Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Elena BUICĂ - EROII NU MOR NICIODATĂ - ŞARJA DE LA PRUNARU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Astăzi simţim că prin sufletele noaste suflă un vânt rece născut din golurile cărţilor de istorie, sau din faptul că eroii noştri nu sunt destul de cunoscuţi şi respectaţi, că nu ne amintim cum trebuie de gloria pe care le-o datorăm. Totuşi, în adâncul nostru, e vie credinţa că EROII NU MOR NICIODATĂ.  
 
Aceste gânduri le trăiesc mai intens de fiecare dată când ajung în ţară şi în drumul meu de la Bucureşti până în comuna natală, Ţigăneşti, cu 30 de kilometri înainte de a ajunge în Alexandria, din judeţul Teleorman, trec pe lângă cimitirul militar din satul Prunaru. Aici inima şi gândul mi se îndreaptă dincolo de timpul prezent, aşa cum îmi vorbesc prin tăcerea lor, cele 300 de cruci aliniate ostăşeşte în acest cimitir.  
 
Tulburătoarea poveste pentru care stau mărturie aceste cruci, am aflat-o prima dată de la tata, în toamna anului 1944, venind din acele vremuri când eroii se aflau la loc de mai mare cinstire decât în zilele noastre. În acea toamnă, tata mă ducea la şcoală în Bucureşti, cu căruţa încărcată cu alimente şi cele necesare pentru un an şcolar pe care urma să îl petrec la internat. Când am ajuns cu căruţa în dreptul cimitirului din localitatea Prunaru, tata a oprit calul, s-a dat jos din căruţă, şi-a descoperit capul, a luat poziţia de drepţi şi a salutat ostăşeşte, apoi, cu mâna la inimă, a păstrat un moment de reculegere.  
 
Continuându-ne drumul, mi-amintesc cât de tulburată am fost când am aflat despre faptele de vitejie rămase mărturie, printre altele, şi prin acest cimitir. Înainte de toate, ceea ce m-a tulburat atunci, a fost, nu atât povestea în sine care era prea puţin pe înţelesul unui copil de 10 ani, ci ceea ce îmi spunea glasul tatălui meu, intonaţia şi vibraţia cuvintelor care erau încărcate cu o emoţie de un anume fel nemaiîntâlnită până atunci. Gestul tatălui când am ajuns în dreptul cimitirului mi s-a asociat în minte cu o imagine asemănătoare când mergeam la Alexandria, în vizită la fraţii bunicului matern. Oameni născuţi cu darul vocilor frumoase, cântau un cântec ostăşesc, pe care probabil chiar ei îl făcuseră, din care nu-mi mai aduceam aminte decât ca era vorba de lupte. Îmi rămăsese în minte un cuvânt cu o rezonanţă pentru mine mai deosebită – Turtucaia – dar mai ales, felul cum cântau. Aveau în ţinuta lor multă participare, o solemnitate care îţi impunea. Cântând, ei luau poziţie de drepţi, salutând ostăşeşte. Povestirile lor inflăcărate despre scenele de luptă din războiul în care fuseseră combatanţi, erau pe atunci peste puterea mea de intelegere. Informaţiile care au întregit imaginile acestea din copilărie au venit mai târziu, iar acum, când pe internet au aparut mai multe relatări despre aceste pagini de mare glorie, am completat tabloul în care erau doar schiţate imaginile acelor lupte care trăiau în mine mai puternic emoţional, decât prin informaţii.  
 
Această bătălie de la Prunaru, considerată una dintre cele mai reprezentative lupte eroice ale armatei române, din timpul Razboiului pentru Reîntregirea Neamului, cunoscută cu numele "Şarja de la Prunaru", a avut loc pe data de 28 noiembrie 1916. Dicţionarul explicativ arată astfel semnificaţia cuvântului "şarjă" folosit în armată: "Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea". Emoţionante pagini de descrieri detaliate ale acestor lupte zguduitoare sunt afişate recent pe internet de către specialişti în acest domeniu. Citindu-le, simţim că ceva se mişcă în interiorul nostru, simţim că ne înălţăm prin aceste fapte de adevărată istorie înălţătoare.  
 
