Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



MONUMENTUL de la …Ursoaia! (Lumina de la Cernica străluceşte şi acasă) Tabloul (scena) 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tabloul (scena) 2 
  
Personajele: 
  
Călătoru: Cercetătorul şi cel care vreme de peste un deceniu a promovat pe mai multe căi, Eroul din Războiul de Independenţă. Multimedaliatul care după lupte, n-a alergat după glorie, s-a dus la Mănăstirea Ciolanu. După 25 de ani, defilând în sărbătoare, a murit la azil şi, înmormântat la Mănăstirea Cernica. Drumul în cercetare l-a făcut pentru a afla cum şi unde a murit în Primul Război, bunicul dinspre tată…După ani şi ani, a aflat despre eroismul lui Iorgu Cosma, contribuind din plin la aducerea acasă, pe un Monument, a Eroului. Om în vârstă, iubitor de morală creştină care sapă adânc adunând cioburi din istoria noastră Naţională. 
  
Justiţiarul: Om sobru, cu metode amestecate, vechi şi noi, privind cercetarea unor construcţii din domeniul simbolurilor spiritualităţii. 
  
Istoricul: Un iscusit care şi-a însuşit mare parte din povestea şi planurile Călătorului. 
  
Prescurescu: Politician al zilelor noastre, care caută uneori să bage beţe-n roate, să tragă, cum se spune, jarul pe turta lui. 
  
Munteanu: Între două vârste, cu-n păr stufos, înalt şi bine clădit. Încearcă şi de multe ori reuşeşte să adune ce-i pozitiv. Apreciază în mod constant descoperirile Călătorului. 
  
Profesorul: Un om cu statură mijlocie. Curios, cu mult tact, la început a făcut tot posibilul să prindă din povestea “Scrisorii deschise” şi, încet, încet din întreaga poveste. 
  
Ştefan Gh. Sergent: Numele războinicului din vremea Eroului-monah, camarad în Războiul de Independenţă… care a scris cartea “Amintirile mele din războiul pentru independenţă”. 
  
Gălăgiosu: Ţine trena mulţimii… 
  
Călugărul: Personaj cu barbă albă lungă. O mai veche cunoştinţă a Călătorului, reântâlnindu-se, după mulţi ani la Cimitirul Bellu. 
  
Mulţimea: Un grup care asculta povestea… 
  
Pr. Florin: A pus umărul la începerea Monumentului de la Ursoaia. 
  
Eran Speranţă: Aliat al Călătorului. 
  
Nepreocupatu; Lăeţu; Generalul Iancu Ghica; Prea Cucernicul părinte Mihail; Şeful de staţie; un bătrân…Personaje care apar în moment e deosebite. 
  
Gabriel Cocora: Cunoscutul istoric şi cărturar, cel care a adunat în vremea Orânduirii fără libertate istorioare privind eroul-monah Iorgu Cosma. 
  
Tabloul (scena)2 
  
Intră-n scenă Istoricul, aşteptat la uşă de Călătoru, afirmând faţă de Prescurescu multe auzite de pe culoar care s-au discutat în interiorul sălii. Călătoru, cum îi stă bine cu drumul, a plecat înspre cărarea dinspre mâlul apei curgătoare. 
  
Istoricul: Se înserase. Satul se pregătea să intre în liniştea nopţii/să se odihnească pentru o altă zi lungă de vară/ cu dimineţi le îmbelşugate de rouă/ puritatea dimineţilor. Dacă, în cel mai fericit caz, vre-un cârcotaş, cât de cât elevat, cu ironia-n colţul gurii ar rosti … - Aici, glia, gena şi iubirea…? Nu, nu se poate. Doar dincolo… 
  
Gălăgiosu: - Aha! Dincolo. Dincolo, în drumul spre cer? Credeau ei şi, mai cred şi astăzi, cu domnul Prescurescu-n frunte, că se pot înfrupta şi vor ţine la infinit! Cu parandărături, calicii, falsuri, iar când vor pleca Dincolo, vor avea suficientă bogăţie, cred ei, să aburească şi să poată intra să străbată chiar şi aleile Raiului! 
  
Munteanu: - Aliluia. Acolo, balanţa „Toledo”, va avea elemente cu mult superioare acestei planete şi, nu numai că nu vor fi ei aceia de pe Aleile Raiului. 
  
Prescurescu: Hai! Hai, lasă-te cu de astea. 
  
Călătoru: Domnule Prescurescu, credeţi că abureala, calicia şi hoţia vor apropia exteriorul care delimitează Grădina Raiului? Fără intenţia de-a „săpa groapa…”, mai degrabă aburitorilor, hoţilor şi calicilor, acolo SUS, în afară de smoală ce le-ar mai putea fi prieten(ă)? 
  
