Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Doina Bezea         Publicat în: Ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

TE IUBESC MAI MULT DECÂT UMBRA STELELOR!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Doamne!-se gândea ea,în timp ce-şi privea palmele.Nu mai strânsese niciodată atâta durere în craterele astea,vineţii şi diforme,ce-i atârnau ca nişte soldaţi pe lângă corp.Încercă să şi le frece lin,cu un soi de reticienţă carnală,dar nu reuşi.Simţea gerul muşcând cu colţi de câine din fiecare fărâmă de carne ce-i sprijinea trupul.Se uită la lemnele ce o pândeau schilodite-n zăpadă şi un flash retoric o făcu să zâmbească.Îşi aminti,pe sub genele-i lungi,clipele acelea minunate petrecute cu el la cabană. 
  
-Te iubesc mai mult decât umbra stelelor!-îi spuse el,şi ea se supărase.Bine.Mai mult decât întreg Universul!Tot nu o convinsese.Se lăsă în genunchi în faţa ei,scoase din buzunarul hainei o cutiuţă şi,cu o solemnitate demnă de un rege,rosti: 
  
-Te numesc regina Universului,zâna stelelor şi mireasa sufletului meu,până la moarte! 
  
-Da!Da!Da!-striga acceptul,cu toată vanitatea,în încăperea în care îşi pecetluise pentru prima dată iubirea. 
  
.... 
  
-N-ai terminat de spart lemne?-o făcu să tresară un glas autoritar,întorcând-o la realitatea cruntă,care o măcina zilnic,ca o boală.Smerită,ridică toporul şi-şi frânse ţipătul de disperare amară,cu care mâinile-i plângeau,la fiecare atingere.Pe sub luciul pielii,înotau acum,corăbii de visare. 
  
... 
  
-Mamă,Gelu m-a cerut de soţie,spuse ea radiind de fericire atunci când se întorsese de la munte.Nu ştia dacă bucuria era aceea care a îngenunchiat-o sau tonul autoritar al mamei. 
  
-Să nu îndrăzneşti să mă faci de ruşine cu sărăntocul ăla!-veni replica tăioasă a celei care-i dăduse viaţă.Eu nu te-am crescut să-şi bată golanul ăla joc de tine! 
  
-Dar mamă el nu e golan!... 
  
-Să taci!,în faţa mea nu va exista niciodată EL.Simţi o durere imensă în piept,de parcă cineva sau ceva,ar fi strâns-o cu o gheară,lăsând-o fără aer.Se prăbuşi,ca un zbor frânt al unei dimineţi ce nu mai putea să găsească cărarea spre soare,pe podeaua de lemn,lustruită cu atrocitate. 
  
... 
  
Clopotul mănăstirii o reîntoarse din nou la eşafodul ăsta crud de viaţă,pe care şi-l hărăzise singură.Zăpada pusese stăpânire peste pojghiţa-i de haină pe sub care se căznea sufletul.Muşcau din ea sentimente înfrânte,alinturi lăcrimând spăşite pe la toate litaniile,şoapte ce o înfrângeau în delirul ameţitor al inimii.Prin crăpătura cizmelor,fiorii de gheaţă,îşi întindeau fără milă,supremaţia.Se gândi că trebuie să fie demnă de vecernie,şi se întoarse din nou,spre lemnele care aveau să fie decimate,când o durere o făcu să cedeze. 
  
... 
  
-Ce frumos cânţi tu Violeta!-îi spunea profesoara ei de pian.Partitura ta prinde viaţă sub mângâierea delicată a degetelor tale.Vei ajunge o muziciană desăvârşită! 
  
-Mulţumesc frumos!-doamnă Barbu.Vă asigur că nu o să vă dezamăgesc! 
  
... 
  
Sângele începu să-i şiroiască timid,din aceea îmbrăţişare de palme,cu care,altădată,îşi aplaudase destinul,medaliile şi chiar alintase iubirea.Îşi muşcă buzele cu putere,ca şi când ar fi vrut să oprească toată sentinţa asta nemiloasă de viaţă,toată patima cu care-şi sugrumase destinul.Lacrimile s-au privit neputincioase pe sub gene şi,au început să-şi aştearnă,timide povestea,pe obaji.Părea că se deschisese cerul,iar stelele de care-i vorbise Gelu,străluceau acum pe chipul ei pentru că umbra lor rătăcea în nesomn,luminându-i.Cum de nu mi-am dat seama?Stelele nu mor niciodată,iar umbra lor e lumina binecuvântată cu care ne întâmpină,zilnic,viaţa.Îşi aducea aminte de toate modurile în care el îi spunea că o iubeşte,iar ea nu înţelegea.Acum,în sfârşit,realizase că,mai mult de atât nu o putea iubi,pentru că iubirea nu are timp,spaţiu,limite.El,săracul,doar atât putea să o iubească! 
  
