Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Daniel Ioniţă         Publicat în: Ediţia nr. 2045 din 06 august 2016        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
STATE LIBRARY OF NEW SOUTH WALES 
  
Dixson Room 
  
Duminică, 7 august 2016 
  
HAI SĂ NE FACEM DE RÂS! 
  
Spectacol bilingv iterar-muzical de satira şi umor! 
  
Scenariu: George Roca & Daniel Ioniţă 
  
Interpretează: Daniel Ioniţă & George Roca 
  
Invitat special: Aliona Cigulea (voce, vioară) 
  
***************************************************** 
  
Spectacolul începe cu un clip muzical 
  
melodia “ZÂMBIŢI VĂ ROG” (Silvia Chicoş) 2:30 min 
  
În acest timp interpreţii urcă pe scenă, arajează recuzita, instrumentele muzicale, microfoanele! 
  
Daniel: Welcome everybody to this show – Let’s Make Fools of Ourselves! I thankfully note the presence of his excellency the Consul General of Romania in Sydney, mr. Floricel Mocanu (and mrs Mocanu) and so many other beautiful people. And not so beautiful, but I will not mention who. I wish to especially then the NSW State Library and Mrs Oriana Acevedo, through who’s grace and cooperation we managed to have such a beautiful venue for this afternoon’s show. After April this year, with our Love At First Sight show, this is the second offer of the Sydney – Bucharest Literary Café, of the Australian-Romanian Academy. We hope to have at least three shows a year, the next one will be sometime around Romania’s National Day which is on 1st December, entitled Romania Sufletului Meu – The Romanian of my Soul. I want to expecially welcome this afternoon an accomplished artist, Ms Aliona Cigulea, who joins us form Harvey Bay in Queensland! (applause) 
  
George: În numele Academiei Australiano-Române vă spune bun venit tuturor la spectacolul din după amiaza aceasta, intitulat „Hai să ne facem de râs!!!”. Spun bun venit d-nei consul Roxana Mocanu şi d-lui consul general al României, dl Floricel Mocanu. Dorim să mulţumim Bibliotecii de Stat a Noii Galii de Sud, d-nei Oriana Acevedo, prin a carei bunăvoinţă avem această sală frumoasa şi încăpătoare. Dupa spectacolul nostru din Aprilie acest an (Dragoste la Prima Vedere) acesta este al doilea spectacol prezentat de Cafeneaua Literară Bucureşti-Sydney. Sperăm să urmeze şi un al treilea, cu un mesaj şi un titlu simbolic: „România sufletului meu”, care ar trebui să aiba loc undeva în jurul Zilei Naţionale a României, data de 1 Decembrie 2016. Doresc, în special, să spun BUN VENIT la Sydney, unui artist cu deosebite împlinri – dna Aliona Cigulea, care ni se alătură azi venind tocmai de la Harvey Bay in Queensland (aplauze). 
  
Şi cu aceasta Daniele, „HAI SĂ... începem să ne facem de râs! Eşti gata? Eşti vesel? 
  
Daniel: (posomorât) – Nu prea!! Not exactly!!! 
  
George: (îngrijorat) – Dar de ce? 
  
Daniel: Am să-ţi explic... dar lasa-mă să cânt! 
  
DANIEL - SONG 
  
Last night I waited for you – Aseară te-am aşteptat 
  
Daniel: Ei. oricum, înainte de a ne face noi doi de râs prea tare, mai bine hai să ascultăm un cântec al Alionei Cigulea, care în mod sigur NU se va face de râs!! Cei care aţi venit cu roşii şi ouă stricate vă rugăm să le păstraţi pentru mai târziu! 
  
George: Pentru cine? 
  
Daniel: Pentru noi! Stăm cu fruntea sus! Cui nu-i place... dă cu roşii! 
  
George: OK! Dar te poftesc pe tine să treci în faţă! Îţi acord prioritate... Castraveţi, aveţi, aveţi? Să punem şi noi măcar de-o salată! 
  
George şi Daniel coboară de pe scenă pentru cântecul Alionei! 
  
Aliona: interpretează un cântec vesel... 
  
George şi Daniel revin pe scenă din direcţii opuse, ca şi cum nu s-ar m-ai fi văzut de o vreme; la fiecare „Păi de ce?” George este mirat/contrariat. 
  
La fiecare „Foarte bine!! George” este entuziast. La fiecare „Foarte Rău!” George este îngrijorat! 
  
George: Hai Noroace! 
  
Daniel: Nici un noroc! 
  
