Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Imaginatie > Mobil |   


Autor: Dorina Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Cum să te pun în cuvinte?

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fără tine sunt un copac   
fără frunze,   
o zi mohorâtă de decembrie,   
o fântână fără apă,   
un fluture fără aripă,   
un înger fără Dumnezeu, o  
privighetoare răgușită   
ori un pește ce se zbate   
pe nisipul fierbinte.  
Ca o floare de nufăr   
deasupra apei unui lac   
cu apă stătută,   
așa mi-a înflorit iubirea   
într-o zi de primăvară!  
Nu mi-ai cules florile albe,   
ca nopțile insomniace  
în care ți-am scris poezii de dragoste,   
pe care nu le vei citi niciodată.  
Am plâns toate ploile   
cu tunete și fulgere  
din lunile fierbinți de vară   
când mi-ai bântuit nopțile.  
Cu ce cheie fermecată  
ai deschis lacătul ruginit   
al inimii mele împietrite,  
după ani mulți de tristețe   
și lipsă de iubire, nu știu!  
Într-o dimineață banală de vară,  
când navigai pe pagini virtuale,   
ți-ai oprit o clipă privirea pe poza mea.  
Puteai să treci mai departe.  
Ai cercetat-o,   
cu ochi de cunoscător,  
apoi ai aruncat undița.   
Cu momeala cuvintelor   
m-ai amețit de n-am mai știut de mine.  
Nopțile au devenit de atunci ciudate.  
În serile calde de vară,   
pe banca de sub tufa   
înmiresmată de caprifoi,   
am compus versuri de iubire.  
De câte ori deschid caietul,   
înnegrit de scrisu-mi mărunt,   
aplecat spre stânga, roșesc,   
de câtă îndrăzneală am avut.  
Ticăloasă luna,   
o vară întreagă a râs de mine și mi-a șoptit,   
iar odată mi-a strigat în față tot adevărul   
de am început să plâng în hohote:  
„Ești o prefăcută când spui că nu-l iubești  
decât pe Dumnezeu, nu vezi cât de tare  
te-ai îndrăgostit de primul bărbat   
care ți-a dezmierdat numele?”.  
Te-am iubit o vară întreagă,   
o toamnă, și încă te doresc,   
te voi dori până în primăvară,   
așa cum un fluture iubește zborul.  
Plutind ca o pasăre,   
liberă și descătușată,   
ca să-ți mângâi visele,   
am venit la tine noapte de noapte,   
străbătând închipuirea.  
Mi-am dorit să fiu frumoasă,  
tânără să te îndrăgostești de mine.  
Acum, în serile lungi de iarnă,   
când toți dorm (până si pisicile),   
casa e scufundată în întuneric.  
În fața icoanelor, candela aprinsă,   
doar ea și sfinții îmi știu plânsul.  
Ești cu mine în fiecare clipă,   
faci parte din viața mea.  
T-ai strecurat ispită   
între mine și rugăciuni,   
nu te voi uita niciodată.  
Ce vrajă e asta?   
Nu pot înțelege cum ai putut   
să-mi intri atât de adânc în suflet.  
Dă-mi înapoi viața de dinainte de a te fi știut!  
Te simt aproape fizic, ești acolo,   
în spatele monitorului.   
Îți privesc poza minute în șir.  
Îmi zâmbești?   
Bătăile inimii parcă ți le aud, alteori oftatul.  
Știu că uneori te gândești și tu la mine.  
Scriu,   
dar abia văd literele printre lacrimi.   
Pisicile dorm lângă mine.   
Ce le pasă?   
Stiu ele ce este în sufletul meu?  
Am fost de câteva ori   
la doar câțiva pași de tine,   
pe strada ta, am stat,   
când teii erau în floare,   
pe o bancă.   
Odată ai trecut pe lângă mine,   
m-ai privit în ochi, ai zâmbit,   
apoi ai mers mai departe.  
Poate nici nu erai tu!  
