lumea exterioară, dar în cea interioară nu va ajunge să bântuie. Aceeaşi sete de frumos, de bine, aceeaşi sete de dragoste, de împlinire ne însoţesc până în ultima clipă, ba mai mult, dorim cu toată fiinţa noastră să o avem, chiar şi mai împlinită, dincolo de zările albastre, în acea lume pe care nu o cunoaştem, dar o dorim în acest fel. Şi acesta este un antidot care diminuează devastările exterioare şi nici nu e puţin lucru, deoarece din pulberea cliplelor dispărute se naşte iarăşi viaţa. Alta, de o cu totul altă natură. Astfel se naşte în preajma noastră şi o trăire nouă cu fiecare nouă clipă. Ne fascinează mirajul amurgului, dar şi speranţa răsăritului unei noi lumi, taine care ne aduc împăcarea cu sinele nostru. Gândul coboară la înţelesurile profunde ale lui Omar Khayyam:"Pe când stelele vor împodobi mai departe cerul, alţi oameni îşi vor înălţa case din cărămizile lutului nostru". Aşadar, zicem noi că trece timpul prin viaţa noastră, dar de fapt, nu timpul trece, el este etern, noi trecem prin el.  
 
Ne plângem că, plecând, timpul târăşte după el fapte, nume, credinţe, idealuri, dar uităm că tot el este acela care ne umple viaţa cu noutăţi. Nu sunt de acord cu cei care cred că ne lasă mai săraci, timpul face doar schimbări. Ne doare că pierdem ceea ce a fost parte din viaţa noastră în care am investit sentimente, speranţe, eforturi, dar tot timpul este acela care aduce primenirea, chiar dacă aceasta se află pe alte planuri decât cele în care am pierdut. Timpul creează viaţă şi tot el este acela care o macină, pentru a renaşte sub altă formă.  
 
Relaţia omului cu timpul este o drama existenţială. Timpul este privit ca un moment efemer, clipa cea repede trecătoare, acea boabă de nisip în clepsidra timpului pe care o poţi privi în nemărginirea lui, ca o unitate de măsură a eternităţii. Constanţa gândirii filosofice, reflecţia asupra timpului a fost preocuparea de bază a gânditorilor lumii. Motivul scurgerii ireversibile a timpului a constituit de-a lungul vremii motiv de inspiraţie pentru toţi creatorii de artă, fiindcă exercită asupra fiinţei umane o adevărată teroare de frica îmbătrânirii şi a dispariţiei. Şi totuşi, timpul rămâne de-a pururi o mare necunoscută. Cine poate să ne spună ce e clipa şi cât valorează ea? Conceptul de timp, deşi acesta se scurge pentru toţi la fel, este perceput diferit, în raport de vârstă noastră, dar şi de trăirea interioară. Într-un fel se scurge timpul în copilărie şi altfel la maturitate, alftel simţim clipa când suntem fericiţi, şi altfel când suntem îndureraţi, timpul are dimensiuni diferite.  
 
Dintre toate făpturile pământului, numai omul percepe scurgerea timpului. Numai omului îi este dat să înţeleagă acest adevăr fundamental, că, în grădina timpului răsare, creşte, se înmulţeşte şi apoi moare tot ce face parte din universul nostru. Şi noi, oamenii, aparţinând acestui univers, ne supumem aceloraşi legi, chiar dacă uneori ne vine să strigăm precum Corina Chiriac, în unul din cântecele sale îndrăgite: “Opriţi timpul…!”.  
-----------------------  
Elena BUICĂ  
23 august 2016  
Bucureşti  
 
Referinţă Bibliografică:
Elena BUICĂ - OPRIŢI TIMPUL…! / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!