Prescurescu: Crezi tu, că astfel de judecată va putea fi cântărită după astfel de criterii? 
  
Istoricul: Domnule Prescurescu, dacă ai cumva răspunsul la această întrebare în buzunar. Ori scoţi răspunsul ori descoşi buzunarul! 
  
Prescurescu: Nu, nu doresc să-mi sparg buzunarul. 
  
Istoricul: Atunci, dă-i cu …tămâie! 
  
Pauză 
  
În semn că discuţia cu Prescurescu, nu duce niciunde, Istoricul a pornit-o pe drumul în care dorea să viseze dacă între Rai şi Iad, există alei încărcate de verdeaţă, hăuri, ori doar o dungă…întunecată! Îşi revine când aude glasul… Revenind pe pământ, metaforic vorbind, iată cum marea majoritate de la Fundaţia „Origini Carpatice” a participat la botezul primului…copil! Cel care va supraveghea şi va lumina o parte din generaţiile actuale de pe Valea Buzăului, dar şi cele viitoare. 
  
Călătoru: Cel care ciuruit de gloanţe, răni care-n lupte nu i-au adus sfârşitul ci, dârzenia de-a merge mai departe alături de Steagul României. Răni care odată cicatrizate, l-au îndemnat din nou la luptă. Cel care încărcat cu medalii, după războiul de Independenţă, nu s-a dus după glorie. S-a dus la Mănăstire. 
  
Istoricul: În drum, o mulţime încearcă să evite ideile împământenite de o mai multă vreme în România, unde tradiţiile, munca, cinstea, patriotismul…purtau rang de virtute şi nu eram codaşi ai Europei. 
  
Călătoru: Purta întrebările după el: - De ce astăzi fleacurile, negativismele, aburelile, olălăielile… prostioarele metaforizate, sexul, au cea mai mare trecere? Ce-a fost şi ce va rămâne un mare deziderat? De ce retorica a rămas mută, surdă şi, de multe ori, oarbă. De ce lupta pentru neam, Ţară şi lege, nu mai sunt deziderate? De ce, faptele privind construcţia, istoria…într-un cuvânt POZITIVUL, au puţină trecere? Cam câte deceuri ne-ar trebui să înţelegem? Aşa că, le las de(o)parte şi, hai să vorbim de visul nostru. De visul împlinit. Da! S-a împlinit… Un vis! 
  
Prescurescu: Vis împlinit, Călătorule? 
  
Călătoru: Da, domnule Prescurescu. La început, aducerea acasă a luminii de la Cernica pentru a străluci şi în zona naşterii sale, a fost un vis pe-o cărare atât de lungă... 
  
Pauză 
  
Cum te gândeşti, să călătoreşti… 
  
să cercetezi… să aşterni pe hârtie năzuinţe 
  
să răscoleşti istoria locurilor… 
  
să înveţi trecutul 
  
să ştii cum să iubeşti prezentul… 
  
Peretele dinspre nord – est, pe care, cu peste treizeci de ani, s-au instalat rafturile bibliotecii, începuse să scârţâie prevestind un geamăt de durere sub povara noianului de cărţi. Din când în când, povara rafturilor răsuflă uşurată tocmai acolo unde spaţiile au mai multă libertate, acolo de unde cărţile sunt preluate sunt frunzărite ori citite fie şi pe diagonală! Esenţializând câte ceva, Ion Călătorul a aflat multe chestiuni care l-au pus pe gânduri şi, de-ar fi să exemplifice doar câteva, nu putea trece peste un fapt trăit ieri dar şi astăzi când unii, precum micile zburătoare, caută câte o „rană”. 
  
Istoricul: Dacă albinele caută „flori”, oare, de ce nu întotdeauna oamenii, caută calităţi? Că, din păcate, unii cu minte rudimentară şi alţii de deasupra ori de teapa lor, caută defecte! 
  
Călătoru: Cât de greu„ se mai fac oamenii, oameni”. Cine ajunge om are atât de multe de făcut! Dar nu-i vorba de asta. Mă refer la un segment, fără să trec peste ce-a spus moş Gheorghe : - Te paşte datoria! Datoria aflării, unde, şi cum s-a prăpădit bunicul tău în Primul Război Mondial. Şi, nu uita. Tu îi porţi numele! 
  
- Şi ce-a ieşit? Întreabă cineva din apropiere. 
  
- Căutări…căutări, o povestire şi multă tristeţe. 
  
