Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Sfânta lumină cristică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sfintele Sărbători Pascale sunt aşteptate cu o trăire, cu o stare emoţională cu totul specială, aşa cum ştim cu toţii. Pregătirea începe cu şase săptămâni mai devreme raportat la data în care urmează să fie sărbătorit Paştele – adică o dată cu începerea Postului Mare – post de carne (care presupune nonsacrificarea unor vietăţi), apoi pentru ortodocşi se adaugă şi postul de produse lactate, creştinii devenind vegetarieni pentru o perioadă de patruzeci de zile, echivalentă cu intervalul de timp petrecut de Iisus în pustie, în post şi rugăciune. După date ştiinţifice recente această perioadă corespunde celei necesare schimbării metabolismului, adică adaptarea fiziologică a desfăşurării vieţii cu o hrană mai redusă din punct de vedere caloric, dar şi mai puţin toxică, benefică sănătăţii trupeşti şi mentale. Tinând seama că postul nu se referă doar la mâncare ci mai cu seamă la comportament, el invită la introspecţie, la rugăciune, la meditaţie şi tăcere multă! Zgomotul făcut de lume despre fleacuri trebuie redus la MAXIMUM, nemaivorbind de invidie, ură, nedreptăţi, clevetiri etc de la care ar trebui să se abţină oricare. 
  
Data Paştelui este calculată după criterii astrale şi anume: în prima duminică după luna plină a lunii aprilie, dată care poate fi variabilă, ştiindu-se că ciclul lunar are douăzecişiopt de zile (aşa se explică faptul că sărbătoarea poate să „cadă” uneori chiar şi în luna mai). 
  
Considerată pe drept cea mai mare sărbătoare creştină, Paştele simbolizează Învierea lui Iisus, garanţia şi a vieţilor noastre în eternitate, adică a unui anumit mod existenţial, a vieţii în esenţa dăinuirii sufletului după moarte. 
  
Cunoaşterea noastră este limitată, dar Iisus ne-a dezvăluit suficiente date şi s-a dat pe sine morţii trupeşti spre a învia, pentru o convingere palpabilă aş putea spune (pentru că Sf apostol Toma, neîncrezătorul, chiar a palpat rănile Domnului după înviere, pentru a-şi alunga îndoiala!). 
  
„Eu sunt lumina Lumii” spunea adesea Iisus adică flacără de cunoaştere destăinuită, flacără de iubire, de sacrificiu, foc de înălţare spirituală a omului prins în mlaştina păcatului. 
  
Cum altfel decât prin simbolul unei flăcări aprinse de dorul îmbunătăţirii, al schimbării interioare am putea aştepta Paştele decât gata pregătiţi cu torţe sau lumânări în mâini, să primim lumina cea adevărată în noaptea învierii? 
  
Secole întregi românii au primit cu credinţă această lumină a Învierii din mâna preoţilor, în bisericile lor modeste din lemn sau piatră, în oricare din satele răspândite prin munţi, văi, dealuri şi câmpiile ţării. 
  
Se auzise demult că la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt coboară de Paştele ortodox o lumină miraculoasă, sfântă, din cer, în jurul orei două în după amiaza zilei de sâmbătă. Au fost de-a lungul vremii pelerini preoţi, călugări, hagii, care au adus această mărturie vie şi chiar lumina în felinare bine păzite, apoi o dată ajunsă în candelele unor mânăstiri, supravegheată zi şi noapte să nu se stingă, învăluită în rugăciunile pioase ale călugărilor şi mirenilor cu gând frumos, cum zice cântarea: 
  
Numai cei născuţi de sus 
  
Sunt copii ai lui Iisus 
  
Numai cei cu gând frumos 
  
Sunt copii ai lui Hristos 
  
Numai cei ca pruncii sunt 
  
Fericiţi pe-acest Pământ! 
  
În tainiţa sufletului, cei care nu au putut străbate calea şi-au dorit mereu să fie şi ei binecuvântaţi cu această mare bucurie, de a ţine în mâini lumină lină, care nu produce arsuri, născută din lini lumini, din Lumina Sfântă. 
  
Rugăciunile înaintaşilor au ţinut aprinsă flacăra credinţei pe aceste meleaguri în multe vremuri de restrişte şi anume : când Tările Române erau cotropite de musulmani, culminând cu instituirea dominaţiei Comunismului ateu, schingiuitor al creştinilor atât în închisorile şi gulagurile comuniste cât şi pigonitori pentru cei rămaşi „afară” în Marea închisoare a popoarelor care a fost Imperiul Sovietic şi ţările aflate sub influienţa sa, la comanda satanică a forţelor Întunericului care l-au plăsmuit în mod diabolic. 
  
S-a scris tot ca să se ştie 
  
că sub dictatura urii 
  
am iubit cât să ne ţie 
  
prea Puternicul, Înaltul 
  
înlănţuiţi unul de altul, 
  
în robie. 
  
Nu aveam voie să vorbim 
  
de Dumnezeu s-amintim 
  
cuvintele noastre se înregistrau 
  
paşii ni se numărau! 
  
Pentru paza şi purificarea făpturii 
  
făceam crucea -n cerul gurii 
  
Doamne! limba Te rostea aşa 
  
Inimile Te purtau, mintea clară Te ştia! 
  
