Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Dumitru Anghel         Publicat în: Ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Dumitru ANGHEL - LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dintre cele 19 cărţi publicate, de la debutul editorial din 1977, scriitorul Aurel M. Buricea îşi contabilizează 9 volume în exclusivitate de Sonete, specie literară lirică, de formă fixă, care îi asigură o poziţie confortabilă şi convingătoare printre poeţii români. Primul volum, „Sonete Pascale”, îi apare în 1999, la Editura Danubiu, urmat de „Povestea unui suflet”, la aceeaşi editură, în 2002; „Scara din Ulm”, la Editura Scrisul Românesc, în 2003; „Între număr şi cuvânt”, în 2004; „Masca unui înger”, în 2006; „Vama din rod”, în 2007; „Umbra de vise”, în 2008; „Cântecul reginei”, în 2009, toate la Editura Danubiu; şi ultima carte de sonete, până la antologia pe care a lansat-o de curând, „Crucea din muguri”, Editura Semne, Bucureşti, 2012.  
 
Cea de a douăzecea carte, cifră rotundă, ca şi vârsta poetului, rotundă şi ea – 70 de ani de la naştere, 27 octombrie 1943, în localitatea Ulmu, judeţul Brăila - volumul de lirică „101 poeme”, Editura Semne, Bucureşti, 2013, 110 pagini, mă îndeamnă să-i urez „La mulţi ani!” şi „La mai multe cărţi!” domnului Aurel M. Buricea, personalitate emblematică pentru cultura şi literatura din arealul dunărean al Bărăganului, pe care l-au nemurit cu un veritabil brand artistic maeştrii scrisului brăilean Panait Istrati, Mihail Sebastian şi Fănuş Neagu.  
 
„101 sonete – Opera omnia”, o veritabilă antologie de poeme din specia lirică a Sonetului,se păstrează pe o constantă lirică existenţial-nostalgică, pentru că poetul Aurel M. Buricea are dorul, nostalgia câmpiei largi a Bărăganului cu cumpene de fântână, care împung Cerul cu semeţii de „coloană infinită” brâncuşiană; îşi acordează bătăile inimii şi zvâcurile sufletului său generos în cântec de dropie; îşi reglează ritmul profesional de intelectual rasat şi de elev al lui Pitagora, doar după cântecul cucului, când ţăranul român a ştiut dintotdeauna că poate ieşi la arat, la praşilă şi la mireasmă de pământ reavăn; nu şi-a părăsit satul natal, părinţii, amintirile şi idealurile... şi a zăbovit la Ulmu, intuind parcă, asemenea ilustrului său înaintaş, că „veşnicia s-a născut la sat”.  
 
De altfel, toată opera sa literară vine într-un fel sau altul din, dinspre sau spre Ulmu, satul-simbol, satul-legendă, unde un poet autentic, sensibil şi talentat, a crezut că trebuie să rămână, chiar şi atunci când i s-a spus că poate visa pe partituri molto-vivace de speranţe şi succes social, şi a realizat un fel de... monografie lirică şi sentimentală, asemenea contemporanului său, Marin Sorescu, în „La Lilieci”. De aceea, poate, concetăţenii săi ar trebui să-i atribuie titlul şi calitatea meritate de... „Cetăţean de Onoare al comunei Ulmu” (aşa cum au făcut oamenii Deltei de la Măraşu, care l-au gratulat pe scriitorul Nicolae Grigore-Mărăşanu cu acest titlu onorific...), ba chiar ar merita ca o stradă din Ulmu să se numească „Aurel M. Buricea”..., pentru stabilitatea sa sentimental-edilitară!  
 
Statornic rămâne poetul şi în latura construcţiei lirice, într-o vreme când poezia este bântuită de... „furtuni” înnoitoare, când nu se mai respectă nicio regulă prozodică iar o indecentă siluire a limbii române este luată drept mare şi modernă literatură când, de fapt, nu este decât o tevatură erotică de poezie destrăbălată, grobiană, fetidă, naturalist-indecentă, cu un vocabular dur, licenţios în cel mai nevinovat sens, o semantică de mahala cu accent pe cuvinte porcoase, rezultată dintr-un misoginism patologic!  
 
