Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Tonalitati > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016        Toate Articolele Autorului

BUICĂ Elena - SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Credem în Absolutul din noi, de aceea ne place poezia Domniţei Neaga, care spintecă drumul spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm şi noi ca Faust: “Iubesc pe acela care doreşte imposibilul!”… Acest imposibil şi setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toţi suntem plămădiţi din lutul etern al Creatorului.  
 
La Domniţa Neaga, setea de Absolut, cu precădere în volumul „Floare de lotus” (2016), pare să fie coloana vertebrală a creaţiei sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică şi impresionante prin profunzimea abordării, excelează acele poezii în care Absolutul este căutat cu înfrigurare. Spiritul său complex şi dinamic, însoţit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de apă,/ Mai visez un cer albastru şi o lume să mă-ncapă…”(Trestie gânditoare), simte mai acut această chemare căreia încearcă să-i răspundă. Natură poetică prin excelenţă, receptivă la romantismul care i se potriveşte universului său interior, poeta se simte bine şi sub influenţele expresionismului, prin teme şi motive predilecte precum: tristeţea şi neliniştea metafizică, disperarea, absenţa, neantul, moartea, dezagregarea eului, etc.  
 
Câteva caracteristici ale expresionismului din poeziile Domniţei Neaga ne amitesc discret de poezia lui Lucian Blaga: atitudinea meditativă, neantul, imaginea nufărului, lotusul…( "Nu ştii, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”). Asemenea poetului-filosof, Domniţa Neaga, prin bogăţia spirituală şi gândirea subtilă, răscoleşte prin mistere şi adaugă din propria-i strălucire la “corola de minuni a lumii”.  
 
Gustul rafinat al poetei şi aplecarea ei pentru metafora rară au dat titlul volumului, “Floare de lotus”, emblematic pentru întreaga sa creaţie. Floarea de lotus are multe semnificaţii, dar Domniţa l-a ales pe cel mai cunoscut, simbolul spiritualităţii şi al purităţii, simbol unic şi uimitor al naturii, care atinge o perfecţiune pe care cu greu ne-o putem imagina.  
 
Poeta a avut în vedere caracteristicile acestei flori de lotus pentru că ele reprezintă o analogie perfectă a condiţiei umane: chiar şi atunci când rădăcinile sale se află în cele mai murdare ape, lotusul dă naştere celei mai frumoase flori din lume, motiv de inspiraţie pentru mulţi poeţi. Ea ne aminteşte că Absolutul se împleteşte cu reversul său, relativitatea, fără de care nu poate exista.  
 
Oamenii sunt făcuţi din absolut şi relativ, nu se poate trăi, nici gândi fără amândouă aspectele, căci relativul e implicat în absolut.” Şi de există alb, nu vezi/ Că negru-l face să existe?”, zicea George Coşbuc în “Legenda trandafirului”. Poezia Domniţei Neaga ne aminteşte acest adevăr, că omul nu este capabil aici, pe pământ, să ajungă la cunoaşterea absolută. Obstacole variate şi multiple stau în calea noastră, dar mai ales obstacolele care se află în interiorul spiritului uman, al propriilor noastre vulnerabilităţi. Poeziile Domniţei au multe trimiteri la legea contrariilor, la teoria relativităţii a lui Einstein. Frumos este surprins acest precept şi de către Vasile Ghica: “În istoria oricărei iubiri există un balcon ca al Julietei, pe care mai târziu se întind rufe”.  
 
Domniţa Neaga trăieşte sub imperativul amorului (cum ar zice Mihai Eminescu, ca “o sete care-l soarbe”, ca “un adânc asemenea/ Uitării celei oarbe"). În acest “adânc”, se află provizia subtilă a vieţuirii sale. Dragostea este singura cale spre a accede în cunoaştere, în aspiraţia spre Absolut şi de aceea, iubirea, cel mai nobil dintre toate sentimentele, este de o frumuseţe unică în poemele autoarei.  
 
Poeta se revoltă împotriva caracterului contradictoriu al vieţii noastre. Această dihotomie o răscoleşte: “Amintirile, grădina fermecată,/ Sunt strigătul neputinţei mele/ De a deveni lumină/ Din lumină adevărată” (Istorie). Ea crede că dragostea are putere nemărginită: “Tot plumbul meu din suflet s-ar topi,/ De ţi-aş simţi pe-aripi de vânt chemarea!” (Desfrunzire). Atingerea absolutului este pentru poetă fericirea dată de împlinirea în dragoste, la care nu a ajuns, cu toate eforturile făcute: "Mările tale m-au strivit între ape/ Şi m-au aruncat într-o lume nepământeană,/ Am cutreierat pustiuri şi zări,/ Având drept călăuză Fata Morgană.// M-au rănit de moarte piscurile/ Şi m-au ţinut într-o temniţă de tăciune, /Am înfruntat frigul şi noaptea,/ Având alături/ Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale îşi spun cuvântul: “Am vrut să trecem puntea spre hăul abisal,/ Să regăsim comoara ascunsă între stânci;/ Am devenit cu vremea, tot căutând pe brânci,/ Din vânători de visuri, vânatul ideal”…(Vârful lumii).  
 
