Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Prietenie > Mobil |   


Autor: Dorina Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Dorina STOICA - PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI”

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mi s-a aşezat în faţă un cristal cu o sută de feţe. Poezia Cameliei Cristea, poetă cu nume de Crist şi prenume de floare. Un cristal, prin care am privit şi am văzut sufletul metamorfozat din fluture, înger în zbor lin spre celest, căutând dar şi găsind acea iubire pură născută şi renăscută din Lumina necreată a dumnezeirii. Lectura acestor poeme m-a ajutat să cred (daca mai era nevoie) că, din cand în când ne este dat să întâlnim oameni trimişi parcă de undeva din astral, să vestească prin Cuvânt o lume cu mult mai curată, mai bună ce va să vină, ori chiar a venit pentru acei care o caută si vor să o vadă.  
 
O carte ce încă nu a văzut lumina tiparului este asemenea unei încăperi în care nu-i este permis oricui să pătrundă. Câţiva privilegiaţi, aleşi după criterii doar de autor ştiute, sunt invitaţi să o împodobească cu picătura lor de har, pentru ca apoi să fie dăruită iubitorilor de frumos. Camelia C. m-a invitat să-mi aduc contribuţia prin acest eseu la desavârşirea cărţii sale. În acel moment mi-au răsunat în minte cunvintele din Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ascultate în prima săptămână a Marelui Post al Învireii, “Cămara Ta, Mântuitorul meu,/ O văd împodobită/ Şi îmbrăcăminte nu am/ Ca să intru întrâ-însa”.  
 
În pragul de primavară a firii, ce tocmai se naşte, cartea de debut a Cameliei Cristea ce poartă numele “Ferestre deschise”, este cămară construită din iubire, din alergare prin anotimpuri, înflorire, naştere şi renaştere din apă şi Duh Sfânt, din Euharistie din credinţă şi căutare, din plecări şi reveniri dar şi din facere şi scriere, din Răstignire şi Înviere, din Înălţare şi multă rugăciune cu lacrimi.  
 
Aşadar, „sărut mâna cer“-ului, croindu-mi “cărare pe rază de soare”! Şi pentru că “Avem nevoie de iubire/ din cuvinte”, intru în univesul poezie sale, din care este pe cale să ne dăruiască prin acest prim volum, doar o mica parte, croşetată într-o dantelărie fină dar bogată, aşa cum aş putea denumi creaţia sa, pe care o cunosc, şi din care mă înfrupt de câte ori mi se (şi ni se) oferă spre lectură pe pagini virtuale.  
 
Camelia Cristea “aleargă prin anotimpuri”, zgribulită şi grăbită iarna, poeta renaşte primavara când „Mă vei afla albită în cireş/ Şi-n clopotul de lăcramioare,/ Adorm în trandafir şi mă trezesc,/ În lujerul din fiecare floare/”( „Am înflorit”). Poeta se defineşte prin renaştere din propira cenuşă ca pasarea Pheonix, din apă şi din Duh prin Maica Fecioară ( „Am renascut”), prin existenţa sa efemeră din viaţa pământească ( „Am fost”), dar şi prin voinţă ( „Aş vrea”), nu-i scapă lucrurile mărunte dar importante ( „Amănunte”), nu uită ( „N-am uitat”), CREDE că totul e posibil chiar şi dobândirea Raiului („Eu cred”), se caută ( „Mă caut”), se împacă cu lumea cu ea şi cu Dumnezeu ( „Mă împac”).  
 
Ea pleacă mereu departe, uneori îşi ia zborul, dar numai cu gândul ( “Am să plec”) pentru a se face un imn de laudă spre tot ce a creat Dumnezeu ( „M-aş face”) “În genunchi eu m-aş ruga/ pentru-ntreaga bogăţie/ slavă să-ţi aduc doar Ţie” . Ea în vers s-ar scrie ( “M-aş scrie”) şi chiar se scrie în anotimpuri, flori, doruri, în veşnicie, poezie ( “să ningă poezie frenetic şi suav”), iubire nesfărşită, rugă aducătoare de har şi de muză. Se lasă căutată dar şi găsită ”Mă vei găsi într-o Camelie zîmbind,/ Cu braţele deschise spre lumină,/ în fiecare floare am să-ţi scriu,/ Cuvântul meu să prindă rădăcină”( „Pe unde treci”)  
 
