Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Iubire > Mobil |   


Autor: Daniela Popescu         Publicat în: Ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

Daniela POPESCU - VERSURI (2)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AZI-NOAPTE AM VISAT UN STEJAR  
 
Azi-noapte am visat un stejar,  
Stătea acolo, între coline, mângâind vântul,  
Era atât de nobil şi plin de har,  
Când prin cântul nostalgic împărtăşea curajul, puterea, cuvântul.  
 
Azi-noapte se făcea ca eram iar mică,  
Alergând după fluturi pe aceleaşi coline  
Îmbrăţişate într-un surâs de stejar şi un cântec  
Dar un mă obosi fuga pe cărări uscate, de secetă pline.  
 
Văzui veveriţe şi-o vrabie, jucându-se-n ramuri,  
Ţesând veşmânt pentru ale prăpăstiei margini,  
Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri  
De epoci, ţărm pentru cei fără măşti, zbuciumaţi, ori senini.  
 
Stejarul vibra de elocvenţă pe deal.  
Mă aşezai să ascult zefirul din tristea-i poveste  
Şi-l îmbrăţişai cu toată copilăria. Iar el mă văzu  
Şi tăcu preţ de o clipă, iertându-mi furişarea fără de veste.  
 
Veşmânt de zbor de catifea purtând,  
Oftă uşor, privind spre verdea vale,  
Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra noastra lăsând  
O pace adâncă de patriarh îmbătrânit in zale.  
 
Azi-noapte am visat pentru întreaga viaţă,  
Îmbrăţişare de stejar, vrabie şi veveriţe, la margine de lumi.  
Şi mă deşteptai către amiază împresurată  
Nu numai de pace, ci de minuni.  
 
 
BĂTĂTORITELE CĂRĂRI  
 
Bătătoritele cărări născură o chemare,  
Un cânt, o stratagemă şi o-nţelenită scuză,  
Pentru un pas pe loc ieşit din defilare  
Şi-o rătăcire care rămase apoi confuză.  
 
Născu un zumzet trunchiul de brav stejar trăznit;  
O ghindă îşi opri şi ea rostogolirea.  
Sub frunza moartă, anemic, învie-un ciripit  
Şi-un fir de iarbă neagră îşi regăsi menirea.  
 
Născu o virguliţă, catrenul scris în grabă  
Şi-aşa, turcoazul rănii îşi desenă destin.  
Un vers stingher ţipă, ca să se afle-n treabă  
Şi stupul răsturnă viesparul cu venin.  
 
Ar mai putea o rimă o pâine să dospească,  
Ori jalea grea a doinei s-aducă înfrunzirea?  
Ar mai putea-ntre gloanţe metafora să crească?  
Mai poate face mimul să râdă omenirea?  
 
Cărarea-ntinde braţul înspre stejarul ars  
Şi virgula din versu-mi îi prinde rădăcini,  
Iar cuibul spune doinei: ”De-acuma, bun rămas!”,  
Când pasărea şi-aduce zborul acasă, din străini.  
 
 
CADOU DE CRĂCIUN  
 
Mi-auc aminte o dată la mulţi ani  
Cum cercul meu se transformă-n elipsă,  
Cum se preling diametrele prin orificii,  
Cum se ascund sectoarele lipsă,  
Cum clipa se îmbracă în artificii  
Şi cum prezentul rămâne orfan.  
 
Mi-am amintit asta astăzi din nou  
Şi-mi fuse Crăciunul acesta cel de pe urmă cadou.  
 
 
CE-AŞ MAI PUTEA SĂ-ŢI SPUN EU, NOU, IUBIRE  
 
Ce-aş mai putea să-ţi spun, eu, ţie, nou, iubire?  
Mi se fluidizară penelul, slova, pana.  
Poate să-ţi cânt pe-o coardă din estu-mi de trăire,  
Să-alung norul de fum ce-ascunse steaua, luna.  
 
Îţi dau citadinul născut din visu-mi rural  
Şi pavajul, în schimbul potecii străjuită de iarbă.  
Îşi dau scrâşnet de roţi, în loc de durluit de caval  
Şi-o năzuinţă de care nimeni n-are habar sau întreabă.  
 
Te-ascund în flori de cactus, te-alin în ierbi volante,  
Te strâng la piept în album de poze alb-negru.  
Sleiesc fântâna uitată, cu visuri sfărmate,  
Împiedic rutina şi rana să fie perpetuu integre.  
 
Mă aflu la poarta la care trubadurii nu se opresc.  
Poet al tăcerii târzii, mi-anin oftatu-n salcâm.  
Trezesc ciulinii din plete şi-ntorc ape ce cresc,  
Spre alte maluri, maiestatea să-şi afle tărâm.  
 
 
CRĂCIUN CITADIN  
 
Se deschide ploapa zilei fără zăpadă.  
Se pregăteşte oraşul pentru masa de-Ajun.  
Se duc copii la bradul din centru să vadă  
Spectacolul străzii, aa Moş Crăciun făcându-se coadă.  
 
Isus a rămas în statui, ori fresce murale,  
Ascuns în biserici, sau în câte-o inimă caldă, ici-colo.  
Colindele-s mai puţine, devenind tot mai escase şi pale  
Şi eu păşesc prin mulţimi de Ester, Prosperidad și Manolo.  
 
Aici încă-i bine. Auzii că-n alte părţi, creştinii încă mai mor,  
Ori zac în carcere, pentr-o colindă, sau fesul lui moş Crăciun.  
Dar asta-i prea departe de noi, aşa că trecem uşor  
Spre bradul din centru, în Noaptea de-Ajun.  
 