Aurel M. Buricea scrie sonete, poezie de formă fixă (două catrene, două terţine), care presupune rigoare, măiestrie şi exerciţiu elaborat în realizarea unei... „arhitecturi” lirice, fără o stucatură de dragul exibiţionismului poetic. Deşi a cochetat şi cu altă poezie de formă fixă, haiku; cu eseul sau critica literară, în noua sa carte de sonete, poetul Aurel M. Buricea are permanent sentimentul peren al rădăcinii, al stabilităţii şi al religiosului: „rob al luminii am trudit de când mă ştiu / în rănile mele sângerezi Iisuse / de două milenii Te caut în pustiu / şi te-am găsit în cuvintele nespuse” („Poarta din cer”, sonetul 1, pag. 5); şi, de aceea, spaimele, dilemele şi o întreagă psihologie de impas sufletesc au ecouri mistice refulate în rugăciunea păgână a violenţei terestre, într-un decor ostil, neprietenos, dintr-o geografie intim-personalizată: „ce greu mi-a fost Doamne să Te descopăr / în neguri de secole Te-am căutat orb / mi-am lăsat ochii sfâşiaţi de-un corb / n-am crezut să Te superi de-un singur măr” („Poarta interzisă”, sonetul 23, pag. 27); ca o erezie şi o nevoie de „Indulgenţe” de Ev Mediu bigot.  
 
Sonetele din „101 sonete” se tânguie mistic, cu ison de toacă, în vecernii de seară, cu incantaţii de laic agnostic, şcolit în amfiteatre puritane, cu o morală de paradă, de poet introvertit domolit doar de lecturi de calitate: „în sfera vederii vremea se-nclină / în pomul cunoaşterii toamna cântă / prin cuvinte flux magnetic se-avântă / hrană pentru spirit lumină lină” („Axiome sacre”, sonetul 90, pag. 93).  
 
Meditaţia personală, de-o nobleţe plastică, pliată pe-un decor de iarnă din Bruegel cel Bătrân, se împleteşte surprinzător, constant cu conştiinţa poetică şi mantia lirică a poetului, între luciditate şi fantezie, între calcul matematic şi risc ipotetic. Alteori, sonetele din „Cântecul reginei” induc semantic spre o mistică aparent cazonă, dar au reverberaţii existenţiale prin condiţional-optativul implorării divine, deoarece domnul Aurel M. Buricea este creştinul care se roagă punând condiţii, ca de la egal la egal, cu uşoare nuanţe spre un laic mai degrabă dubitativ decât manifest, conştient, deliberat: „...ce cale să aleg, Doamne, acum / când cenuşa lumii mă pătrunde / şi-n uitare visul s-a făcut scrum” (ultima terţină din sonetul 84, „Dincolo de cuvânt”, pag. 87).  
 
Adevărul este că poetul se complace într-o mistică de protecţie, într-o alternativă de creştinism primitiv, de început de... iniţiere apostolică. Adevărul este că poetul a alergat perpetuu după certitudini şi a avut parte mai mult de nedumeriri şi sincope existenţiale, pe care le-a receptat ca... încercări divine şi, dogmatic, n-a avut curajul revoltei preferând refugiul în păcatul cu şanse de iertare prin... acatiste pervertite în scuze elegante şi rugă cucernică.  
 
Oricum, domnul Aurel M. Buricea rămâne un poet atât de autentic şi de reprezentativ pentru o sintagmă lirică contemporană, sonetul, încât cartea aceasta de tip „Opera Omnia” certifică valoarea premiilor şi distincţilor primite de-a lungul vremii; calitatea sa de membru al Uniunii Scriitorilor din România; prezenţa sa în „Dicţionarul Academiei Române”, în „Dicţionarul biografic al literaturii române”; ca şi mulţimea de cronici literare despre cărţile sale şi despre opera sa literară, publicate în revistele de specialitate din ţară şi de peste hotare.  
 
Şi-aş mai spune ceva despre domnul Aurel M. Buricea, Omul cu O mare de tipar; un permanent revoltat, un pururea încrâncenat...; pe toată lumea, pe toate timpurile şi pe toate virtualele şanse personale de a învinge! Nu este un înfrânt, dar este într-un continuu... contrasens, cu toţi şi cu el însuşi; l-aş asemui cu poetul Alexandru Macedonski, în contradicţie cu firea sa blândă, de om instruit şi sensibil, dar posedat de-o inexplicabilă şi păguboasă lipsă de autoprotecţie!?  
 
Rareori mi s-a întâmplat să cunosc un poet, care să-şi expună riscant sufletul şi crezul poetic, cum o face nonşalant şi chiar puţin inconştient poetul Aurel M. Buricea, care probabil mizează naiv şi sincer doar pe mesajul său liric, expus programatic, doar pe intenţii agresiv-ideatice dar absolut valoroase.  
 
Felicitări pentru cele 101 de sonete şi La mulţi ani!  
 
Dumitru ANGHEL  
23 martie 2015  
Bucureşti  
 
Referinţă Bibliografică:
Dumitru ANGHEL - LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA / Dumitru Anghel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1544, Anul V, 24 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dumitru Anghel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Anghel
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!