Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Dorina Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

Acru Borș
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Marţea sau joia, dar musai într-una din aceste două zile, bunica umplea borş de casă. Într-un colţ al bucătăriei, între perete și dulapul meșterit de bunicul ce murise pe front, trona o oală pântecoasă din lut, cu mânere zdravene, acoperită de un capac tot din lut. O primise bunica de zestre. Ţinea mult la oala aceea. Când încingeam jocuri prin bucătărie striga la noi îngrijorată:  
 
– Ieşiţi afara cu joaca, nu de alta dar n-am în ce umple borş dacă se sparge. Oala asta are o sută de ani şi nu se găseşte pe toate drumurile.  
 
Când ne-am sculat într-o dimineaţă de joi, focul ardea în soba din bucătărie. Pe plită ceaunul cel mare era plin cu apă aburindă. Olanul de lut se afla în mijlocul bucătăriei. Bunica îl umplea cam pe un sfert cu tărâţe de grâu, apoi adăuga un castron cu făină de porumb. Dintr-o ulcică răsturna hucea, apoi apă din găleată cât să acopere tărâţa. Cu un linguroi din lemn mesteca şi tot mesteca în oala mare, de parca ar fi mestecat în mămăligă.  
– Bunică, ce este aceia huce? – o întrebam curioasă.  
– De mult, cineva a descoperit borşul de casă. De atunci toţi acei care umplu borş păstrează din tărâţa acrită până la următoarea umplere. Ferească Dumnezeu să nu aibă nici o gospodină din sat cuibar de borş! Dacă ai rămas fără, mergi la o vecină şi o rogi să-ţi dea, dacă are păstrată mai multă. Odată, când eram nemăritată am spart ulcica şi am risipit hucea. A trebuit să alerg prin tot satul după câteva linguri de huce. Ce-au mai râs babele de mine și m-au vorbit pe la porți spunând că nu-s bună de măritat...De atunci păstrez mai multă, să am de unde da şi la alţii. Nu ştii când are cineva nevoie pentru umplut borş ori pentru leac.  
– Pentru leac ? mă miram încă o dată.  
– Dacă ai dureri mari la oase, dureri de cap ori de şale, dacă, Doamne fereşte îţi rupi o mâna sau un picior, pui o compresă cu huce şi durerea se potoleşte. E bine să bei borş proaspăt pe stomacul gol pentru bolile de plămâni, dar şi pentru boli de stomac.  
Mă uitam fascinată la bunica şi mă minunam câte lucruri interesante ştie.  
– Fugi repede şi rupe câteva crenguţe de vişin. Aoooleu, cum era sa uit!  
Când m-am întors, tocmai se pregătea să răstoarne apa clocotită peste tărâţa înmuiată în care a fiert și cimbrişor de câmp.  
– Crengile de vişin unde le pun, mamaie?  
– Pune-le în olan, dar mai repejor, îndată torn opăreala.  
Odată apa răsturnată, începea iar să amestece cu lingura cea mare din lemn. Mesteca ce mesteca şi, deodată, scotea linguroiul. Până să mă dumiresc ce vrea, îmi dădea cu terciul acela pe la nas şi pe la gură borosind:  
– Acru borş, acru borş, acru borş...  
O luam la fuga strigând cât mă ţinea gura  
- Nu-mi place, ești rea!.  
– Hai la mămăica să te şterg, îmi spunea cu glasul mieros ridicându-şi şorţul. În timp ce mă apropiam încrezătoare ca un cățel la os, îmi dădea iar cu linguroiul pe față.  
– Acru borş, acru borş, acru borş.  
Era cam prea mult! Începeam să plâng. Un fel de supărare punea stăpânire pe mine. În acest timp bunica alerga prin curte după surorile mai mari ca să le „borş-acrească” şi pe ele.  
– Bravo, dacă v-ați supărat, înseamnă că se acrește borşul.  
Nu îndrăzneam să mă apropii de frica linguroiului, stăteam ceva mai departe în timp ce bunica, ajutată de sora cea mare, punea oala de lut pe soba caldă în care focul se topise. Îl acoperea în cele din urma cu un prosop mare din cânepă, apoi cu nişte cuverturi groase din lână pentru a se păstra căldura cât mai mult timp.  
A doua zi dimineaţă oala mare din lut se afla din nou în mijlocul bucătăriei. Borşul ridicat deasupra, era limpede, gălbui şi foarte acru. Ne dădea să bem câte o cană. Părul pe cap se zburlea de acru ce era! Eram ferm convinsă că supărarea noastră acrise borșul și că de aici vine vorba „ești o acritură”! Îl răsturna într-o căldare. Mai apoi, într-o oală mai mică din lut, punea tărâţa scursă pentru cuibul de borş (hucea). Umplea vasul cu apă călduţă. Amesteca bine și-l lăsa câteva ore să se limpezească, după care iar era scurs. Repeta această operație de două, trei ori apoi punea ce rămânea în olanul de lut într-o strecurătoare din cânepă.  
***  
Am ajuns la vârsta bunicii. Umplu odată la două luni borș moldovenesc după acea rețetă străveche. Nu iese așa de acru! De fiecare dată când fac aceasta îmi amintesc ce tare mă supăram când mă prindea și îmi dădea cu linguroiul pe la nas! Mi-aș învăța și eu nepoții cum se umple borșul. I-aș urmări prin curte să-i „borș-acresc”. Până acum însă nu mi-a dat Dumnezeu nepoți să-i cresc!  
(din "Raiul în care am fost"- Dorina Stoica)  
 
Referinţă Bibliografică:
Acru Borș / Dorina Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!