Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Radiografia clipei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am senzaţia că trebuie să fug să-mi prind anii mei tineri şi să-i întreb unde au ascuns chipul gingăşiei când eu eram ocupată cu depistarea spiralei timpului şi încercam să urc treptele amărăciunii altora. Flash-uri ale nopţilor când luna cobora în pletele uşor ondulate ale iubitului, şi razele ei se împleteau cu şoaptele noastre desprinse din cântarea cântărilor îmi luminează şi acum adormirile târzii, când mă înalţ ca într-un univers paralel şi stau de taină cu visările adolescenţei. 
  
Este vremea unui bilanţ şi mă trezesc refuzând să mă întorc la poalele muntelui, şi din nou vreau să fug, să dau ocol uimirilor piramidale, să prind ecoul ezitării să-l expediez nehotărârii în retragerea sa spre teritoriul înfrigurat al nedefinirilor. 
  
Culeg clarităţile cu pasiunea însetatului de lumină, muşc dintr-o rază a amiezii ce s-a furişat printre frunzele magnoliei înflorită a doua oară, respir adânc şi-mi eliberez inima din cinga inhibiţiilor. 
  
Aştept seara cu nerăbdarea înfometatului şi fac o baie în lumina lunii în numele acelor seri când ar fi trebuit să mă topesc în zăpezile purităţii şi să renasc vâslind cu duioşie la porţile poeziei neamânate. 
  
Doamne! De ce n-am continuat sa scriu în seara aceea când îmi curgeau - șuvoi scăldat în curcubee - cuvintele adevărate perle ale prea plinului meu senin interior, aurit de lumina picurată - esență - din lumina necreată? 
  
Aprinsă de dorul căutării interioare, îmi cotrobăi prin firidele rezervate icoanei uimirilor când - copil fiind- înaintam împreună cu tata pe drumul tăiat printre troiene, luminat ca ziua, de lumina rece revarsată cu generozitate dinspre Munții Ciobanului astral ( desigur de pe satelitul Pământului - Luna ) și aud ca acum, scârțâitul zăpezii sub pașii noștri egali. Desigur eu mergeam cu ”pașii uriașului” iar tata făcea pașii mai mici decât dacă ar fi mers singur. 
  
- Ține-mă tată de mână să pot închide ochii să pot vedea! Il rugam eu pe tata. 
  
El râdea încet, abia auzit, îmi ținea mânuța ferm, fără să mă strângă și-mi conducea pașii printr-o subtilă mișcare, ca pe cei ai unui orb... Nu mă întreba niciodată ce văd pentru că știa... am descoperit asta mult mai târziu, era jocul lui preferat care-i reușea de minune în copilarie, pentru că era ca și mine, înfrățit cu îngerii. Vedea lumile inundate de blândețe în care Armonia stăpânea toate întinderile, îngerii mesageri îndeplineau orice dorință pozitivă, creatoare, totul era numai IUBIRE ca într-o celulă vie aflată în timpul de înmulțire ( adică în mitoza) fară defect! 
  
Acasă, ne aștepta MAMA, cu mâncarea aburindă, care prin mirosul îmbietor promitea o cină gustoasă. Chiar de la intrarea în curte - de la poarta aflată sub uriașul dud, ale cărui crengi le vedeam profilate pe cer ca niște palme în rugăciune, deasupra porții noastre, loc de popas pentru îngeri, ziceam eu - nările noastre erau plăcut impresionate. 
  
- Ce frumos este Tată ceresc, pe planeta Pământ! am gândit eu poate atunci și cu siguranță într-o noapte magică asemănătoare trăită mai târziu, peste zece ani, la adolescență, când m-am despărțit de copilărie – păstrând pentru totdeauna ascuns în inimă sufletul de copil - după care m-am cufundat în studiul profund, în muncă, responsabilități, plutind rar în plăcerile – și mult mai frecvent în menghina Roatei Vieții. 
  
Recitesc o parafrazare a spuselor lui Alexandru Cel Mare (care știa de la Aristotel) ce mi-am notat aseară pe un bloknotes: 
  
"Am venit pe această lume fără a avea nimic, când voi pleca nu voi lua nimic altceva cu mine decât conştiinţa mea" . 
  
”Aşa cum îţi trăieşti zilele, în aşa fel îţi făureşti viaţa. Nu-ţi irosi zilele, pentru că nu există nicio zi fără importanţă”. 
  
De-a lungul anilor am înțeles că bunele maniere nu sunt doar o vorbă în vânt, ci reprezintă o treaptă esenţială în drumul spre fericire şi împlinire. Ele trebuie să domine societatea în care trăim, și abia atunci vom putea spune că aparținem unei lumi civilizate. Din nefericire, bunele maniere nu le găsim nici în biserică. Nu la oameni le caut ci la ierarhi, care ar trebui să fie buni psihologi și să aibă înțelepciunea unei abordări diferențiate a conversatiilor cu oamenii, vorbindu-le la nivelul lor, coborând dacă este cazul la nivelul explicațiilor pentru un copil de șapte sau zece ani. 
  
Am înțeles că umanitatea este încă impură! Iisus a venit în lume ca – prin parabole care să fie înțelese de toți care le ascultă - să ne înveţe cum să ne purificăm. Din nou valul nopții și somnul profund șterg gândurile frământate de unele griji. Mă trezesc în patul meu din casa de vacanță în care dorm cu capul spre nord. 
  
Valul dimineţii este destrămat fir cu fir de lumina ce inundă treptat fereastra, camera în care am dormit... Mă ridic, admir florile aşezate pe pervazul ferestrei în partea ce rămâne fixă, apoi deschid ochiul de geam din stânga mea lăsând să pătrundă aerul proaspăt, ozonat al pădurii. 
  
Eiberată, stau pe terasa casei situată în apropierea castelului și privesc îndelung vârful OMUL și CRUCEA din masivul Caraiman. 
  
Duhul creaţiei se odihneşte nestingherit peste toată întinderea până dincolo de marginea delimitată de orizont, îmbrăţişând întreaga planetă. Soarele începe să se înalţe treptat, îl zăresc printre crengile cu frunzele uşor aurite de măiestria toamnei. Asemeni unei prietene, pot să afirm: am fugit din larma lumii, m-am refugiat în şoapta vântului, aproape de orizontul mierlelor și al ciocârliilor. De dragul comunicării cu natura ies desculţă pe iarba înrourată, rece, o las să-mi atingă gleznele, înfiorându-mă, stârnind în mine alergarea pe pajiştile gândului frumos. Îngenunchez în iarbă cu privirea spre cer și cu palmele mângâi firele fragede, mărind suprafaţa atingerii. Îmi îndrept apoi privirea în poenița din jurul meu și văd cum micile perle în care dansează curcubee se micşorează văzând cu ochii sub puterea căldurii. 
  
Îmi place să stau departe de rebeliunea aşa-zisei normalităţi împotriva Aberanţilor, deoarece aceşti așa ziși Normali în curând vor cădea în capcana asemănării cu cei pe care-i contestă, adică în târâmul fălcilor încleştate, a dinţilor scrâşnitori, a muşchilor puşi în slujba ameninţării. 
  
Imi place să vorbesc cu cei aleşi, în care sălăşuiesc: smerenia, înţelepciunea, în care transpare rodirea harului şi să privesc strălucirea izbăvitoare aşternută pe feţele celor chemaţi să salveze demnitatea verticalităţii! 
  
(din viitorul volum: Gânduri de vecernie) 
  
Referinţă Bibliografică:
Radiografia clipei / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!