Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Lanţul unei bucurii ori comoara din casă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ca om simplu, sincer, cu mâna pe inimă, pot afirma că pe lângă bucuriile noastre comune, familie, casă, prieteni şi ce ne-a mai dat Domnul ori ce-au luat unii! Cele mai mari bucurii mi-au adus cărţile! Şi-o spun ca un om iubitor de mărunte colecţii care nu invidiază şi nu-i egoist! Aşadar, vă voi spune două din însemnatele bucurii generate de cărţi, bucurii care poate uşor fi anhilate şi de alţii, născând altfel de bucurii. Trebuind doar, să iubească cititul şi cărţile-n special. Revenind la una din bucuriile trăite şi care leagă un astfel de fapt, ea fiind aşezată la loc de cinste pe rafturile Bibliotecii mele, am achiziţionat-o când un amic, iubitor doar de bunuri materiale propii, cumpărase o maşină bengoasă. Nu ştiam în prima fază de bucuria sa, doar atunci când mă întreabă, ce mai fac? Râzând în hohote când i-am spus de bucuria mea. 
  
Cum că, am cumpărat o carte extrem de valoroasă, „Un dascăl ardelean la Bârlad Ion Popescu”, tipărită în anul 1928 la „Atelierele Zanet Corlăţeanu, Huşi. Autorul fiind Iacov Antonovici, episcopul Huşilor, care-n 28 iunie a aceluiaşi an 1928 avea să dăruiască un exemplar cu autograf, pe atunci general, lui Alexandru Averescu, cel care după 10 ani, între timp Mareşal Alexandru Averescu, avea să doneze cartea la Biblioteca unui cămin de studente „Spiru Haret”, în anul 1938. Gest care ne demonstrează că Mareşalul era un iubitor de oameni şi cărţi. 
  
- Eu, mi-am cumpărat o maşină… Mi-a spus amicul şi marca dar, fiind unul care se uită doar după Trabanturi şi Dacia 1100, n-am reţinut-o. 
  
S-a amuzat copios cu un al treilea, analizând diferenţa materială dintre noi, cel de pe urmă zicând: - El, o maşină, eu, o să-mi construiesc un palat şi tu, hă! hă! hă! O carte. 
  
A trecut multă vreme de atunci, despre cel cu palat am auzit că l-a vândut şi a plecat în Spania, spun unele voci că ar fi şomer pe acolo. Cel cu maşina am auzit că ar fi lovit-o şi intenţionează s-o ducă la RABLA iar eu, în ceea ce priveşte cartea, o am şi-s tare mândru de ea! 
  
O a doua achiziţie se intitulează cartea: „L-am cunoscut pe Tudor Arghezi”, ed. Eminescu, o culegere de evocări alcătuită de Nicolae Dragoş. 
  
Până aici, oricare dintre cititori ar putea comenta – Bine, bine, dar care-i zvâcul? Tocmai. O claritate precum un senin sticlos de pe un cer, de unde o rază coboară cu o poveste de mândrie evocată de Nicolae Dragoş care în ARGUMENTUL său citează: „Mă numesc unul din oamenii în viaţă care l-au văzut pe M.EMINESCU, în carne şi oase. Scria cu mândrie Tudor Arghezi în anul 1943, despre irepetabilul poet. Eram copil de 9 ani, l-am zărit pe Calea Victoriei…Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească impetuos. – Uite-l pe Eminescu! A spus cineva cu un glas pe care-l ţin minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte din viaţa lui şi trăia o metempsihoză străină. Nu puteam şti atunci cine era să fie Eminescu, şi ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E curios că nu l-am uitat”. 
  
Aşa citează Nicolaie Dragoş amintirea de la 9 ani a lui Tudor Arghezi, trăind un fapt care se leagă. Făcând un simplu calcul aritmetic, dacă Tudor Arghezi se simţea onorat că-n anul 1943, după 54 de ani de la – Plecarea marelui poet în… Eternitate… Era unul care afirma cu mândrie că l-a cunoscut în viaţă pe Mihai Eminescu, scriitorul Nicolae Dragoş trăia bucuria, după alţi 39 de ani, de a-l fi cunoscut pe cel care l-a cunoscut pe marele Eminescu. Şi, de-ar fi să nu ne oprim, semnatarul, după 70 de ani trecuţi de la mărturisirea lui Tudor Arghezi, păstrează o bucurie. Bucuria de-a fi colecţionat o carte. Carte cu-n autograf al scriitorului care l-a cunoscut pe Tudor Arghezi. Bucurie care se leagă prin acest autograf şi cu gândul la Mihai Eminescu, numind-o - Lanţul unei bucurii sau comoara din casă! 
  
Ce bucurie? Deschidem coloana foii noastre, junelui de 16 ani. Cu primele sale încercări! 
  
Aşa spunea revista “Familia” din Pesta, în 15 februarie 1866, la publicarea poeziei “De-aş avea…,”, publicată de Mihai Eminovici. Iosif Vulcan, directorul revistei “Familia” schimbându-i numele din “Eminovici” în “Eminescu”. Lanţul unei bucurii ori comoara din casă 
  
Din izvoare…livreşti! 
  
Se spune că în interiorul lui M.Eminescu trăia un instinct cosmic, de gânditor politic, de moralist, estetician, patriot, pesimist, folclorist, psiholog ori filozof şi iubitor de natură. După cum remarca Vladimir Streinu, acum 44 de ani– Russeanismul lui Eminescu era aproape cât schopenhauerismul. Altfel spus natura şi puterea aproape deopotrivă! 
  
Tot prin astă vreme, de acum 44 de ani, întrebat de Adrian Păunescu: - Ce poeţi sunt preferaţi? Titus Popovici, răspunde: „A existat odată o anchetă celebră – Dacă aţi fi izolat pe o insulă, condamnat să alegi o singură carte, ce aţi alege? Cum întrebarea nu-i asta, nici eu nu vreau să mă izolez pe insula preferinţelor mele… Poate poetul preferat e acela la care te întorci şi nu-l găseşti niciodată acolo unde credeai că este şi atunci îi spun, MIHAI EMINESCU”. 
  
Ce bucurie...atunci...Ce bucurie...acum. 
  
Dumitru K Negoiţă 
  
Referinţă Bibliografică:
Lanţul unei bucurii ori comoara din casă / Dumitru K Negoiţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dumitru K Negoiţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru K Negoiţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!