Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Dorina Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

“Suflet ca un cer mângâiat de Lună” Corina Dimitriu – “În preatârziul clipei”, Editura Rovimed Publisher, Bacău, 2014
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un fel de „Cântare a Cântărilor” ori chiar un epitalem mi s-a părut cartea “În preatârziul clipei”,Editura Rovimed Publisher Bacău, 2014 a Corinei Dimitriu, citita într-o noapte cu “super Lună plină în Pești”! Cine știe, m-oi fi conectat la „înțelepciunea universală” în acea noapte magică când orice miracol se poate petrece, de m-am simțit cuprinsă “de o stare incredibila de magie” lecturând unul după altul minunatele poeme de dragoste din cartea mai sus amintită!  
Atâta candoare, curăție și har ce se adaugă cu fiecare poem m-au făcut să mă întreb dacă poeta este un om foarte religios. Oarecum uimită am aflat că nu este decât o persoană aflată în tiparele omului obișnuit, din acest punct de vedere.  
Sunt trei elemente în scrisul Corinei Dimitriu pe care le întâlnim aproape în fiecare poezie și anume: i(I)ubitul pe care îl scrie mereu cu majusculă, cerul și nelipsita Lună, uneori „Doamna Lună”.  
Îndrăznesc să spun, ca persoană religioasă ce sunt, că deși în volum nu apare nici macar o singură dată vreo referire la Dumnezeu mesajul carții este: Iubitul este Dumnezeu și Dumnezeu este Iubitul deci, „Dumnezeu este Iubire”.  
Poeta, asemena multor poete aflate la vârsta „preatârziului clipei”, a învățat „să trăiască doar în sufletul”său.  
Pesemne, în tot acest „preatârziu” poemele s-au copt în intimitatea căminului ei când, zi de zi, le-a plămădit din aluatul înmiresmat al sufletului gingaș de femeie născută din iubire și pentru iubire, luminându-le în serile cu Lună plină, ori Lună nouă cu energia unei iubiri ce doar se bănuiește a se fi și împlinit. Dar nu împlinirea iubirii este importantă cât trăirea acesteia în tainița sufletului ei. Aceste poeme par a fi scrise nu pentru noi cititorii, ci doar pentru cei doi îndrăgostiți ale căror suflete sunt îngemănate aici pe pământ, dar pe veci unite în eternitate. Par a fi suflete pereche ce s-au găsit pe pământ doar pentru a se recunoște dincolo de spațiu și de timp.  
Nu știu dacă Corina Dimitriu își înțelege pe deplin poezia, nu știu dacă această asemanare a poemului ei (cartea e un minunat poem al iubirii), cu Câtarea Cântărilor e voită ori venită prin inspirație din astralul acela al poetilor de unde izvorăște poeziei, ce fără dor și poate e de origine divină.„/Tainica şoaptă a Lunii/ Îmi vorbeşte despre Tine/ Şi îmi trimite răvaşe” („Șoaptă”).  
Poeta are o permantă comunicare cu Luna, martoră tăcută și înțelegătoare a unei iubiri ce se consumă imaginar, între doi oameni ce nu s-au văzut niciodată. Sentimentul e „curat și dulce”,„neatins de murdăria gândurilor urâte”( „Simțire”), de parcă ar fi acea iubire edenică de dinaitea izgonirii lui Adam și a Eva din Rai  
Din universul poetic nu pot lipsi, desigur „cerul ca privirea iubitului”, „dragostea s-a înrădăcinat în suflet asemenea unui copac”, „soarele dragostei noastre”, asfințitul este momentul din „preatârziul” zilei când vine clipa întâlnirii cu cel adorat, dar nu în fapt, ci doar în vis.  
Starea de veghe din nopțile cu Lună este o moarte aparentă, ori o teleportare în altă lume în care visul ei și visul Lui se împreunaază ca într-o nuntă ce seamăna a moarte, dar nu este moarte, ci adormire, este zbor spre altă lume din astă lume, „mor câte puțin/ de fiecare dată/ când se sfârșește visul/ și începe ziua/’( Clipa).  