Setea de absolut în iubire, această atracţie profundă, dăinuieşte mai ales sub aripa poeziei, ca un refugiu în starea energetică a creaţiei, considerând că prin artă ne măsurăm cu absolutul: “Există undeva o lume de poveste,/ Cu stânci aride, greu de trecut,/ Pe care o străbatem împreună;/ Iarba înverzeşte în rime,/ Văzduhul e ritm/ Sub norii ca tropi prevestitori/ De frumoasă furtună...//Acolo, departe de forfota pământeană/ Şi golite de hainele lor/ Maculate,/ Mi-am trimis gândurile,/ Spre a deveni flori de lotus/ Adevărate...(Furtună). Setea de absolut în iubire o trăieşte poeta şi acum, când se apropie de anii mai târzii ai vieţii. O nuntă împărătească, ce i-ar fi scăldat chipul în lumină şi i-ar fi învestmântat gândurile în alb, ca o împlinire a idealului iubirii, încă mai este aşteptată, deşi: “Încărunţit-a vremea în lespedea din poartă,/ Stau şi mă uit pe cale şi încă te aştept;/ Rochiţa de mireasă e pusă la păstrare,/ Iar florile de nuntă îmi veştejesc în piept”…(Nuntă de demult).  
Deşi legea contrariilor îi dă atâta nelinişte, Domniţa Neaga se situează totuşi pe poziţii diametral opuse acelor autori care alungă Absolutul din noi. “Deşi aproape, mi-ai rămas departe,/ Cu tot suavul clipelor dintâi,/ Iar în povestea scrisă-n nopţi cu lună/ Am vrut să fim dar… n-ai putut să fii!”(Dar neaşteptat). Poeta nu oboseşte aşteptând să soarbă măcar din când în când trăiri sfinţite în crâmpeie de dumnezeire. Simte că "Vrejul nopţii/ Leagă în ochiul meu/ Râuri de lumi/ Bătute în aşteptare." (Contemplare), iar “Pentru dorinţele noastre imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a dat cerul,/ Să putem încolţi şi rodi/ Şi, la nevoie, să recompunem misterul…” ( Suntem). Primăvara o face pe poetă să simtă că renaşte spiritual: “Îmi umblă-n trup un zeu fără astâmpăr,/ Mă poartă-n zări suave spre tării,/ Sub paşi îmi pune doar covoare roşii,/ Iar sub aripi, celeste herghelii”(Un foc ascuns).  
 
În frumoase şi profunde versuri, poeta ilustrează aspiraţia spre desăvârşire şi împlinire ca om, acea dorinţă nobilă de a-şi păstra verticalitatea. Dar, conştientă fiind că suntem alcătuiţi din lumini şi umbre, ştie că doar sufletul poate rămâne vertical: "De mai multă vreme,/ Iubesc/ Doar lucrurile verticale...// Ating neliniştită peretele, oglinda,/ Desprind de pe ele frânturi de idealuri/ La care am aspirat,/ Şi care cad grămadă pe podea;/ Le strâng şi le arunc/ În bătaia vântului,/ Dar ele năvălesc înapoi în casa/ Cu fereastra deschisă/ Şi perdelele ridicate./... Adorm şi mă văd/ Cum plutesc printre ierburi,/ Şi, cu o linişte infinită, constat/ Că singurul lucru vertical/ Este sufletul/ Care, ca o floare albastră de lotus,/ Se înalţă din mine,/ Deasupra apelor universului..."(Lucruri verticale).  
 
Domniţa Neaga aspiră spre o existenţa în linişte, departe de realitatea agresivă. Ascultând freamătul oceanului infinit din interiorul său îşi doreşte: "De-aş avea puterea/ Să urmez spuma credincioasă/ A valului,/ Să sting în apă vie/ Sentimentele aprinse,/ Iar furtuna să o transform/ Într-o nesfârşită linişte/ Interioară...// Şi astfel, în casa nebântuită,/ Să aştern curată/ Fila zilei/ De mâine..." (Pagină albă)  
 
Fire sensibilă, suavă şi delicată ca o floare de lotus, în faţa realităţii agresive, poeta îşi caută protecţie şi tămăduire adâncindu-se în consolare: “Şi să pornim spre neştiute ţărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat…/Frumoşi şi trişti, asemeni unor îngeri,/ Senini şi blânzi, ca mieii la tăiat!”(Ţărmuri). Scurgerea timpului îi creează o profundă nelinişte, căci nu încetează să viseze nemurirea: “De ce trecut-a vremea ca un gând,/ Când Universul tot e Veşnicie?/ O parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie…// De unde nebunia de-a trăi,/ Într-un amurg, scânteia tinereţii?/ Ce taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeţii?” (Suav de luna nouă).  
 
Interogaţiile retorice apar deseori în poeziile sale, căci “omul este un ghem de întrebări”, aşa cum zicea Petre Ţuţea. O astfel de poezie, care coboară în adâncurile gândului, intitulată ”Sub vremuri”, e alcătuită pe o structură interogativă: “Cine-ar vrea să îmi înghită/ Tot nisipul din clepsidră,/ Motivând că-i doar o joacă…?/ Doamne, nu-l lasă s-o facă!”.  
 
La sfârşitul lecturii, ne despărţim cu greu de o asemenea carte. De bună seamă că va dăinui prin gândirea subtilă care pătrunde în adâncimea unei lumi trăite cu fervoare. Poezii suave şi încărcate de smerenie tăcută adâncesc efortul de a atinge zonele inefabilului, poezii pe care, parcă îţi vine să întinzi mâna, să le mângâi. Erudiţia, bogăţia spirituală încărcată de idei scăpărătoare pun în lumină un poet care răscoleşte rostul misterelor greu accesibile ale universului uman, fiind astfel capabil să vadă nevăzutul.  
---------------------------  
Elena BUICĂ  
Pickering, Toronto, Canada  
29 mai 2016  
Referinţă Bibliografică:
BUICĂ Elena - SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!