Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Dorina Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Infidelitate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Infidelitate  
 
O cheamă Dana. E femeie măritată. Face lucruri banale. Spală, calcă, ține casa curată. Are grijă de copil. Merge la serviciu, așteaptă avansul, apoi lichidarea. Mulți colegi, puțini prieteni, Aceștia sunt majoritatea tineri familiști.  
De câteva ori pe an merge la onomastici însoțită de Horia. Dau și ei din când în când câte o petrecere ca să nu iasă din grup. Acolo cei mai mulți sunt fumatori, băutori sau iubăreți. El e cam iubăreț, nici șprițul nu-i displace. Ea, fumătoare și mare băutoare dar de cafea. Când nu are naturală se amăgește cu nechezol, dar în acele zile e indispusă și destul de nervoasă. Deocamdată suma viciilor în familie este oarecum completă. Sunt tineri, sănatoși, cu poftă de viață, pot pierde multe nopți pe an. La petreceri se dansează. Mai întâi e zbenguială dar apoi, după masa care se termină pe la miezul nopții se întrerupe curentul electric o oră sau două. Atunci se strâng în brațe arareori doar soțul cu soția...Uneori se termină cu ceartă. Câte o soție ori un soț gelos, își ceartă partenerul(a) iar ceilalți stigă în cor, „Glumim si noi, ce-ar fi să ne supărăm toți?”  
Sunt comuni, cenușii, nici veseli, nici triști, nici foarte morali dar nici imorali. Oameni normali. Fac duș odată pe saptămână atunci când se dă apă caldă. În rest se spălă la lighean. Cei mai mulți au doar un copil. Unii îl fac și pe al doilea. Foarte puțini pe al treilea.  
El schimbul unu, ea schimbul doi. Ea schimbul unu, el schimbul doi. Nu au cu cine lăsa copilul. Pentru creșă e mult prea mic. Adeseori femeia pleacă de la schimbul doi mai devreme, fără să ceară voie la nimeni (de fapt nici nu ar avea cui, e doar ea în toată hala). Oricum cineva (paznicul pesemne pe care il mituește de fiecare dată) o pârăște la șeful de echipă. Îl mituește și pe acesta la lichidare când semnează statele de plată. Bărbatul o ceartă “într-o zi o să te dea afară din serviciu”, dar ea se face că nu-l aude ca să n-o pună de-o ceartă taman când începe un nou episod din „Dalas”.  
Horia vine de la schimbul doi întodeauna târziu. E nevos că i-a oprit peste program. Alteori nu e nervos dar e pilit!. Uneori, Dana îl așteaptă cu cina. Visează de fiecare dată să fie una romantică. “Iar nu te-ai culcat, femeie?” o ceartă printre dinți. Privirile li se încrucișează. “Nu vezi ce burtă am făcut de la cinele tale romantice?”. Parfumată cu Chanel, și-a pus pe sub capotul semi-transparent lenjeria cumpărată la lichidare de la bișnițatul din secție. “Atunci hai să bem un pahar de șampanie”, mai face Eva din ea o încercare de a-l cuceri. Zâmbește a plânge știind dinainte că o va refuza. Horia nu-i aruncă nici o privire, se duce în baie iar de acolo în dormitor lângă copil și adoarme subit, ori doar se preface că a adormit ca să-o evite, așa crede ea!.  
Un nod cât pumnul i se pune în gât. Își dă jos lenjeria și o aruncă în primul sertar cu ciudă. Se priveste în oglinda de la vitrina plină cu pahare de semi-cristal și bibeloruri de porțelan ieftine primite de ziua ei. “Sunt frumoasă! De ce nu mă vrea, sigur nu mă mai iubește!” Îmbracă pijamaua decolorată și se strecoară în patul rece. Adoarme după ce se satură de plâns. Cui îi pasă?  