După spargerea frontului la Turtucaia, trupele germano-bulgaro-turce, înaintau viguros pe direcţia Zimnicea-Drăgăneşti-Vlaşca, dar şi pe direcţia Zimnicea-Giurgiu, iar dinspre vest, trupele germane şi austro-ungare au trecut Carpaţii, punând în dificultate armata română. Se urmărea încercuirea întregii noastre armate între Carpaţi şi Dunăre pentru a scoate ţara noastră din război chiar în iarna aceluiaşi an. Armata română s-a opus şi în toamna anului 1916, în zona Argeş-Neajlov s-a desfăşurat cea mai complexă operaţiune rămasă în istorie cu numele de "Bătălia pentru Bucureşti".  
 
După ce inamicul organizase încercuirea întregii Divizii 18 Infanterie, în dimineaţa zilei de 28 noiembrie, s-au dat lupte crâncene, la început la marginea satului Prunaru. Nemţii, luaţi prin surprindere, au fost călcaţi în picioare. Apoi luptele s-au dat în sat. Regimentul 2 Roşiori, din Detaşamentul Zimnicea, cu un efectiv de 300 de cavalerişti, a intrat în luptă. Aşa a luat naştere celebra "Şarjă de la Prunaru" având ca scop salvarea Diviziei 18 Infanterie, pentru ca apoi, aceasta să poată contribui la operaţiunea de apărare a Bucureştiului.  
 
În ciuda sănătăţii şubrede, colonelul Gheorghe Naumescu, în loc să dea comanda ofiţerilor subordonaţi, s-a aşezat în fruntea oastei sale şi a ordonat: "Soldaţi, cu Dumnezeu înainte, vă ordon, Şarjă". Primind ordinul de atac, cavaleriştii au năvălit în sat şi aici a început pentru ei marea grozăvie venită din gurile de foc ale mitralierelor germane plasate pretutindeni. A urmat o baie de sange cutremurătoare. Caii şi soldaţii erau doborâţi cu zecile. A fost o luptă de o cruzime nemaivăzută. Caii omorâţi erau folosiţi ca scut de cavalerişti, iar luptele la baionetă au devenit de o ferocitate extraodinară. Cadavrele a sute de oameni, români sau germani erau împrăştiate într-un peisaj apocaliptic. Cei câţiva lancieri şi ofiţeri români care au supravieţuit, înainte de a se retrage din sat,încă s-au mai împutinat, caci au fost nevoiţi să se năpustească în luptă crâncenă asupra unui dispozitiv german care ameninţa împresurarea diviziei. Este emoţionantă descrierea lui Constantin Kiriţescu a acestei lupte violente: „După garduri, din mărăcinişuri, de pe ferestrele caselor şi podurilor, duşmanul a ascuns zeci de mitraliere, arunca o grindină de gloanţe asupra falnicului regiment. Cai şi călăreţi cad grămadă unii peste alţii. Două sute de oameni rămân pe câmpul de luptă, formând împreună cu cadavrele cailor, mormane de carne sângerândă. Printre ei, toţi ofiţerii regimentului în cap cu bravul lor comandant.”  
 
Din cei 300 de oameni, fuseseră ucişi 216 soldaţi şi ofiteri. Colonelul Gheorghe Naumescu, rănit fiind, cade prizonier. Germanii îl predau bulgarilor unde îşi va găsi sfârşitul pe 3 iulie 1917, răpus de mizeria lagărelor bulgăreşti de atunci. De acolo a trimis o impresionantă scrisoare adresată familiei, un exemplu de profund patriotism, din care reproduc un scurt fragment: "Mor fericit, dragă soţie şi iubiţi copii, pentru mărirea şi onoarea neamului românesc, pentru libertatea fraţilor asupriţi...şi pentru dragostea a tot ce e român".  
 
