CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Impact > Istorisire >  



Istorisirea unui buzoian despre Răscoala de la 1784 a iobagilor din Transilvania
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În drumul cărţilor, cu mulţi ani în urmă, mi-a atras atenţia în vreme ce mă aflam pe o stradă în apropiere de Universitate – Bucureşti, stradă ce abunda de cărţi. Din noianul de cărţi, spre uimirea multor curioşi din preajmă, cumpăr una peste care majoritatea treceau. Ce m-a atras înspre această carte, a fost faptul că era scrisă de un buzoian, Gh. Georgescu – Buzău, despre care încă nu auzisem. Auzisem de un scriitor cu numele de Ion Georgescu dar, de Gh. Georgescu – Buzău, nu. Cartea în sine, cuprinde 332 de pagini şi este scrisă într-o manieră literar-istorică, împărţită în mai multe subtitluri, unele dintre ele, adevărate capitole. Trecând peste maniera noii politizări a României de după 1947, am remarcat „Clocot înainte de 1784” – Privind regimul feudalo – absolutist, asupra Transilvaniei, când au avut loc o serie de răscoale precum: 
  
* Răscoala saşilor de la Braşov din anul 1688 * Răscoala de la graniţa de nord – vest a Transilvaniei din anul 1697. Ambele răscoale au fost îndreptate împotriva nobilimii – hasburgice. Se menţiona că alături de răsculaţii iobagi români au fost şi răsculaţi iobagi unguri. În fruntea răscoalei din 1697 s-au aflat ţăranii: Francisc Tokaji şi Gheorghe Szalontai împreună cu predicatorul reformat Martin Kabai. * Răscoala sau războiul de eliberare din regiunile Tisei împotriva dominaţiei hasburgice din anul 1703, conduse de Francisc Rakoczi al II lea, cel care a chemat şi nobilii să i se alăture. Sub steagul său alăturându-i-se ţărani iobagi români, unguri, slovaci şi ruteni. Printre românii valahi s-a aflat şi vestitul Pintea dar şi unii viteji „curunţi”, în amintirea cruciaţilor lui Gheorghe Doja. Răsculaţii conduşi de Racoţi al II lea au repurtat multe victorii, eliberându-se de ocupaţiile austriecilor şi primind simpatii şi admiraţii de la cronicarul Ion Neculce dar şi de la domnitorii Moldovei, Antioh Cantemir, de la Mihail Racoviţă precum şi de la Constantin Brâncoveanu, domnitorul Munteniei. Trebuie menţionat că un important sprijin pentru Racoţi al II lea a fost David Corbea, cel care a devenit „consilier de curte” al lui Petru I. Acesta în aprilie 1707 a fost trimis înTransilvania pentru ai comunica lui Racoţi II o alianţă. David Corbea fiind un pribeag de la Braşov. Dar, din păcate, Tratatul de alianţă a fost semnat la 4 septembrie 1707 la Varşovia, după moartea lui David Corbea. După anul 1709, chiar dacă Racoţi II a dat decretul de „ţărani liberi” acelora care au participat la Războiul de eliberare, austriecii s-au întărit şi, după câteva bătălii pierdute, Racoţi II se retrage la Munkacs în anul 1710. De atunci, în 1711 au urmat unele compromisuri şi mai departe doar „Răbufniri răzleţe” şi lupta ţăranilor doar de a se refugia, în marea majoritate, peste Carpaţi. Mai departe, se poate remarca – Lupta antifeudală şi antihasburgică, a catolicizării forţate din anii 1732 – 1744, condusă de episcopul Inocenţiu Micu (Clain), precum şi – Răscoala ţăranilor din sud-vestul Transilvaniei din anul 1744, condusă de călugărul Visarion Serai, cel care a fost prins şi închis în munţii Triolului la Kuffstein. Prin anii 1749 – Protestul ţăranilor Sibiului şi Făgăraşului la Viena, având capi de afiş pe: Bucur Bârsan, Moga Triflea, Oprea Miclăuş, Conan Bocur şi Constantin Petrică. Aceştia au ajuns la crăiasa