Se bate toba pe-acolo, clovnii fac mulţimea să râdă.  
Indiferenţa mai ucide un vis frumos de dreptate.  
E Crăciun an de an, sărbătoarea la noi încă nu-i hâdă.  
Decor de lumini şi râs, şi-n casă un brad e tot ce se poate.  
 
 
CURCUBEU DE IARBĂ  
 
Când zorii obosiţi de-atâta rouă  
s-au hotărât să se împartă-n două,  
un fulger a fost tot ce am văzut  
şi-un curcubeu ce-n iarbă s-a născut.  
 
 
DESENÂND UN VIS DE TOAMNĂ  
 
Pe peticul de nor, ce-aleargă fantomatic  
Spre alte ţărmuri, mai tense, ori mai line,  
Tot desenez la visul de pelerin tomnatic,  
Tot oscilând între azur şi fragede carmine.  
 
Şi mă mângâie toamna curată, dar flâmândă,  
Şi mă alintă blând, un vânticel de-amiază,  
Iar grâul se topeşte sub raza tremurândă,  
Când visul meu în verde şi aur se pictează.  
 
Îmi duc alene paşii spre gura de metrou,  
Luând cu mine schiţa pentru un ceas mai singur  
Şi cerc, pe rând, să fiu om simplu şi erou,  
În zbaterea de-o clipă, plină ades de friguri.  
 
Dar toamna, toamna-aceasta cu auriu pe ram  
Şi visele volante din gri hoinar născânde,  
Are ceva din calmul carisiei-balsam  
Şi un crâmpei de slove ce tot mai stau ascunse.  
 
DON’T CALL ME HERO  
 
Don’t call me hero  
My blood’s still red.  
Even my heart’s  
Swimming in hollow.  
 
Call me wave instead,  
I draw back my tide  
In all its precious pride!  
Replace it with a sled.  
 
Don’t call me strong,  
My winds calmed down!  
After all this fog,  
There’s no springwind in town.  
 
Call me challenge!  
I’ll show you the shore  
And something strangely more,  
With relief and no damage!  
 
Call me winter, or bread!  
Call me water, or smile,  
And for a little while,  
I’ll stop to pretend.  
 
 
GHIOCEL IN SOL DE TOAMNĂ  
 
Ghiocei in sol de toamnă  
Ce străpungeţi zloata iernii,  
Voi, martiri fără coroană  
Către marginile vremii,  
Ştergeţi lacrimile Evei,  
Ce-şi văzu fiul răpus,  
Ştergeţi lacrima Mariei,  
Care-L jelea pe Isus!  
 
Şi, cu frăgezimea voastră,  
A pământului udat  
Cu-ale lor lacrimi sarate,  
Voi vă faceţi un palat  
Fără humă, fără iască,  
Fără lacomele flacări,  
Ca atâtea mame-n jale  
Între voi să odihnească.  
 
Şi, din amintirea veche,  
Voi, ce spargeţi stânca-n două,  
Puri, suavi fără pereche,  
Sărutaţi la ceas de brumă,  
Sărutaţi la ceas de rouă,  
Vieţile ce-n jar se curmă  
Şi-mbrăcaţi-le-amintirea  
În veşmântul Nemurirea!  
 
 
CĂUTÂND O NUANŢĂ  
 
Ochii mei,  
Obosiţi de atâta gri,  
Caută un temei  
De a visa în roz.  
Şi-adună hergheliile verzi  
Pierdute prin mlaştini,  
Prin cântec de flaut,  
Necunoscut străvechilor băştinaşi.  
 
Întorc pe toate feţele  
Paleta, penelul,  
Căutând o nuanţă  
Care să picteze  
Cât mai real meiul.  
Au nevoie, hergheliile mele  
De acest tain,  
Altfel ar rămâne  
Pentru vecie rebele,  
Îngropate în pustiul hain.  
 
Când zorii îşi deschiseră geana  
Şi ploile roşii  
Îşi opriră îngheţul,  
Aflai secretul.  
Şi, iată cum, căluţii mei  
Învăţară să caute,  
În chemare, răsfăţul!  
 
 
ÎNCENUŞARE  
 
Îmi curge lavă peste amintiri.  
Fumul vulcanic mă face să vreau branhii.  
Tabloului îi curg lacrimi de stele  
Şi mersului i se nasc umbre prea suri.  
 
Îmi şerpuieşte foc şi zloată prin vene  
- M-am adaptat la cerinţele terne –  
Coboară un puf de păpădie pe gene  
Şi-un fel de zefir, pe frunte, truda-şi aşterne.  
 
Tresaltă-n răstimpuri cenuşa din cortex:  
Se spulberă năzuinţa-i în vortex,  
Să scrie noile legi într-un codex,  
Să-şi vindece rana din index.  
 
Mă zgârie pisica timpului mort,  
Mă muşcă dulăul prezentului spart,  
Dar mă vindec într-al „pot”-ului cort,  
Cătă vreme visu-mi rămâne în cart.  
 
Cu peştii mă rog, cu roua în braţe tot fug:  
Îmi tot arseră tot din mine, din jur!  
Sunt geamătul brazdei rostite-n sperjur,  
Şi lemn refuzând să ardă pe rug!  
----------------------------------------------------  
POPESCU Daniela  
Madrid, Spania  
25 februarie 2016  
Referinţă Bibliografică:
Daniela POPESCU - VERSURI (2) / Daniela Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniela Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniela Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!