Istoricul: Era mare zarvă în jurul şi prinprejurul lui Ion Călătorul. Parcă se dădu-se drumul la moară unde, doar unii savurau ceea ce el, cu seriozitate… măcina! Printre ei Munteanu asculta cu mai mult interes, atunci când le povestea cum încerca Călătorul, să înţeleagă glasul vecinului, colegul de generaţie al bunicului, moşul Gheorghe. Pornind pe “drumul de fier”, unde după o oră de mers, cu trecere şi peste râul Buzău, căuta urmele Marelui erou. De la halta unde coborâse trebuia să treacă peste puntea-pod, mai aproape decât Mănăstirea din comuna pierdută. 
  
Călătoru: Păşea îndrăznind să se creadă însetat de-o bucurie. Păşea cu credinţa unui muritor nevinovat. 
  
Istoricul: Cu-n astfel de gând ai poposit cu speranţa de-a găsi legende, chiar cu însemnele explorării echivalente muncii de Sisif, ori pline de utilitate? Legende utile ca zefirul care adie şi răcoreşte sufletul, dându-i vigoare. 
  
Călătoru: Înainte, pe acest făgaş într-o adiere şi-ntr-un sunet de izvor, la umbra brazilor, presimţeam că a început să se înţeleagă, că nu palatele, nu maşinile bengoase…Nici măcar alergătură înspre a umfla conturi în bănci , nu înseamnă vis măreţ. 
  
Aliatul… : Călătorule, Călătorule, iarăşi eşti poet! Rosteşte unul, parcă aliat cu Prescurescu. 
  
Călătoru: Eu, cred în creierele aerisite. Cred în cei care studiază, cercetează. Cred în cei care promovează adevărul curat. Nu cred în cei care construiesc o politică de frânare. De tipul, tu stai pe loc şi învaţă-mă cum să ţi-o iau în faţă. De geniul celor care vor dintr-o dată, fără ani de studiu şi de efort, să vadă ce se află…Dincolo de nori! Cred şi în cei care după multă chibzuinţă îşi aleg drumul! Adevărata stare înseamnă precum o cărare presărată cu sănătate şi cu creierul aerisit la umbra brazilor, pe unde se poate alearga, de ce nu? După un licăr ori după o reparaţie morală! 
  
Istoricul: Istoria, înseamnă şi legăturile dintre fapte. Înseamnă romanul poporului dar, şi un ocean de erori. Pentru a trece peste un ocean de erori, continuarea drumului s-a făcut cu dovezi formate din serii de ilustrate, o mărturie a veacurilor. O legendă, auzită cu peste 50 de ani în urmă. Cum, în veacul trecut, lumina de la Cernica, fost vieţuitor de la Mănăstirea Ciolanu, născut pe Valea Buzăului, iubitor de semeni , în postul Paştelui, la Bunavestire ori de Florii, oferea sătenilor prezenţi la această prăznuire câte o ciorbă de peşte. Amintind că-n această vreme de rugăciuni, ale eroului ruşaveţean de la Mănăstirea Ciolanu, un alt erou de la 1877, Neacşu de la Cislău, se înălţa falnic pe un Monument din centrul comunei! 
  
Călătoru: Trecerea noastră, musai, peste tragedia eroului din mai 1902, când legendele vremii ori unele spuse demne de încredere, dar temătoare înspre a-şi da identitatea, lăsau o pată şi-n adâncul celor care au ales ca scrisoarea din buzunarul „rasei” eroului-monah, ce-a purtat-o şi-n vremea Manifestaţiei din anul amintit, să nu ajungă la regele Carol I. Starea aceasta presupune că nici la Mănăstire nu şi-a găsit liniştea şi speranţa pe care o căuta şi o merita. Ba mai mult, a ajuns în grupul celor mai de jos.*1 
  
Munteanu: Oare, ce s-o fi întâmplat? Unde o fi fost dusă …populaţia de nu s-a văzut marele …caracter. Aşa cum a fost Iorgu, un luptător pentru Neam, Ţară şi Lege. 
  
Istoricul: Din păcate, izvoarele vremii ne spun că, şi-n mănăstire, ca de altfel în întreaga societate, numai aceia care aveau şi ceva bănişori trăiau, cât de cât, fără griji. Cu toate acestea, ni se arată că: -Dumnezeu, alege oamenii adevăraţi, oamenii ca pildă. Astfel Monahul Gherasim (Iorgu Cosma), deşi a trăit chinuit, Dumnezeu l-a ridicat deasupra celorlalţi. 
  
Referinţă Bibliografică:
MONUMENTUL de la …Ursoaia! (Lumina de la Cernica străluceşte şi acasă) Tabloul (scena) 2 / Dumitru K Negoiţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dumitru K Negoiţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru K Negoiţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!