Iubirea îi este curată, ca lacrima ce curge fără durere în ceas de rugăciune, “Era însăşi iubirea noastră/ eliberată toată de păcat” („Pe unde treci”). Se pierde (dar pentru scurt timp), în dureri şi suferinţe efemere dar profund umane, regăsindu-se şi recompunându-se “In firele de iarbă, în iţele de gânduri./ Ar ţine, Timpu-n loc cusut în veşnicii/”…”iar Zorile să crape pe fruntea unui munte (“Poveşti”)  
 
Poeta se înalţă prin rugăciune dezlegând “noduri şi piedici” legate de omeneşti păcate, spre netezirea şi uşurarea drumului pe nebătutele cărări ale vieţii, pentru ca apoi să se recompună şi să se regăsească, aşa ca şi cum n-ar fi fică a Evei cea de dinaintea marii ispitiri ce a dus pe om la pierderea edenicei fericiri.  
 
Iubeşte şi iartă, crede în ziua de azi dar şi în ziua de mâine, în incomensurabilul palpabil din “Coloana Infinitului” a lui Brancuşi. Poeta crede în Înviere. “Mai cred că-n primăveri Tu o sa-mi fii copac/ Şi-n frunza Ta cea verde poate şi eu încap/ Să picure cu mir din teiul înflorit/ Şi-atunci poate-am să uit, de câte-am pătimit” (“Depărtări”)  
 
Dând filă după filă din cartea de poezii “Ferestre deschise”, “calc” pe “ciob de noapte”, “număr cocorii”,” sărut norii”, “adun crizanteme”, “muşc ţărâna”. Simt durerile nemărturisite, nici macar în versuri dar pe care le ştiu şi mă minunez întrebându-mă prin ce alchimie divină a reuşit poeta Camelia Cristea să-şi transfigureze neâmplinirile şi loviturile pe care i le-a dat viaţa în versuri. Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Prin credinţă.  
 
Poeta, după ce a îngropat “în teacă lacrima durerii”, îşi exprimă cu bucurie şi dăruire dragostea pentru părinţi, pentru copii săi dovedind trainicia şi universalitatea unui sentiment autentic, profund feminin şi uman. ( “Poem”, “Picătura”,” Scrisoare”).  
Partea a treia a volumului cuprinde poezie partiotică şi de atitudine ce poate lua prin surprindere cititorul nefamiliarizat cu scrisul poetei. Este o poezie ca un foc ce nu se mistuie dar care ar vrea să facă dispărute prin combustie toate relele din sociateatea post decembristă, dezamăgitoare pentru mulţi dintre noi, dar mai ales pentru tinerii care au fost nevoiţi să-şi părăsească o ţară ce nu le-a mai putut asigura un viitor decent.  
 
În ceea ce priveşte ritmul şi rima în poezia Cameliei Cristea aş putea spune că aceasta este asemenea dăngătului de clopot ori bătăii de toacă, de la biserica din apropiera casei sale, pe care o fregventează şi unde îşi pune inima ( “Pune inima”) pe la icoane, în duminici şi în sărbători deoarece simţirea ei este Dumnezeu ( “Te simţeam”), ce o face să vadă ( “Seninul”) chiar şi acolo unde el nu este.  
 
Când duci o astfel de viaţă este simplu să alegi, iar poeta ne mărturiseşte ( “Am ales”), iar alegerea este cea înţeleaptă. “Eu mă ard în poezie/ Şi mă bucur de mister”( cu trimitere la Lucian Blaga “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”).  
Poeziile Cameliei Cristea le putem socoti un dar de suflet, un giuvaer, încătuşat în suflet sensibil de femeie, pe care l-a păstrat mult timp doar pentru ea şi cei apropiaţi, pentru ca în cele din urmă să devină conştientă de propria sa valoare şi, aşa cum era fiersc, să deschidă larg fereastra inimii şi să-l dăruiască tuturor îmbrăcat în strai de lumină şi în culori de curcubeu.  
 
Fereastra nu s-a deschis prea uşor, dar când umăr lângă umar cei care credem în talentul ei, ne-am opintit, pentru că am vrut să se deschidă, soarele a pătruns din belşug adaugând lumină la Lumina din tainiţa unde zavorâtâ striga către cer, Poezia..  
Nu am nici o reţinere în a o numi poetă! Pentru Camelia Cristea „e vremea zborului”. Îi doresc zbor lin spre steaua ei.  
-----------------------------------------  
Prefaţă la vol. ,,Ferestre deschise” de Camelia CRISTEA, colecţia ,,Scrisul de azi”, Editura Singur, 2015  
 
Dorina STOICA  
31 martie 2015  
Bârlad  
Referinţă Bibliografică:
Dorina STOICA - PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” / Dorina Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!