Pe locul unde s-au desfăşurat luptele şi unde au căzut la datorie aproape 300 de soldaţi din Regimentul 2 Roşiori, a luat fiinţă cimitirul militar în dreptul căruia am văzut gestul tatălui meu, sădit în suflet ca un impresionant omagiu şi neţărmurită stimă pentru cei căzuţi pentru apărarea ţării. În 1933 a fost ridicat în incinta cimitirului militar un monument comemorativ constituit dintr-o de piatră cioplită în vârful căreia se află o statuie de bronz înfăţişând un vultur cu aripile întinse gata să-şi ia zborul, aşa cum întâlnim în multe localităţi din ţara, ca semn de recunoştinţă.  
 
La 29 mai 1927 la Iaşi, în prezenţa familiei regale, a fost dezvelit „Monumentul Eroilor Diviziei 2-a Cavalerie” sau „Statuia Cavaleristului în atac”, monument realizat din bronz de către sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad.  
 
Câţiva eroi de la Prunaru care au scăpat cu zile din cea mai puternică încleştare pe teritoriul nostru, din timpul Razboiului pentru Reîntregirea Neamului, au devenit adevarate legende vii. Din cei care au mai rămas în viaţă au participat la comemorarea a 60 de ani de la această bătălie, aşa cum relatează profesorii Florica şi Gheorghe Olteanu, în volumul "De la Darie la Nică – Oameni, locuri, fapte, amintiri", Editura Velox Alexandria, 2012 :  
 
"In anul 1976, când s-au împlinit 60 de ani de la bătălia de la Prunaru, la insistenţele învăţătorului Radu Buică, inspector la Comitetul Judeţean de Cultură şi Toma Iacovache – directorul şcolii din localitate, a avut loc o mare adunare festivă, consacrată evocării vestitei şarje. Au fost prezenţi supravieţuitori ai luptelor de la Prunaru, veterani din cele două războaie mondiale veniţi din toată ţara, numeroşi localnici. În timpul evocării au fost multe momente emoţionante: cuvântul participanţilor la şarjă, citirea scrisorii colonelului Naumescu de către fiul său, ajuns ofiţer la îndemnul tatălui sau. Înălţător a fost momentul începerii festivităţilor, când marea de oameni, descoperiţi, în poziţie de drepţi, cu mâna dreaptă pe inimă, a cântat Imnul Eroilor".  
 
La împlinirea unui secol de la începutul Primului Razboi Mondial, poeta Virginia Vini Popescu, din Alexandria, a închinat bunicului ei căzut în şarja de la Prunaru, versuri de adâncă recunoştinţă:  
 
ŞARJA DE LA PRUNARU  
 
Mă doare ziua de decizii,  
Când vieţii i se taie dreptul,  
Când hărţii i se fac incizii,  
Când sabia pătrunde pieptul!  
 
Dar glas de colonel răsună!  
Apare regimentu-n stele!  
Şarja Prunaru se răzbună!  
Soldaţii strălucesc în ele!  
 
Imnul se-nalţă către Cer,  
Statuia-şi pleacă fruntea lată,  
Prin ea vorbeşte-un cavaler  
Cu vocea calmă, măsurată:  
 
Trăi-vom într-o altă lume,  
Prin jertfa ce am săvârşit!  
Şarja Prunaru e un nume  
Pentru un neam reîntregit!  
*  
După 100 de ani, nenumărate sunt evocările acestor evenimente din timpul Războiului pentru Reîntregirea Neamului, dovadă că EROII NU MOR NICIODATĂ.  
 
Elena BUICĂ  
Pickering, Toronto, Canada  
Ianuarie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Elena BUICĂ - EROII NU MOR NICIODATĂ - ŞARJA DE LA PRUNARU / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1472, Anul V, 11 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!