Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Doina Bezea         Publicat în: Ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe Lina am cunoscut-o, copil fiind, în satul bunicilor mei. Mă atrăgea licărul ăla sănătos de viaţă într-un trup absent. Părea o pictură necizelată care se ascundea în spatele penelului, din dorinţa de a nu bucura pe nimeni. Dacă nu o cunoşteai aveai impresia că pe acele coclauri, scuturate de vânturi aprige, munţii şi-ar fi pierdut umbra sub trenţele uitate de vreme ale acestei femei. Îşi purta cu nobleţe destinul din care viaţa îi muşcase adânc, pe la colţuri. 
  
Într-una din zilele acelea în care freamătul copilăriei exalta prin neîndemânări puerile, am cunoscut-o fără să vreau la o fântână, pe Lina. 
  
-Sărut-mâna!i-am zis cu candoarea acelor vremuri şi, m-am temut pentru o clipă că răspunsul ei, nu ştiu de ce, o să mă doară. 
  
-Bună să-ţi fie inima, mi-a răspuns cu toată profunzimea de care îi erau în stare ochii. 
  
-De-a cui eşti tu? m-a întrebat agăţându-se parcă cu nişte pânze imaginare de prezenţa mea. 
  
-Eu sunt a lui Bogdan Petre, i-am răspuns şi, a aplecat capul, murmurând cu un fel de exaltare, o înşiruire de interjecţii sau mormăituri fonice, din care nu mi-am dat prea bine seama, dacă o mulţumise sau nu răspunsul. 
  
Şi-a tras cu un icnet apoi găleata de sub poalele fântânii şi, mi-a răspuns cu un oftat prelung, parcă obligându-şi corpul să nu ţipe: 
  
-Mergi în pacea Domnului copilă înapoi la ai tăi, că pe-aici trage somnul să închidă ochii norilor, şi dusă a fost... 
  
Întoarsă acasă, i-am povestit bunicii întâmplarea şi blânda de ea, mi-a aşezat mâinile ca într-o rugăciune şi, printre lacrimi mi-a şoptit: 
  
-Acum, o să-ţi înşir o poveste nescrisă de niciun autor din cărţile învăţate de voi la şcoală. Dar, asta nu înseamnă că nu o să-ţi placă la fel de mult sau că, nu o să te doară în suflet. 
  
Şi, m-am aşezat la vatra focului, pe care de multe ori o asemănam cu o dănţuire nobilă de prinţi şi prinţese prin ochii mei de copil visător şi, am lenevit unul câte unul, toate cuvintele bunei mele pe căuşele urechilor, doar ca să mă pot minuna şi mai mult de cele auzite, atât de frumos povestea bunica... 
  
-Lina, de copilă a fost cea mai frumoasă fată din sat! Frumuseţea ei echivala cu sărăcia. Dar nu şi-a plecat niciodată capul! Nu era horă în care să nu fie cea mai curtată şi cea mai invidiată. Mâinile ei alintau infantile grumazul tinerilor avizi de patimi. Dar, ca peste tot în viaţă, bucuriile se sting repede sub tăişul necazurilor în care otrava durerii ţi se împlântă ca un fulger. Odată, într-o seară, pe când spiritele se încinseseră la o serbare, băiatul celui mai bogat om din sat a profitat de ea şi a necinstit-o! De atunci, nimeni nu a mai văzut-o prin sat. Auzisem, când îi muriseră părinţii, că ar locui undeva sub o geană de munte, dar nimeni nu ştia unde. Ani la rândul se zvoniseră că ar fi dat naştere unui copil, pe care-l renegase încă din pântec şi care fusese adoptat. Nimeni nu ştia adevărul. O vedeam coborând ca o nălucă pe coama muntelui de la marginea satului. Nu vorbea niciodată cu cineva. Era ca un vis peste care dădeai, gândindu-te că eşti cumva somnambul. Scotea uneori nişte sunete de o tristeţe sfâşietoare. Alteori, o vedeai mirosind florile copacilor şi bucurându-se parcă, de o amintire neîntinată a tinereţii ei. Cine ştie ce lume zădărnicea în spatele acestor ochi? Cine ştie câtă durere strânsese în nebunia asta nescrisă de suflet? Cine ştie în care anotimp rămăsese învinsă de soartă sau cărei ploi trebuia să-i mulţumească c-o lăsa să-şi înmoaie lacrimile în ea? Şi, spunând acestea, buna mea mă prinsese în braţe şi cu o căldură pe care o resimt şi astăzi mi-a spus: 
  
-Să ai grijă copila mea la viaţă, să te gândeşti din timp cu ce te încalţi şi apoi să porneşti la drum! 
  
Eu nu înţelesesem prea bine atunci, tâlcul vorbelor sale dar, mă atinsese cu povestea ei. 
  
Târziu, după zeci de ani, m-am întors în satul bunicii. Casele mă spionau cu o curiozitate aparte, ca un interogatoriu tainic luat fiecărui intrus. Întâmplător sau nu, am urmat ca în copilărie paşii aceia cu care toţi zburdăm, doar, doar, vom redeveni copii. Peste liniştea satului, un dăngănit de clopot urla durerea cine ştie cărui suflet. Era o zi frumoasă de primăvară şi mă gândeam cu drag la toate câte le trăisem odinioară. Zâmbeam în suflet şi parcă pânze de păianjen îmi croşetau pe sub tălpi, cărări. M-am trezit lângă fântâna unde, cândva, o cunoscusem pe Lina...Pe sub foşnetul copacilor înţepaţi de aviditatea insectelor, se ivi un chip frumos, ca de înger. M-am bucurat că pot conversa cu cineva, pentru a afla detalii despre oamenii din sat care, îmi încălziseră cândva, sufletul. Nu am să uit nicicând timiditatea băiatului sub care-şi ascundea lacrimile. Mi-a spus franc, că nu cunoaşte pe nimeni şi că a venit doar să-şi îngroape mama. L-am întrebat cu aceeaşi emoţie cu care ai vrea să împarţi o durere, cine e mama lui şi atunci mi-a răspuns, gâtuit de emoţie dar mândru: 
  
-Sunt băiatul Linei şi am venit să-mi conduc mama spre cele veşnice. Parcă mi se prăbuşise cerul! În sufletul meu de adult se chircise durerea, ca într-o patimă răstignită pe buzele unei mănăstiri. El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul celei care nu vruse să-l vadă niciodată... 
  
Referinţă Bibliografică:
El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul... / Doina Bezea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Bezea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!