Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Iubirea Împărătească

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie de Livia CIUPERCĂ 
  
Pentru doamna Elena Armenescu, medic şi apreciat poet, 
  
deopotrivă, cea mai de preţ menire este iubirea. Iubirea 
  
Împărătească. Acestă cunună a cununilor transpare într-un poem, 
  
inspiraţie divină, contemplaţie prin transcendere, în modulaţii 
  
armonice şi patos incantatoriu. Iubirea Împărătească (Editura 
  
Mirabilis, 2006, ediţie bilingvă) este un poem amplu, bine structurat, 
  
străbătut de fiori dramatici, cu învăluiri cantatorii, versete de superbă 
  
celebrare a purităţii morale, a luminii şi iubirii divine, cu 
  
binecunoscute şi inevitabile accente liturgice. Descoperim, nolens- volens, şi-acel filon al înlănţuirilor verbale, care-şi au germenii în 
  
marea literatură românească, (personal) percepându-le, drept un 
  
omagiu maeştrilor săi: Eminescu, Blaga, Voiculescu, Arghezi. Iubire 
  
Împărătească este, deopotrivă, un imn de slavă zămislirii 
  
pământene, veneraţie faţă de Marele Creator. 
  
Fiecare frază a limbajului în versuri trimite la cuvântul-temă, trăire 
  
a ceea ce sfinţii părinţi numesc unicitate a dumnezeirii, naşterea 
  
universului şi marea împlinirea a vieţii pământene. Gândul şi 
  
întreagă a noastră simţire se lasă desferecate cu o aşa minuţiozitate 
  
descriptivă, amintitoare de Imnul Creaţiunii (Rig Veda) sau de 
  
motivul cosmic eminescian, încât avem senzaţia retrăirii, la o scară a 
  
dramaticului de sorginte antică, un alt model cosmologic în viziune 
  
poetică. Prologul („Când tainic s-a deschis în întuneric / Atotvăzătorul, 
  
imensul ochi himeric / Pleoapa – Universul, s-a mişcat cu greu / A Unului 
  
UNUL Veşnic Dumnezeu...”) se substanţializează şi se cristalizează în 
  
cele trei momente centrale care compun poemul dramatic: descrierea 
  
haosului universal, geneza şi armonizarea relaţiei Dumnezeire – Pământ. 
  
În viziunea poetei, abstractul surprinde imaterialul: vuiet, zvârcolire, 
  
iar concretul – raţionalul: „mulţimi de gânduri”, fixând, astfel, reperele 
  
impalpabilului universal şi al palpabilului fiinţei. Generalizând, infinitul 
  
inundă universalul. Şi întru exemplificare, poeta creează un nou termen, 
  
„a hăui”, creionând, astfel, elemente ale concretului multiplanetar. Şi-n 
  
marama străluminării universale, surprindem comuniunea Tatăl, 
  
Creatorul şi Fiul cel Terestru, în fapt, o prea frumoasă zămislire a Sfintei 
  
Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. „Te-am dăruit Fiului Meu spre bucurie / 
  
Dorind ca alta în univers să nu mai fie...” Aceasta ne-aminteşte de o 
  
reflecţie poetică, formulată, cândva, de Monseniorul Vladimir Ghika: 
  
„Dumnezeu este , iar noi suntem
  
Făgăduinţei>. El, Părintele Jurământului de iubire, iar noi – fiii 
  
Făgăduinţei de bucurie...” 
  
Da, noi reprezentăm o dumnezeiască alcătuire. Şi-această 
  
dumnezeiască alcătuire se realizează (în viziunea poetică a Elenei 
  
Armenescu) în ritm alert, într-o frazare ascendentă, de o muzicalitate cu 
  
acorduri învăluitoare, vulcanice, trepidante, tensionate chiar. 
  
Un amestec în acorduri de Beethoven, Bach sau Vivaldi.... „eu în Tine 
  
sunt...” Puterea Cuvântului Divin, imprimat fost-a în
  
Scriptură>: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3.14), arătându-l pe Dumnezeu 
  
Atotputernicul. 
  