Maria Tereza, împărăteasa dând ordine să aresteze pe cel mai îndârjit dintre ţărani, pe Oprea Miclăuş. Pe valul de nemulţumiri Maria Tereza, încercând să le mai potolească, în anul 1759, a dat „Decretul Toleranţă”, legalizând – Religia Ortodoxă. Dar, Clocotul nu se opreşte, în acelaşi an 1759, Comitatul Hunedoarei, întins şi-n Alba apare Răscoala condusă de Călugărul Sofronie care ajunge în închisoare. După eliberare, continuă răscoala în munţii Zarandului care se întinde până în sudul Transilvaniei, în nordul Maramureşului, în Abrud, în Câmpeni. Continuând pe firul istoriei, în anii 1763 – 1764, au loc Revoltele de la Salva (Năsăud) şi de la Madefalva (Ciuc). Îndemnul la această revoltă a fost dat de grănicerul de peste 100 de ani Tănase Todorău din Bichigiu, care fusese eliberat din închisoare în iunie 1750, din cauza bătrâneţii. Acesta, fiind luat în „chezăşie” de mai mulţi săteni din Bichigiu, precum şi de Ion Coşbuc din Hordou. Constatând că, încă Ardealul fierbe, Maria Tereza hotărăşte să trimită fiul, pe Iosif al II lea spre a vedea starea. Nerezolvându-se mai nimic, lupta ţăranilor se intensifică, fie prin mişcări haiduceşti dar, şi printr-o Răscoală de pe Valea Almaşului, în februarie 1775. În vreme ce „Curtea de la Viena”, declanşează tipărituri precum: „Fericirea nu stă în bogăţie, în moşii întinse, în haine frumoase, case pompoase, acareturi pe care le vedem în jurul nostru…”. Însă, în astă vreme „robii minelor” din munţii Apuseni, au o situaţie mai grea şi decât „robii pământului” de pe moşiile nobililor. Starea jalnică a Moţilor manifestându-se , fie prin fugă, fie prin jalbe către Guvernul Transilvaniei de la Sibiu. Astfel, prin anul 1778, un numeros grup de Deputaţi ai 4 comune din munţii Apuseni, precum: Vidra, Bistra, Câmpeni şi Râul Mare. Gavrilă Todea de 80 de ani, a făcut şi el parte din echipa care semnalau abuzurile la Guvernul din Sibiu. La întoarcere „Junele domeniului” Gheorghe Devai, le-au intentat proces, fiind condamnaţi la 12 – 25 lovituri de bastoane. În urma acestor bastoane Gavrilă Todea, alegându-se cu decesul! După această Mare amăgire, nădejdea s-a îndreptat înspre „Curtea de la Viena” şi-n anul 1779, în fruntea noilor deputaţi s-au aflat: Ursul din Nicole sau Horia din Albac, reprezentând comuna din Râul Mare, precum şi Ion Oargă sau Cloşca din Cărpeniş, reprezentând comunele: Cărpeniş, Abrud, Bucium. Această nouă iluzie că vor găsi dreptate a însemnat Drumul pe jos, 4 săptămâni la ducere şi 4 săptămâni la întoarcere. Dar, şi de această dată dezamăgirea i-au pătruns, că în anul 1780 noii fruntaşi ai Deputaţilor au luat drumul – Curţii de la Viena, a împărătesei Maria Tereza. PETIŢIILE ţăranilor spuneau că: Li s-au luat păşunile; Pământul după care plătea dări, era neproductiv şi neândestulător; Ţăranii trebuiau să transporte 3 000 de stânjeni în loc de 800, la topitoria de la Zlatna. Plata pentru un stânjen era foarte mică. Bărbaţii buni de muncă erau duşi la păduri iar pământurile erau lăsate în seama bătrânilor şi copiilor. Erau obligaţi să sape şanţuri la distanţe foarte mari, fără bani, fără mâncare. Erau obligaţi să transporte cerealele în Ungaria, perioadă în care familiile erau jecmănite de propii lor „Juzi”. Deşi pământul era steril, li se cereau dări pentru armată… Moartea împărătesei Maria Tereza în noiembrie 1780 şi venirea la tron a fiului ei Iosif al II lea, („Totul pentru popor dar nimic din popor”) despre care se credea, aşa cum afirmă autorul acestei cărţi, Gh. Georgescu – Buzău, a fi un împărat „Iluminist”, a reprezentat, mai degrabă, o formulă demagogică. „Împăratul cu pălărie”, aşa cum i s-a spus de către ţărani, că refuzase să i se pună coroana pe cap, de la care se aşteptau multe. În anul 1781, o altă înrăutăţire a ţăranilor a însemnat şi – Anularea dreptului de cârciumărit al iobagilor din Zlatna. Până la această decizie, aici, se putea vinde „acovita” – băutură de rachiu îndulcit cu miere. Şi o altă „miedul” – băutură fermentată din miere. Astfel, la 24 mai 1782 la un târg din Câmpeni, moţii au spart cu topoarele butoaiele arendaşilor, înfruntând autorităţile. Vinovaţii principali fiind condamnaţi la moarte, iar alţii la 25 – 100 bastoane. De remarcat că printre conducătorii moţilor de la Câmpeni a fost şi Horia din Albac (Ursu Nicola), acuzat ca instigator dar, n-a putut fi prins. Starea de frământări continuă chiar şi după recomandarea făcută de Iosif al II lea cu ocazia vizitei făcută în Transilvania la 28 mai 17836, să apere iobagii „contra tuturor vexaţiunilor darurile de pământ”. Cu toate acestea abuzurile nobilimii au continuat, înregistrându-se 500 plângeri verbale şi 180 scrise în limba română şi latină. În astă vreme Horia şi Cloşca mai bat câteva drumuri pentru dreptate, la Viena. În ultima audienţă a lui Horia la împărat la Viena, de la 1 aprilie 1784, se convinge că dreptatea „trebuie smulsă prin luptă”. În „Răbufnirea”, din 31 octombrie 1784, la o petrecere duminicală de la Mesteacăn, din curtea bogaţilor se află de-o adunare secretă. Adunare a 500 – 6000 de ţărani de la biserica Mesteacăn din zona Zarand. Adunare ţinută sub conducerea lui Horia cel care a băgat spaima în nobili. Adunare ce a fost pusă la cale pe 28 octombrie la târgul de la Brad de Crişan. Când cei 2 căpitani, Horia şi Cloşca, au fost însoţiţi de aproximativ 600 de iobagi la întâlnirea cu lt. colonel Schultz, la 21 noiembrie 1784, Schultz, cerându-le iobagilor trădarea căpitanilor, iobagii, i-au spus: „Toate le-a făcut ţara”, deşi cu toţii îl numeau pe Horia „Craiul lor”. În această decadă numărul răsculaţilor ridicându-se la 16 000. De menţionat că, pe lângă iobagi români şi unguri, la Răscoală au mai participat: tineri şi bătrâni, soldaţi în concediu precum şi din clerul mărunt. Semnalul Răscoalei a fost dat pe 2 noiembrie, prin uciderea celor 2 subprefecţi de la Curchiu. La îndemnul lui Crişan, ceata sa, loveşte nobilimea din Crişcior şi se împarte în 2 cete. Cea condusă de Crişan , atacă nobilimea din târgul Brad şi trimite câte 2-3 emisari în întreg Zarandul, convocând ţăranii, apoi atacă nobilimea din Ribiţa, Baia de Criş. A doua ceată pleacă înspre comuna Mihăileni. Cu mare repeziciune Răscoala ajunge şi-n ţinuturile Hunedoarei, Devei, Ţara Haţegului. La Deva fiind şi o armată Imperială condusă de ofiţeri austrieci care a stat în aşteptare chiar şi la apelurile disperate ale Nobilimii, făcând pe răsculaţi să creadă că Împăratul este de acord cu răscoala împotriva nobilimii, dar, din păcate, situaţia n-a stat deloc aşa, mulţi răsculaţi fiind ucişi iar o parte din prizonieri fiind condamnaţi la „tăierea capului cu paloşul”, execuţia înfiorătoare având loc în spatele Fortăreţei de la Deva. O execuţie asemănătoare se pregătea şi celor 97 de prizonieri de la Hunedoara dar s-a opus Administratorul domeniului fiscal Iosif Leithner şi vice colonelul Karp din Haţeg, recomandând ca „pentru interesul liniştii publice”, să-i pună în libertate. Pârjolul se întinde şi în locul autorităţilor din ţinutul Zarandului, ia locul autoritatea lui Horia şi Cloşca. Aceştia