... 
  
Un dăngănit de toacă o făcu să se reîntoarcă la realitate. 
  
-Surori la masă!-tânguia o voce ca o osândă,lovindu-se de pereţii chiliilor,până hăt departe,la buza munţilor,stingându-se ca o mătanie îngenunchiată de mir.Îşi aminti că e miercuri,aceeaşi zi în care acasă,nu ţinuse niciodată post. 
  
... 
  
-Ce bună e prăjitura asta cu frişcă!-se lingea ea pe buze,alintându-se pe canapeaua cofetăriei,unde o invitase Gelu.Nicicând nu mai mâncase vreo ,,dulcegărie,, cumpărată dar nu putea să-i povestească viaţa ei sugrumată de restricţii,ca să nu o facă de ruşine pe mama ei. 
  
-Îţi mai iau una?-o întrebă atent el,gata să-i îndeplinească cele mai mici capricii.O învăţase atât de multe despre viaţă că i-ar fi trebuit de două ori toţi atâţia ani,ca să se bucure şi să le poată trăi pe toate.Doamne câte am pierdut?În ce cochilie mi-au fost ascunse zilele,trăirile,sentimentele?Căt de mult am fost prizoniera propriului meu trup,doar ca să nu o fac de ruşine pe mama?!! 
  
... 
  
-La masă!-auzi din nou,şi începu să adune unul câte unul,toate lemnele acelea gâtuite de soartă,ca şi ea.Zăpada îi îngropa pe sub adâncuri de sine,urmele cu care-şi târâia pribegia.Privea undeva cu privirile golite de interes,cioturile astea,smulse dintr-un adânc de suflet,doar ca să fie arse.O fulgeră un gând care o făcu să tremure... 
  
-Doamne!-o fi găsit biletul-se întrebă ea cu ochii amuţiţi de spaimă.Îi scrisese în grabă un bilet în care îi spunea doar că a intervenit ceva şi că a trebuit să plece de urgenţă.Vroia să-l scutească de tăişul vorbelor mamei sale,ca să nu-l doară prea tare.Nu vroia să-l rănească cu neadevărul spuselor ei.Era prima dată când nu-şi ascultase mama,minţindu-l.Evadase din imperiul acela de gheaţă şi inuman în care i se zvârcolise atâţia ani,viaţa.Hotărâse să ia calea mănăstirii doar ca să nu-i dea satisfacţie mamei sale.Nu-i mai păsa de frig,de ea,de zăpada care o îngropa ca o hienă,de privirea de gheaţă a mamei.Se gândea doar la el!EL-,,sărăntocul şi golanul,,care o iubea cu toată patima de care era în stare un suflet!El o iubise cum nu ştiuse să o iubească vreodată mama ei,fără legi şi fără principii.Lui îi promisese că o să-i fie mireasă şi nu se ţinuse de cuvânt. 
  
... 
  
-Doamne ajută-ne şi milosteşte-ne masa aceasta!...-se auzi dintr-o chilie,glasul celorlalte măicuţe. 
  
Dădu roată,şi se aşeză în genunchi în faţa unei troiţe.Pe sub pietrele ce o înconjurau,îngerii îşi îngropau cu mânie bocetul.Fulgi câinoşi de zăpadă îi sfârtecau acum pe sub lacrimile înceţoşate,sufletul!Simţi ca o umbră,chipul iubitului,conducând-o spre altar.Nu-i venea să creadă cât era de frumoasă!Rochia-i albă de mireasă trăgea după ea cerul,iar stelele străluceau adunate într-o diademă,pe capul ei,fără umbre.La intrarea în biserică,o caleaşcă plină de flori plutea trasă de fluturi multicolori.El o aştepta,frumos ca un înger,lângă altar.Mirosea a lavandă şi a linişte...Simţi din nou acelaşi nod care o lăsa fără aer,şi pentru prima dată se bucură.Ştia că tot ceea ce iubea era acolo lângă ea şi că nu o va părăsi niciodată!Cu o ultimă zvâcnire spuse:DA-lui şi nu îngerilor!.. 
  
Dumnezeu îi zâmbea liniştit de departe,printre icoane de flori şi tămâie.. 
  
Autor Doina Bezea 
  
Referinţă Bibliografică:
TE IUBESC MAI MULT DECÂT UMBRA STELELOR! / Doina Bezea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1850, Anul VI, 24 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Bezea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!