În sfârșit concediu! Anul acesta l-a primit în iulie. „Poate mergem împreună la mare, am făcut rost de două bilete la Costinești prin sindicat. Mergem?” îl întreabă. “ Nu merg, sunt programat în toamnă, mă duc la ai mei să-i ajut la culesul viei. Du-te cu Felix.”. “Ce viață”, își spune, dar e hotărâtă să meargă și anul acesta pentru copil la mare.  
Cu doar o zi înainte de a pleca o sună Eva, prietena care lucrează la abator. De obicei se sună doar înainte de lichidare ca să discute despre carne. E persoană foarte importantă. Odată pe lună le aduce un but de porc. Dacă vreun client o supără s-a ras de friptura gata adusă acasă la prețul de măcelărie fără stat la coadă. Adevărat chilipir!  
“ Pleci mâine la mare?” De unde-o ști, i-a fulgerat prin minte“ dar nu a întrebat-o. “ Te duc la gară?”” Daaa, la ora 7 vino să mă ei cu mașina din fața blocului”. “Mai bine te-ai duce în pustie“ar fi înjurat-o, dar a tăcut pe motiv de friptură de porc.  
Duduia Eva măcelăreasa după ce și-a văzut prietena în tren a aprins o țigară și i-a făcut cu mâna. “De ce-o fi așa amabilă?”, se întebă Dana.  
Trenul prinde viteză. Trebuie să-și găsească locul, apoi și să-și instaleze copilul.  
“Îmi puneți și mie geamantanul sus”, l-a rugat cu glas mieros pe bărbatul atletic care tocmai arunca chiștocul de Kent doar trei sferturi fumat pe geamul întredeschis. După ce i-a așezat bagajul la locul lui s-au privit în ochi. Barbatul și-a întins brațele bronzate spre ea: “Nu se poate! Nu te-am văzut de zece ani. Măiii, dar ce te-ai schimbat, era să nu te recunosc .”  
Fusese îndrăgostită până peste urechi încă din trimestrul doi al clasei a noua când a venit în clasa lor. Până să plece la Liceul Militar făcea naveta dintr-un sat apropiat. Lăsa bicicleta la ea în curte. Plecau în fiecare dimineață împreună la școală. Diriginta i-a mutat în aceiași bancă. De câte ori li se întâlneau privirile cei doi copii se înroșeau până în albul ochilor. Ea îi compunea în taină poezii. Le ascundea între filele manualelor iar el i le fura. Odată, prin clasa a unsprezecea în vacanța de iarnă Dana a vrut să plece la Sibiu, împreuna cu o colegă ce se iubea cu un viitor ofițer coleg cu el, să petreacă toți patru revelionul. Când i-a cerut voie mamei i-a promis că îi dă o sfântă bataie. In acea noapte de Anul Nou a stat acasă, a plans și a scris multe poezii.  
Mai târziu, ori de câte ori își făcea un prieten, după câteva întâlniri aparea și el la poartă cu aceiași bicicletă. Se comporta ca și cum ar fi fost iubiți deși nu se sărutaseră niciodată. După ce îi strica prietenia pleca lăsând-o de fiecare data singură, îndrăgostită iar și iar de el, fără prietenul care o părăsea.  
Odată era gata , gata să se mărite cu un consătean de-al lui. Cum a aflat despre aceasta, ea nu a știut niciodată! A venit cu chitara în parc pe banca unde stătea cu logodnicul și i-a cântat “Atât de fragedă” până când acesta s-a ridicat și dus a fost! Odată problemă rezolvată, proaspatul ofițer a dispărut...  
După ce i-a aranjat bagajul, a prezent-o pe doamna și pe cele două fetițe blonde “Soția mea. Ele sunt ingerașii noștri”,”Fiul meu Felix,” le-a răspuns Dana zâmbitoare. Copii s-au împrietenit repede iar doamna care era educatoare părea mai degrabă preocupată de a-și etala competențele profesionale căpătate la ultima perfecționare decât să converseze, ignorându-și soțul, drept pentru care cei doi au ieșit pe hol. “Te invit la vagonul restaurant, vreau să stăm de vorbă, sunt atâția ani de când nu ne-am văzut.”  