Viziunea poeticului atinge zorii întru puritate: „ 
  
/ SUNT Soare şi lumină / SUNT cerul ce pământul îşi sărută / SUNT 
  
bucurie, sunt proaspătul izvor...”, pentru a reţine că Dumnezeu ne-a 
  
dăruit vieţuirea prin harul Cuvântului. Al cuvântului care înmiresmează 
  
firea, al cuvântului care îmbrăţişează, al cuvântului care mângâie, al 
  
cuvântului care binecuvântează. „Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în 
  
dureri / Mi-e dor de Tine, mă cheamă în primăveri!” Tocmai de aceea 
  
Pământul, „mirabilă Grădină”, este pregătit să primească „sămânţa 
  
dragostei” apoi, înflorind, să devină o mirabilis, o floare ocrotitoare a 
  
nopţilor înstelate, întru binecuvântare. 
  
Cuvântul, „trup al lui Dumnezeu”, „trup însufleţit, cuvântător (raţional) 
  
şi cugetător” (Sfântul Atanasie cel Mare) este înzestrat a se revela în 
  
toată complexitatea sa plăpândă, mângâietoare, balsam sufletului şi 
  
minţii... „Te voi plimba în spaţiu, infinit...”, „-ţi voi aşterne la picioare stele 
  
/ Să călătoreşti în slavă printre ele...” Cum i se va reveni această 
  
generozitate? Doar poetul o ştie, prin „imnuri slăvitoare”: „Slavă Ţie! 
  
pentru candoare şi veşnicie / Pe care o risipeşti cu dărnicie...” Şi cu o 
  
aşa încărcătură imnică, încât iubirea devine ofrandă: „Slavă Ţie, Osana! 
  
Împăratul meu! / Pe vecie Slavă Ţie, Mărite Dumnezeu!...” În adevăr, 
  
glăsuieşte şi Părintele Arhimandrit Arsenie Boca, doar „Iubirea e 
  
Cărarea”. Doar iubirea! 
  
În mod cert, Pământul şi Omul nu sunt altceva decât făpturi „unicat”. 
  
Omul, o fiinţă „teandrică”. Firească, aşadar, relaţia de la Tată la fiu... 
  
„Tată, Doamne al cerului şi al pământului...” (Luca 10.21) Iar poeta 
  
întregeşte, în planul poeticului, această divină osmoză: „Îmbrăţişează- 
  
mă! Învăluie-mi întregul...” Iar „Măritul Dumnezeu”, în generozitatea Sa, 
  
ne permite a găsi calea: „Slavă Ţie pentru iubirea învăluitoare / A tuturor 
  
văzutelor şi nevăzutelor...”, „Fruntea cu mirt şi aloe mi-o stropesc / Şi 
  
simt cum lin mă îndumnezeiesc...” Şi îmbrăţişarea ar putea fi posibilă: „ 
  
– Eşti plin de daruri, Tu, O! Preamărit / Dar dintre darurile minunate, 
  
Nepreţuit / Este al Vieţii şi al Iubirii sfinte DAR / Revarsă peste toate, 
  
Doamne, HAR!” 
  
Şi totuşi, într-această armonie, în această împărăţie a „gândului pur”, 
  
în acest „cuib cald” se întrezăreşte (întru nedorire) „urzirea căderii” 
  
(Părintele Arsenie Boca), atunci când transpar primii colţi, adică germenii 
  
necurăţiei: ispita („Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri), „gelozia” 
  
care „sfâşie”, „simţurile care zboară fără de hotar...” În adevăr, o spune 
  
şi Sfântul Atanasie cel Mare, „cele rele sunt cele ce nu sunt, iar cele bune 
  
sunt cele ce sunt...” De aceea, relaţia divin – omenesc impune 
  
conştientizare: „Tu din întuneric ai măiestrit lumina / Eu sunt lumină 
  
albastră, sunt pupila!...” Şi cât de binefăcătoare fi-va această divină- 
  
mbrăţişare: „ – Prin tine vede un ochi al meu frumosul / Ţie ţi-aduc acum 
  
îndestulat prinosul / Şi binecuvântarea mea, ca zestre / Să ţi-o aşezi în 
  
vastele-ţi ferestre!...” 
  
Referinţă Bibliografică:
Iubirea Împărătească / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1564, Anul V, 13 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!