Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

E(c)lipsa – ca o promisiune a instalării Imperiului luminii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În vremuri ca acestea pe care le trăirește omenirea, pe care le trăim noi în ultimele decenii când cei mai mulţi sunt robiţi valorilor materiale, alergând după bani, gândindu-se doar la confortul corpului fizic ( hrană, plăceri) majoritatea uită de firea noastră dumnezeiască, de partea care hrănește spiritul. Pe bună dreptate se afirmă că o seceta spirituală bântuie lumea, altfel cum s-ar explica atâtea moduri aberante, deviații de la normalitate despre care auzim că se petrec zilnic, decât printr-o depărtare sau chiar lepădare de Dumnezeu ?  
 
Totodată – cum se întâmplă în perioadele de criză morală – sunt din ce în ce mai mulți cei care se află la polul opus, cei care conștientizează această decădere, caută și încearcă să se apropie de acea forță a Universului care asigură ordinea cosmică împreună cu tot ce presupune viața pe pământ.  
 
În acest context este ușor de înțeles că literatura religioasă, înafară de faptul că este mai mult decât necesară, benefică, venind ca o binecuvântare prin harul celor înzestrați cu sensibilitate – poeții - care în clipele de grație (inspirație) reușesc să redea în scrierile lor : idei, simțăminte și stări care conduc la lărgirea câmpului metafizic de înțelegere, de decriptare a sufletului uman, trăiri în care se recunosc și cititorii.  
 
Printre poeții ultimelor două decenii, care pe lângă poezia așa zis laică scrie și poezie religioasă este și poeta Daniela Popescu. Scrierile sale sunt ca un răspuns, ca mulțumire pentru ”talanții” primiți, aducând ofrandă cuvintele sale simple dar potrivite prin care evidențiază iubirea necondiționată, infinită a lui Dumnezeu – față de întreaga natură, inclusiv față de om, în această perioadă a domniei vremelnice a întunericului ca într-o eclipsă.  
 
De altfel, titlul acestui volum la care mă refer este atât de sugestiv și bine ales, E(c)lipsa scris cu tâlc, tocmai pentru a lăsa cititorului libertatea de interpretare după aspirațiile și gradul de cunoaștere al fiecăruia.  
 
Născută în România - țară de vis înzestrată cu toate formele de relief ”una din țările binecuvîntate presărate de Domnul pe Pământ” cum spunea N. Bălcescu, obligată să trăiască pe meleaguri depărtate, dar cu îngerii în suflet și în gând, poeta se revigorează, prinde puteri noi, nebănuite, în ciuda vicisitudinilor vieții:  
 
Nu-mi pasă de viscol, de avalanşe de nea...  
Simt susur de ape şi cântec de îngeri  
Şi-nvăţ a străbate orice mare de plângeri.  
(Regenerare)  
 
În partea a doua a acestui volum, intitulată simbolic Singur cu Dumnezeu, descoperim o suită a trăirilor creștine , uneori devastatoare – induse de încercările vieții - alteori înălțătoare așa cum vom vedea în cele ce urmează.  
 
De multe ori singură, meditând întocmai ca în Ecleziast la efemeritatea și deșertăciunea lumii, ca un fulger îi vine în minte poetei, învățătura lui Iisus – despre Iubire – singura cale care ”transcende universul”:  
Nimic nu-i nou sub ceruri, când toate-s trecătoare,  
Nimic frumos prin sine, ori fără de valoare.  
Nimic ...şi, totuşi, transcende universul  
Iubirea, pentru care neputincios e versul.  
(Agape)  
 
Iubirea necondiționată, infinită a lui Dumnezeu este arătată cu prisosință atunci când îngăduie ca Fiul său, parte din Sfânta Treime, să fie lăsat supus sacrificiului suprem - umilitoarea moarte prin răstignire - în deplină stare de cunoaștere a intențiilor celor potrivnici. Poeta descrie plastic, în versuri emoționante suferința interioară a lui Iisus în seara arestării, când în loc să se roage, apostolii dorm îmtre măslini, în grădina Ghetsimani – sugerând somnul în care zace omenirea, în timp ce Rabi – care avea să moară ca un răscumpărător și pentru cei care nu erau născuți atunci, adică și pentru noi, cei de azi și de mâine,- se ruga cu lacrimi, așa cum ar trebui să ne rugăm și noi ca rugăciunea să fie auzită de Dumnezeu:  
Colo, departe, între măslini,  
Te-ai prăbuşit zdrobit, plângând.  
Te auzeam Tatălui cerând  
Sufletul meu de peste ani.  
Acolo, jos, sudori de sânge,  
În ruga-Ţi pentru mine-au curs...  
Şi-atâta pentru mine-ai plâns  
Cum numai Tu ştiai a plânge.  
(Taina rugăciunii)  
 