au plecat în fruntea cetei de la Câmpeni spre Abrud. La Abrud şi Roşia, răscoala a ţinut 3 zile. Din Roşia, Horia a pornit spre Bucium. Trădat. A fost salvat de Căpitanul său, Ionuţ Dandea şi cei 800 de iobagi ai săi. În acea zi, Cloşca a pornit cu o ceată înspre Arieş la vale iar o altă ceată în frunte cu Ion, fiul lui Horia, înspre Valea Ampoiului, urmând a se întâlni în satul Cricău, pentru a ataca împreună Castelul din Galda de Jos al baronului Simeon Keme’ny, comitele Albei, un administrator tiran. Cel care a aruncat în închisoare şi primarul din Râul Mare, Dumitru Todea…Din Munţii Abrudului, răscoala ajunge şi la comitatele Turda şi Cluj, spre Banat, în părţile Aradului. De asemenea ţăranii din comitatul Bihorului aşteptau răsculaţii lui Crişan să treacă din Zarand peste Dealul Mare şi să înceapă răscoala şi-n Bihor. După ce a cuprins şi Maramureşul, suflul răscoalei s-a răspândit şi în comitatul Bereg din Ungaria răsăriteană. Ţinta răsculaţilor: Să fie liberi de iobăgie; să fie puşi în libertate arestaţii de la închisoarea Galda; să fie militarizaţi şi înrolaţi la grăniceri. Dar, şi lupta împotriva nobilimii, în unele locuri şi împărţirea averilor acestora, averea mobilă, moşiile, distrugerea mijloacelor de exploatare a nobilimii, a monopolului morăritului, încetarea robotei la nobili. În unele localităţi iobagii au pus la muncă pe nobili în locul lor, la câmp ori pe la casele iobagilor. De asemenea la convertirea forţată a nobililor şi familiilor acestora la ORTODOXISM, la românizarea , elementului unguresc din Transilvania”. De precizat că nobilimea era catolică iar iobagii ortodocşi. Neputând potoli furia răsculaţilor Guvernul Transilvaniei recurge la tactica armistiţiului, cu gândul de-a câştiga timp şi de a-i putea prinde pe capii Răscoalei, astfel pacea de la Sălciua, unde printre răsculaţi s-au infiltralui Crişan care se spânzurase în închisoare cu nojiţele de la opinci. După cum remarcă autorul acestei cărţi, Gh. Georgescu – Buzău, Răscoala din anul 1784, datorită amploarei sale, a intrat şi- n literatură. O literatură ce-a informat lumea în mai multe limbi despre acţiunile moţilor. Dacă vătafii feudalismului au spumegat precum că, Horia a dorit să ajungă „rege al Daciei”, defăimându-l atât pe el cât şi pe Cloşca şi Crişan, Răscoala a avut mare răsunet şi pe plan european, stârnind panică printre feudali. Horia ajungând în legendă precum: Până-a fost Horia împărat / Domnii nu s-au desculţat / Nici în pat nu s-a culcat /Prânz la masă n-au mâncat. Ori : Horia şade pe răzor / Domnii fug de se omor / Horia şade pe butuci /Domnii fug fără papuci. Sau. Cât fu Horia căpitan /Şi domnii purtau suman / Pân-ce fu Horia crai /Pe domnire era vai. Ori: Pân’Horia-a-împărţit / Domnii n-au mâncat din blid. Sau Horia, Cloşca şi Crişan / Poartă-n mână un buzdugan. 
  
Cartea buzoianului Gh. Georgescu încheie ultimul subtitlu cu „Pilda lui Horia”, arătând că ani de-a rândul lupta iobagilor a mocnit, fiind gata să se reaprindă odată cu Răscoala lui Tudor Vladimirescu din Ţara Românească, nădăjduind că după biruinţa sa, Tudor va trece munţii. Românii din Transilvania văzând în Tudor un continuator al lui Horia. 
  
Dumitru K Negoiţă (LSR) 
  
Referinţă Bibliografică:
Istorisirea unui buzoian despre Răscoala de la 1784 a iobagilor din Transilvania / Dumitru K Negoiţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dumitru K Negoiţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru K Negoiţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!