Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Elena BUICĂ - ÎNTÂMPLĂRI HAZLII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Spălată e că nouă" e o zicală destul de răspândită. Se poate spăla orice, chiar şi obrazul. Apa îşi împlineşte menirea ei. Şi pentru că la bazinul de înot este multă apă, pe acolo ne-a ajuns din urmă şi pe noi această vorbă din popor.  
 
Pentru că toţi ai casei ne aflăm într-o perioada de elan pentru a da jos câteva kilograme ce ne prisosesc cu destulă abundenţă, am tăbărât cu toţii pe bazinul de înot, pe aparatele de făcut gimnastică, plimbări, restricţii şi regim alimentar şi tot ce putem realiza din recomandările doctorilor nutriţionişti şi din puzderia celor „garantate" de pe internet. Mai împreună, mai după cum ne permite programul, nu pierdem din vedere înotul, dacă se poate de două ori pe săptămână.  
 
Într-una din zile, ajungând la bazin, am văzut că uşa de la intrarea pe holul care ducea la vestiare era larg deschisă. Mulţumită că mă pot strecura fără să mai scot cardul din fundul sacoşei, ca omul pornit pe o treaba serioasă, cu capul înainte, abia am apucat să zăresc verdele uşii de la intrarea în vestiar semnalizând libera trecere. Bucuroasă că pot să intru repede, mă avânt să intru într-o sală de vestiar. Am văzut că mai erau persoane pe acolo, dar eu îmi vedeam de treabă, călcând avântat spre direcţia ştiută. Am auzit ceva murmur în jurul meu, dar nu m-a abătut nimic din atingerea scopului. La un moment dat, cineva a pus mâna pe umărul meu şi când ridic ochii, în jur erau numai bărbaţi. Politicos, mi-au spus că aici e doar vestiar de bărbaţi şi că următoarea uşă era cea pentru femei. Am roşit, m-am bâlbâit şi am ieşit năucită. Am tras aer în piept, am zâmbit în sinea mea şi am zis: apa o să spele bine obrazul meu puţin cam şifonat.  
 
Am povestit acasă întâmplarea. Râzând, fiica mea m-a întrebat: „Tu ce i-ai spus omului care ţi-a punctat greşeala?” N-am apucat să deschid gura, că rapid, Tibi, ginerele meu, ca un mucalit ce se afla, a dat răspunsul în locul meu: „Parcă ce, eu nu ştiam ca e vestiar de bărbaţi?” Şi apoi m-a întrebat pe tonul cel mai serios: „Niciun bărbat de acolo n-a venit cu propunerea să faceţi schimb de chei?”  
 
Întâmplarea asta, hazlie în felul ei, mi-a amintit de un alt amuzament stârnit de o epigramă primită de la poetul George Filip din Montreal. Fiind într-o conversaţie cu el pe internet, m-am scuzat că întrerup findcă trebuie sa plec la înot şi o voi reveni după câteva ore. Dar m-am întors din drum, uitasem costumul de baie acasă. Reînnodând discuţia, i-am spus glumind că, la bazin nu m-au acceptat în "nudul-gol". Amuzat, el îmi răspunde: "Pentru nudu-ţi gol/ Nu dau niciun pol, /Însă dau o mie/ Pentru-autopsie". După frumoasa tradiţie din literatură, i-am răspuns şi eu cu o epigramă şi aşa s-a născut un dialog plin de haz.  
 
Dar întâmplările din timpul vizitelor noastre la bazin sunt numeroase şi diferite. Andaluza, fiică-mea şi Mara-Elena, nepoata, au trecut şi ele zilele acestea printr-o întâmplare, chiar ceva mai năstruşnică. Punându-şi ele lacăt pe dulapul unde şi-au lăsat hainele în vestiar, au plecat să-şi facă programul. Când s-au întors la haine, au găsit o femeie plângând şi altele consolând-o. "Nu îmi găsesc hainele, le caut de o ora, nu pot să înţeleg cum au putut să dispară?". A anunţat administraţia care s-a prezentat imediat şi a ajutat-o, dar în zadar. A dat telefon acasă să-i aducă haine şi încălţăminte, zarvă mare, plânsete, căutări şi iar căutari, dar hainele nu erau şi nici nu se întrezărea vreo şansă să mai fie găsite. Induioşate, Andaluza şi Mara o mai consolau şi ele cum se pricepeau mai bine. De la o vreme, Mara a deschis dulapul şi... minune, acolo erau hainele femeii, iar hainele lor erau în dulapul alăturat, neîncuiat. Dulapurile nu sunt numerotate şi e lesne lucru să uiţi în care ţi-ai lăsat hainele. Aşa s-a întâmplat că Mara a pus lacăt pe dulapul alăturat, cel în care se aflau hainele femeii care acum plângea şi tremura de frig. Cum să mai scoată ele obrazul la lumină?!!? Mara s-a prefăcut că deschide şi ea dulapurile de haine luându-le la rând şi de-odată a strigat ca în faţa unei surprize: „Uitaţi-vă aici, sunt nişte haine". "Sunt hainele mele, a strigat femeia, dar mă jur pe Dumnezeu că am luat la rând toate dulapurile goale, chiar şi toate persoanele care m-au ajutat. Este un mister sau se întâmplă ceva cu creierul meu, trebuie să mă duc la doctor". Pe rând, celelalte femei au plecat, numai Andaluza cu Mara au rămas lângă ea. Ele nu s-au îndurat să o lase în acel hal de derută, au stat să o ajute să îşi revină, ţinând capul plecat, ruşinându-se de greşeala făcută şi de neputinţa de a mărturisi adevărul. Biata femeie, îi strângea mâna Andaluzei mulţumindu-i pentru generozitatea cu care îi vorbea ca să o liniştească. "Ce persoane minunate sunteţi voi", repeta femeia care încă nu putea să îşi vină în fire.  
 
Andaluza cu Mara au rămas ca să îşi spele obrazul în taină, dar acasă am râs copios. Se mai întâmplă, viaţa are atâtea meandre...şi amuzamentul ajută şi el la ceva, dacă nu te afli pe baricada în care s-a găsit biata femeie făra haine.  
-------------------  
Elena BUICĂ  
Pickering, Toronto, Canada  
mai 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Elena BUICĂ - ÎNTÂMPLĂRI HAZLII / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1974, Anul VI, 27 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!