Acum, după două mii de ani poeta îndeamnă la conștientizarea făptelor noastre reprobabile, neplăcute lui Dumnezeu, similare ca greutate a păcatului cu ceea ce au făcut contemporanii lui Iisus. Sunt unii care se întreabă azi: dar ce am făcut? L-am chinuit sau omorât eu pe Iisus? Nu! Dar ai indus suferință semenilor, ai furat, ai mințit, ai depus mărturie mincinoasă, ai scris (despre) sau ai făptuit lucruri potrivnice învățăturilor sacre ale oricăreia dintre religiile de pe pământ, în cazul nostru cea creștină:  
De câte ori oţet şi fiere I-ai dat şi tu să bea,  
Tu, fariseu al slovei, ce nu mai ştii să ierţi?  
Şi câte cuie, oare, în crucea Lui bătut-ai,  
Tu, cel ce azi te lauzi că Numele i-l porţi?  
(Te întrebi ades de ce)  
 
Pentru cei care întâlnindu-L pe Iisus – asemeni poetei - I-au deschis ușa inimii lor, nemaifiind niciodată singuri, prietenia, tovărășia cu Dumnezeu reprezintă izvorul, sursa puterii lor de a rezista într-o lume confuză:  
De-atunci, din ziua-n care Te-am întâlnit pe drum,  
Au renăscut în mine şi doruri, şi speranţe,  
Căci mi-ai turnat în suflet, atunci ca şi acum,  
Parfumul de putere şi veşnică viaţă.  
(Când Te-am văzut pe drum)  
 
După numeroase mărturii privitoare la momentul intrării lui Iisus în viața semenilor noștri, au fost identificate numeroase situații, diferite: de la cea de bucurie extremă, revelatoare, până la cele de impas, de izolare forțată – cum sunt închisorile – de pierdere, de despărțire de o persoană dragă, când apare sentimentul acut de frustrare, de lipsă (eclipsă), de singurătate în doi sau între milioane de oameni. Iată cum redă poeta Daniela Popescu acest moment:  
Mi-ai auzit mersul stingher  
şi mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin,  
să pot măsura iubirea în calea spre cer,  
s-ascund în speranţă gândul senin.  
(Ai venit, Doamne!)  
 
Dumnezeu vine în viața ta aducând cu sine Iubirea care este suflul vieții, temă la care poeta revine în nenumărate rânduri. Este știut că ea se manifestă sub diferite forme: dragoste, caritate, compasiune, iubirea între îndrăgostiți, între soți, frați, etc . Cum este iubirea necondiționată a omului? Răspunsul este simplu: dăruiește fără să aștepți nimic în schimb:  
Ea ştie doar verbe surori cu ofer  
Când bate la porţi închise, străine.  
(Iubirea)  
 
Se întâmplă uneori chiar celor credincioși, să cadă în stări depresive, care permit întâmplătilor nedorite din trecut să revină uneori obsesiv, să ocupe locul gândurilor senine, să tulbure chiar legătura cu divinitatea. Lipsa voinței și a puterii de iertare ar fi una din cauzele care te țin legat de persoanele cu încărcătură energetică negativă cu care ai venit în contact. Una din căile de ieșire din aceste stări este rugăciunea. Poezia ca o rugăciune, este adevărata poezie care ajunge deopotrivă la urechile oamenilor și a lui Dumnezeu ca în poemele:  
Dar, mai ales, învaţă-mă ce să uit  
Spre a putea păşi înainte.  
Mi-e frică, Doamne, de hăul din mine.  
Te rog, pune crucea Ta punte  
Să pot schimba acest abis  
În pajişti pline se surâs.  
(Învaţă-mă, Doamne!)  
 
Ajută-mă, azi, Doamne, încă un ceas  
Să stau cu Tine în grădina cu crini!  
(Ajută-mă, Doamne)  
 
Îţi mulţumesc, Isuse, că am putut să plâng,  
Că am putut să-Ţi cânt cu lacrimile-n gene!  
(Rugăciune).  
 
Inspirată din învățătura Psalmilor biblici, care răspund întrebării: cine este Împăratul veșniciei, poeta încheie plină de încredere, cu putere interioară de neclintit, mărturisind – fără să țină ascuns doar pentru sine - ci ca într-o spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștimă:  
Împăratul veşniciei, Domnul, e tăria mea,  
Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării  
Mă loveşte fără milă şi-mi sfărâmă inima,  
Atunci Domnul îmi întinde, blând, toiagul îndurării,  
Nicidecum să nu mă clatin, ci să pot mai sus urca.  
(Împăratul veşniciei)  
 
Aceste versuri ne trimit șă ne amintim totodată și de spusele lui Iisus , care îndeamnă la recunoașterea pe față a faptului că suntem adepții Săi, ai Dumnezeului adevărat :” cine se va rușina de Mine, mă voi rușina și Eu de El în fața Tatălui Meu!”  
Consider că prin volumul E(c)lipsa poeta Daniela Popescu a pus o piatră în pavajul de intrare demnă nu numai în literatura română ci și pe calea mântuirii.  
 
Elena ARMENESCU  
25/26 iunie 2015  
București  
Referinţă Bibliografică:
E(c)lipsa – ca o promisiune a instalării Imperiului luminii / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1651, Anul V, 09 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!