De emoție Dana nu știe ce să-i spună. Ochii albaștri o privesc scrutător înfipți drept în inimă. Obrajii-s în flăcări de parc-ar fi școlăriță. „Ce să fac cu mîinile?”, se cearta în gând. Dă să-și roadă o unghie. Își mușca buzele. Se privesc în tăcere. Inimile strigă una la alta.  
“Îmi vine s-o sărut aici, de față cu toată lumea!”, gândește el. “Să-i spun cât l-am iubit? Ce rost mai are acum. E însurat are copii, eu maritată am copil. ” Pe sub masa îngustă genunchii li se ating ușor. Îi prinde între picioarele mușchiuloase de ofițer bine instruit pulpele gingașe și le strange cu putere. Femeia scoate un țipăt mut. Se înroșește, până în albul ochilor. Își ascunde obrajii în palmele reci și umede. Nu-și vorbesc. El fredonează încet cântece de iubire, unul după altul. Au pierdut noțiunea timpului, orele au trecut de parcă ar fi fost clipe.“Vei fi a mea!””Când”?, îl întreabă prostește dar glasul se pierde în zgomotul infernal făcut de trenul accelerat la trecerea pe podul de la Cernavodă”.”Noi coborâm la Medgidia, dar am să te caut, acum trebuie să ne întoarcem la ai noștri.”  
Mână în mână, obraz lângă obraz, inimă lângă inimă de parcă ar fi fost magnetizați, au trec prin vagoane lovindu-se de mulțimea pestriță din trenul pea aglomerat. Adan și Eva gata să muște din măr! Trenul merge cu viteză. Pentru cei doi timpul pare oprit deodată în loc. Când aproape să ajungă la vagon, el își lipește pe neașteptate buzele de buzele ei șoptindu-i apoi în ureche: „O să te răpesc, măcar și pentru o nopte, îți jur!”  
Cei patru dispar într-o clipă în aglomerația din tren fără a mai avea timp să-și ia rămas bun.  
Dana a aeriană. S-a dezmeticit abia când copilul i-a cerut apă “Mama, unde ai fost, mi-e sete, tantea aia ne-a dat să mâncăm multe prăjituri cu cremă făcute de dânsa. Erau foarte bune. O să mă mai întâlnesc cu cele două fetițe?” ”Nu știu, hai să dormim până ajungem la Constanța.” De fapt nu voia decât să fie singură cu gândurile ei.  
Felix i-a adormit în brațe. Tânăra femeie s-a întors în trecut, cu inima zdrențe așa cum rămânea de fiecare dată, cu ani în urmă, ori de câte ori năvălea în viața ei pentru ca apoi să dispară fără a spune măcar „rămas bun” sau “la revedere”.  
Odată ajunsă la mare, toată atenția și-a îndreptat-o spre copilul pe care ar fi putut lesne să-l piardă, în aglomerația de la Costinești din luna iulie. La rândul lui puștiul de cinci ani avea grijă ca nimeni să nu le invadeze teritoriul, nici pe plajă dar nici în camera umedă din zona de vile astfel încât, nu a reușit să-și facă prieteni cât au stat în stațiune. Chiar și seara când mergeau la discotecă să asculte muzică dacă îndrăznea cineva să o invite la dans, se ridica în picioare pe scaun și striga să-l audă toată lumea „Mama nu dansează decât cu mine!”. Și pentru a-și întări spusele o invita la dans în aplauzele celor de la mesele apropiate.  
În fiecare seară când se plimba pe faleză și privea marea liniștită, Dana se gândea la întâlnirea din tren...  
*  
Ea schimbul unu, el schimbul doi. El schimbul unu, ea schimbul doi...  