Credinţa transmisă pe ascuns, în taină sau la vedere de părinţi şi bunici, a lăstărit vertiginos, cu mare forţă în sufletele copiilor şi tinerilor! O tainică dorinţă bazată de această dată şi pe ultimele descoperiri ştiinţifice din fizica cuantică ce stimulează generaţiile actuale la practicarea credinţei, simţământul, nevoia de a se manifesta fiind elocvente în acest sens. 
  
Suntem în Ano Domini 2009, când aşa cum a fost proorocit „ştiinţa s-a înmulţit foarte”, suficient să slujească credinţa nu ca în perioada ei de început când venea în contradicţie din prea puţine date şi multă ignoranţă. Acum ştim mai multe despre focul şi lumina fizică din interiorul nostru, chiar despre fotonii prezenţi în ADN, adică în substratul genetic, în matriţa fără de care reproducerea, „xeroxarea” unui nou individ nu ar fi posibilă. Acum oamenii de ştiinţă recunosc faptul că fără să fi fost creaţi, programaţi, ar fi greu de explicat apariţia vieţii pe Pământ. 
  
Lumina scaldă întreg universul, prin urmare şi interioarele noastre: 
  
Aşa cum din Izvorul fără de sfârşit, Sfânt 
  
Se revarsă undele vieţii pe pământ! 
  
Ele germinează-n frunze 
  
Apoi vin spre celulele vii să le inunde 
  
Cu duhul 
  
La porţile dimineţii, unde 
  
Cer supunere înţelesurilor 
  
care în clipa de graţie 
  
Se rostogolesc 
  
peste toate văzutele şi nevăzutele 
  
Ca aici şi acum 
  
Când totul este cuprins de vibraţie 
  
Într-un ritm venit din altă constelaţie 
  
Sincron 
  
cu ordinea îmbrăţişată în spirala AND-ului 
  
În OPERON 
  
Înfăşurată în mister, în intraductibil cuvânt 
  
Cum toate necunoscutele misterioase SUNT. 
  
Azi, o dată cu dezvoltarea impetuoasă a mijloacelor de comunicare şi transport a fost posibilă aducerea şi la noi, în România (în Dacia zamolxiană de altădată a căror locuitori îşi aţinteau ochii cu speranţă tot spre cer!), şi totodată sosirea în timp record (de doar câteva ore cât durează zborul cu avionul), pentru prima oară a Sfintei lumini coborâtă în chip miraculos din cer la Ierusalim, pe piatra Sfântului Mormânt. 
  
Mărturisesc faptul că în dimineaţa de sâmbătă, meditând la nimicnicia, erorile, şi păcatele comise de omenire, din acest întreg din care facem fiecare parte, m-a cuprins o oarecare teamă şi mi-am zis: 
  
- Dacă Dumnezeu vrea să ne mustre şi hotărăşte să nu ne mai vrednicească cu acest dar sublim dumnezeiesc? Dacă nu mai coboară lumina sfântă? M-am rugat să nu se întâmple aceasta! Mi-am amintit apoi ce a spus o bătrână de la ţară în consens cu cele gândite de mine. 
  
- Mă mir cum se mai face ziuă când acum oamenii sunt atât de răi! 
  
Extraordinar! N-am auzit pe nimeni la oraş să-şi exprime atât de simplu şi cu atâta smerenie uimirea faţă de toleranţa şi infinita iubire dumnezeiască care pe toate le rabdă. Oamenii din mediul sătesc trăiesc în alt ritm, au alte percepţii, mai apropiate de Dumnezeu, şi datorită contactului lor neîntrerupt cu natura, ei au încă vii în minte, trăiesc cu amintirile altor vremuri când oamenii erau mai buni. 
  
- Dacă anul acesta nu mai coboară lumina? M-a încercat din nou teama! M-am rugat în taină pentru iertare şi învrednicire. 
  
Au urmat orele de aşteptare... Miracolul s-a petrecut! Lumina a coborât! Aud ştirea la radio. Extazul celor prezenţi este exploziv, de nedescris, aşa cum povesteşte şi o creştină trăitoare a misterului la faţa locului. Veţi constata că îl reproduc pentru că şi acolo, la Ierusalim, aşteptând coborârea Luminii, au încolţit în mintea ei aceleaşi temeri! Aceasta este o dovadă că răutatea lumii pune pe gânduri aproape fiecare ins în parte fie om simplu ori învăţat, fie pelerin la locurile sfinte ori rămas la el acasă, absolut fără nici o comunicare între unii cu alţii, decât poate şoapta acelui bob de adevăr divin pe care-l avem în noi „după chipul şi asemănarea Domnului” calitate cu care am fost hăruiţi, care ne facem să avem adevărate revelaţii şi totodată să luăm măsuri ca prin rugăciune să facem lumină în noi şi în jurul nostru. 
  
Iată relatarea sa privind orele premergătoare şi momentul misterului: 
  
“…Era Vinerea Mare, ziua procesului şi a răstignirii.Mai departe, noaptea ne-am petrecut-o plimbandu-ne prin biserica; mai toată lumea făcea astfel. Li drumurile duceau la "Butuc", să ne mai întărim (este vorba de butucul pe care a stat Iisus când I s-a aşezat pe cap, în derâdere, coroana de spini “, v-amintiţi tabloul realizat de Tiziano și de alții, după spusele lui Pontiu Pilat : Ecce homo!. 
  
În jurul orei 07:00 urma să aibă loc slujba pentru catolici. 
  
Referinţă Bibliografică:
Sfânta lumină cristică / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1943, Anul VI, 26 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!