Poeta nu plânge de dor, ea este „lacrimă de rouă”, iar primăvara nu este a firii, ci este „primăvara Ființei Tale”.  
Deși o „lunatecă”, poeta își desenează și ziua în perpetum-mobile al mișcării norilor, ca în jocurile copilăriei, gândurile cu ea și El, cel iubit. ( „Ghicind în nori”).  
Iubitul este unicul Dumnezeu al poetei, iar Raiul reprezintă, desigur, sufletul acestuia și acolo, doar acolo, vrea să ajungă și să locuiască veșnic. Un soi de supușenie, de cumințenie plină de adorație, aproape medievală, se bănuiește din folosirea mereu a majusculei atunci când se referă la cel iubit.  
O undă de tristețe o cuprinde la slăbirea legăturii dintre ea și El. Niciodată însă nu este deznădejde, ori disperare, deoarece e vorba de o iubire ce poate continua, alimentată veșnic de iubirea unuia dintre cei doi, așa cum nesfârșită este iubirea lui Dumnezeu. „Sufletul meu se simte/ singur și părăsit/ alungat din roiul gândurilor Tale”( Rug pentrusuflet).  
Dacă luna e cea mai aproape de femeia îndrăgostită, mă cutremur cât de departe se află iubitul, dacă e să măsurăm distanțele cu măsuri omenești. “Sufletul meu/ concertează uneori Lunii, cea mai apropiată de mine” ( Concertând Lunii).  
Dar iată că, spre sfârșitul volumului, ca într-o frumoasă poveste de iubire cu happy-end cei doi se întâlnesc, într-o gară ce poate fi „locul întâlnirii noastre dintr-o altă viață”( ca și cum ar avea importanță unde este întâlnirea, în vis aievea, pe Lună ori prin Univers...)  
“Ca pe un Zeu/ Te-am văzut de departe…/ Păreai că priveşti/ dincolo de lumea aceea/ pestriţă şi rece,/ Undeva, spre un colţ de rai,/ probabil spre locul întâlnirii noastre/ dintr-o altă viaţă…/ Privirea îţi era aşa de senină/ şi de caldă,/ Aveai în mâini trandafiri roşii/ Iar Tu, ca şi mine,/ Surâdeai…”( Poem pentru o regăsire). Că este o regăsire, ori o întîlnire aici pe pamânt a două suflete pereche nu putem ști, dar ne putem imagina o continare a unei iubiri ce zboară cu aripi de fluture-înger din viu în ne-viu și din ne-viu iarăși în viu până la sfârșitul Lunii și dincolo de ea.  
O carte frumoasă, ca o dantelă fină brodată ani de zile cu migală, prețioasă ca o bijuterie de familie, cartea Corinei Dimitriu intitulată “În preatârziul clipei” nu are nimic ce ar putea atenta la frumusețea și demnitatea ființei umane, ridicată prin iubire la rangul de Divinitate (masculină desigur), nu are în ea nici o undă de maculare, de gelozie, infidelitate ori vulgaritate. Versurile acestea ce nu pot fi scrise decât de o femeie, ne mută preț de 154 de pagini în starea edenică de dinaintea căderii în păcat a protopărinților noștri.  
O carte de iubire mai mult agape decât eross, despre sufletul femeii care nu poate fi decât neprihănit ca al Fecioarei Maria.  
Cu ochii mereu spre cer agățându-se de mult cântata Lună, cu iubirea-i curată ca apa de izvor, Corina Dimitriu a bătut și i s-au deschis porțile poeziei prin acest volum de debut pe care citindu-l te umpli de Lumina Cuvântului.O așteptăm cu cea de-a doua carte și cu multe altele.  
Cu mulțumirea de a mi se fi îngăduit să mă odihneasc pentru scurt timp într-un suflet frumos, am citit și comentat,  
Dorina Stoica.  
 
2 septembiee2014  
 
Referinţă Bibliografică:
“Suflet ca un cer mângâiat de Lună” Corina Dimitriu – “În preatârziul clipei”, Editura Rovimed Publisher, Bacău, 2014 / Dorina Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!