Toamna, iarnă, primăvară, vară. Și iar toamna, iarnă... El schimbul doi. Sună telefonul. “Bună seara iubito, am sunat și ieri dar n-a răspuns nimeni” Dă să-i răspundă. “Te rog lasă-mă să vorbesc, sunt la un telefon public și nu prea am fise. Urcă-te în tren și vin-o să ne vedem. De când te-am văzut mă gândesc numai la tine. Te urci în aceleratul de mâine după amiază, cobori la a doua stație, iei un taxi până la hotelul „Excelent” din centul orașului. Întrebi de mine la recepție. Dacă nu sunt acolo mă aștepți puțin, voi fi anunțat că ai sosit. Te implor vino, știu că vrei asta. Te iubesc”  
Dana n-a apucat să rostească nici un cuvânt. Telefonul s-a închis brusc iar femeia a rămas pironită pe fotoliu în camera luminată slab de lună. S-a strecurat în patul din sufragerie fără a-l mai aștepta pe Horia. N-a putut închide ochii toată noptea. I-a ținut pironiți pe blocul turn de vis-à-vis, la ferestrele unele întunecate, altele luminate în spatele cărăra doar Dumnezeu știe ce bucurii, drame, ce tristeți ori suferințe mocneau neștiute de nimeni.  
“Vezi că o să vină mama să-l ia pe Felix. După ce ies de la serviciu mă duc la o fostă colegă de liceu într-un oraș învecinat. I-a murit mama. Am stabilit să mergem mai mulți. Vin mine dimineață ori după prânz.” Cusută cu ață albă, minciuna spusă pe nerăsuflate, cam prea de dimineață a fost primită cu un “da, bine, ai grijă de tine” de către Horia netrezit încă bine din somn.  
După o oră și jumătate de mers cu acceleratul a coborât în gara cenușie, a orașului unde nu mai fusese niciodată. Frig. Lume multă, navetiști, călători grăbiți să ajungă la căldură. În timp ce cauta un taxi a începe să ningă. A coborât aproape de hotel. Fulgii jucăuși, uriași sunt din ce în ce mai deși. Deodată o cuprinde o bucurie atât de mare încât îi vine să danseze. De undeva din apropiere se aude o muzică discretă. Poate e doar cântecul iernii sau glasul celui care o strigă în gând...”Vino iubito vino / și-apoi nu mai pleca”. În fața hotelului un grup de tineri gălăgioși vorbesc tare, fumează, glumesc. Dana le zîmbește.  
Intră pe ușa rotativă în holul elegant. Caută cu privirea recepția. Obrajii i s-ai îmbujorat din cauza gerului dar și a emoției.  
“Caut pe cineva cu numele CN.””Aaaa, tov colonel vă așteptă. Urcați la camera patru sute trei.”  
Pentru doar o clipă, cât și-a ridicat ochii spre vocea din spatele tejghelei înalte a zărit zâmbetul ironic, profesional al recepționerului, un tânăr cu trăsături aprope feminine.  
În timp ce liftul urcă etaj după etaj tânăra femeie își apasă palmele reci pe obrajii în flăcări. Nu se gândește la nimic. “Patru-sute unu, patru sute doi, patru sute trei! Aici trebuie să fie!” Ciocănește ușor în ușă. “Intră, e deschis” îi aude vocea. Camera elegantă de hotel e luminată doar de o veioză. Pe masa pusă în mijlocul camerei în vază un buchet minunat de trandafiri roșii. Alături cina , o sticlă de șampanie și două pahare de cristal cu picior. “Ce fac cu ele dacă spune să le iau acasă”, a fost primul ei gând. “Nu trebuie să iei flori, știi că nu le pot lua cu mine”. Nu contează, bucură-te de ele acum și nu te gândi la nimic. E noaptea noastră”, “ Eram sigur că vei veni, ia și mănâncă, cred că ți-e foame” Uitase de foame deși nu mâncase nimic de dimineața.  
S-ai iubit sălbatec, ore în șir, fără cuvinte, fără complexe, fără inhibiții devorând ani, tristeți, lacrimi, neâmpliniri, umplând de esență trecutele nopți de singurătate și așteptările de parcă doar ei doi ar fi fost pe pământ. Dacă ar fi luat foc hotelul ori vrenun cutremur dărâma clădirea , dacă vreun meteorit ar fi pulverizat în acele clipe magice Pamântul cei doi n-ar fi știut nimic. Ar fi dispărut în Neant s-ar fi făcut pulbere de stele, uniți pentru veșnicie, două parți ale aceluiași întreg regăsite și contopite după îndelungi căutări.  