Cu telefonul în mână,   
abia zărind cifrele de emoție și de lacrimi,   
am format de multe ori   
numărul tău de telefon,   
apoi l-am șters de tot atâtea ori.  
Inima ta e iubitoare uneori,   
iar cuvintele pe care le citesc dimineața   
când intru în lumea virtuală,   
sunt dulci ca mierea.  
E fum de tămâie ce amețește   
și neliniștește,  
ca apoi să se risipească   
de parcă nu ar fi plutit niciodată în aer.  
Furtună a fost în sufletul meu toată vara,  
sângele a dat în clocot,   
obrajii sunt și acum   
când îți scriu precum bujorii   
din mijlocul grădinii cu flori multicolore.  
Mi te-am închipuit în fiecare noapte  
fără a te vedea m-ai mângâiat,   
cum nimeni nu m-a mângâiat,  
mă înfior gândindu-mă   
la atingerile tale vrăjite.  
Cum poate cineva iubi o boare de vânt   
cu miros de petunie sau de busuioc,   
ori o rază de lună strecurată   
pe fereastra deschisă, după miezul nopții?  
Brațele tale imaginare  
m-au cuprins atât de strâns,  
de credeam că vom rămâne   
veșnic în somnul meu,  
înlănțuiți până la sfârșitul veacurilor.  
Ce iubire e asta  
mai dulce și mai catifelată   
decât petala de trandafir?  
Cum să o pun în cuvinte?  
Cine să înțeleagă  
o femeie îndrăgostită de un bărbat  
pe care nu l-a văzut niciodată?  
În nopțile înstelate cu lună plină  
mi-e dor de tine.   
Când pleoapa se așează ușor peste pleoapă,  
atunci vii , mă mângâi   
ca un Zburător din poveste,  
fără ca eu să vreau ori să pot a te opri.  
La a treia oră din noapte,   
mi se pare că ești încă lângă mine,   
Tic-tacul orologiului din perete   
e asemenea cu bătaia inimii mele.  
Mi-e teamă că, într-o zi, vei dispărea.   
Unde am să te caut atunci?  
Îți privesc poza și parcă ai fi lângă mine,   
îmi zâmbești cu cel mai frumos zâmbet  
pe care l-am văzut vreodată.  
Ești suflet pereche ales de îngeri.   
Te voi recunoaște și peste zece vieți.   
Suntem două părți ale aceluiaș întreg.  
Dacă nu te voi găsi însă,  
mă voi ruga la Dumnezeu  
să răsar izvor cu apă limpede la picioarele tale,   
atunci când obosit și însetat   
îți vei pune capul pe prima piatră   
ce-ți va răsări în cale.  
Îl voi ruga pe Dumnezeu   
să mă facă petală de crin,   
în curtea casei mele   
să te oprești amețit de parfum,   
iar eu să-ți șoptesc:   
„Bine ai venit, călătorule, de când te așteptam!”  
În vis ți-am atins buzele.   
Ţi-am mângâiat degetele lungi și străvezii de artist  
doar în vis.  
În adâncul ochilor tăi,   
doar în vis m-am pierdut   
ca o pasăre în zbor deasupra nemărginirii.  
Ce iubire e asta?  
Dacă ne vom găsi cândva,   
mă voi lăsa cuprinsă de brațele tale.  
Te voi topi așa cum soarele   
topește un om de zăpadă,   
făcându-mă una cu tine  
Precum pământul se face una cu apa.  
Al meu acum și-n veșnicie,   
oriunde te-ai afla,   
nu te aștept cu ochii pe ceas   
ori pe calendar,   
pe nici o bancă din parc   
nu te chem,   
nu te sun și nici nu te caut.  
Doar te iubesc și-mi e de-ajuns.  
(Din cartea "Doar el i-a spus Teadora"de Dorina Stoica) 
Referinţă Bibliografică:
Cum să te pun în cuvinte? / Dorina Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!