Obosit, fericit, amețit, sau poate doar mulțumit bărbatul a adormit.  
Intoarsă din baie după ce a făcut duș Dana s-a așezat pe scaun. A început să mănânce încet un măr din coșul cu fructe de pe noptieră. Liniștea nopții de iarnă e tulburată doar de sforăitul ușor al bărbatului. Brusc, totul devine foarte real. Se află într-un oraș străin, într-o camera de hotel, cu un bărbat, altul decât soțul ei.  
Se uită pe geam. Afară e încă întuneric. Ora patru dimineață. Pe strada pustie vântul bate puternic viscolind zăpada, adăugând-o clipă de clipă sulurilor formate pe lângă ziduri.  
“Trebuie să plec. Dacă viscolește tot așa peste câteva ore nici un tren nu mai circulă”. Se îmbrăcă în grabă. Îmbrățișează buchetul de trandafiri. Sărută unul la întâmplare apoi pune geanta pe umăr și iese din camera de hotel fără a privi la bărbatul adormit. Închide încet ușa peste o poveste de iubire terminată.  
La ora cinci dimineața în acea zi de ianuarie gerul e cumplit iar vântul bagă zapada în ochi și în gură. Se urca în primul taxi. În câteva minute coboară în fața gării.  
“Aveti bagaj doamnă?”, o întrebă un bărbat tuciuriu în timp ce altul îi înșfăcă geanta de pe umăr. Până să se dezmeticească, cei doi au dispărut fără urmă luați parcă de vântul înghețat.  
Ce mă fac? De unde iau bani de bilet?” Mintea îi lucrează repede dar trupul se mișca încet în contratimp, nepăsător, mulțumit, împăcat cu sine. “Mă urc în tren fără bilet, e noapte, nu cred ca vine controlorul.” În următorul moment își dă însă seama că în geantă avea și buletinul. La un eventual control, fără bilet și fără acte are toate șansele să ajungă la primul post de poliție. Atunci escapada sentimentala va ieși la iveală  
Se așează dărâmată pe bancă, în sala de așteptare aproape pustie lângă o femeie între două vârste cu multe bagaje în jurul ei. Nu vede nici o ieșire din situația în care se află. „Ce-ati pățit, de ce plângeți,” o întrebă femeia de lângă ea. “Mi-a furat genata când să intru în gară. Nu mai am bani și nici buletin.”. Femeia a privit-o atentă pe tanara elegată și a întrebat-o „Unde mergeti?” Între două reprize de plâns, Dana a rostit numele orașului în care trebuia să ajungă. “ Vă puteți uita la bagajele mele? Vreau de mult să merg la wc și nu am avut pe cine să rog să stea cu ele. Vă rog!”  
“Doamne ajută-mă, știu că am greșit. Nu mă pedepsi acum. Trebuie să ajung acasă.” După plecarea femeii, rămasă singură, Dana s-a lăsat cuprinsă de disperare. Lacrimile i-au încremenit pe obraz în următorul moment când femeia cu bagajele i-a întins biletul de tren și i-a spus: „Peste cinci minute trenul dumneavoastră sosește în gară.” ” Dati-mi o adresă ca să vă trimit banii” i-a spus Dana nevenindu-i să-și creadă ochilor. “ Nu-i nevoie, poate ne vom mai găsi vreodată în lumea aceasta sau pe lumea celaltă, hai mergeti la tren să nu-l scăpați”  
*  
În dimineața aceia rece de iarnă în timp ce urca scările blocului în care locuia o femeie infidelă își spunea în gând “Ce mult mi s-ar schimba viața dacă am face doar schimbul unu!” ( de Dorina Stoica)  
 
Referinţă Bibliografică:
Infidelitate / Dorina Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!