George: Păi de ce? 
  
Daniel: M-am însurat. 
  
George: Foarte Bine!!! 
  
Daniel: Nici un bine. 
  
George: Păi de ce?! 
  
Daniel: Am luat o babă! 
  
George: Foarte rău!!! 
  
Daniel: Nici un rău! 
  
George: Păi de ce?! 
  
Daniel: Baba avea bani! 
  
George: Foarte bineeeee!!! 
  
Daniel: Nici un bine! 
  
George: Păi de ce? 
  
Daniel: Baba nu mai are bani! I-am cheltuit eu... 
  
George: Foarte rău! 
  
Daniel: Nici un rău. 
  
George: Păi de ce?! Pe ce i-ai cheltuit? 
  
Daniel: Mi-am luat casă-n Double Bay! 
  
George: Foarte Bine! Aha, Duble Bay – Double pay! 
  
Daniel: Nici un bine! 
  
George: Păi de ce?! 
  
Daniel: Mi-a luat casa foc. 
  
George: Hauleo neică! Foarte rău! 
  
Daniel: Nici un rău! 
  
George: Păi de ce?! 
  
Daniel: Păi de ce, păi de ce... ! A luat şi baba foc! Şi banii din saltea! 
  
George: (fredonând) Hai noroc! Hai noroc!/ A luat şi baba foc!/ Au ars şi saltelele/ S-au topit... lovelele!!! 
  
Aliona - Cântec 
  
George: Daniel son, hai să îi dăm drumul, lasă glumele! Doar ştii c-avem treaba! Tempitus Fugit! 
  
Daniel: Yes, mr. Miyagi 
  
George: Ei, chiar aşa, ce te crezi Karate Kid!? Şi eu mister Miyagi... My name is Bond, James Bond... 
  
Daniel: (in zefelmea) Jamesbondes!!! Your name is Jorj! Jorj Roca!? Auzi, de unde vine acest nume sonor? 
  
George: De la daci se trage! Roca, Fara, Hora, Ponta... 
  
Daniel: Cioloş, Johannis, Borbely... Ştiu! Şi... alţi ardeleni de vază! Iliescu, Videanu, Vanghelie, Udrea... 
  
George: Coane Ioniţă, eşti pus pe mişto!? Roca e nume de valoare, măi baiatule! Mai am şi nişte rude prin Italia, o mătuşă - actriţă de cinema! Ai auzit de Daniella Rocca? Apoi o stradă în Barcelona, un cap în Portugalia – Capul Roca, cel mai vestic punct al Europei! Mulţumit? Faimă mare dom’le! Mai vrei? Almond Roca – ciocolată, RocaBar- cosmetice, Rocambole, Rock & Roll... Până şi vestită Shakira are o melodie cu „Roca-Roca-Roca”! (incepe să fredoneze şi să dea din şolduri!) 
  
Daniel: Auzi, nene Jorj! Ai fost vreodată în Espana? 
  
George: Fost, să trăiţi! 
  
Daniel: Şi ai intrat într-o baie? 
  
George: Nu înţeleg unde vrei să baţi? 
  
Daniel: Păi pe toate instalaţiile sanitare din Spania scrie „Roca”! Chiuveta e „Roca”, cada de baie „Roca”, bideul „Roca”... până şi acolo unde face... titicaca scrie „Roca”... 
  
George: Auleo muică, taci din gură că ne aude lumea! Ce-or fi având espaniolii cu mine!? 
  
(necăjit) Am avut eu şi mai rele decât astea! Ştiai că la o lansare de carte pe care am făcut-o la Bucureşti, m-a acroşat o cucoană... silicoane la piept, silicoane la buze... „Domnule Roca, aş vrea să vă întreb ceva. Dumneavoastră veniţi din Australia... Am auzit că pe-acolo opalele sunt pe toate drumurile... Când mai veniţi puteţi să îmi aduceţi şi mie un oooopalll? N-o să vă pară rău!” Şi mi-a făcut cu ochiul! Lângă noi, un domn poet-epigramist, trăgea cu urechea zâmbind pe sub mustaţa! După câteva minunte, m-a întrebat dacă nu sunt supărăcios... I-am zis că nu! S-a urcat pe un scaun, a făcut linişte şi a recitat o epigramă... Vrei să ţi-o spun? 
  
Daniel: Ok! Spune-o repede, dacă o mai ţii minte! 
  
George: „Domnul Roca e nebun/ Strânge pietre de pe drum/ Şi le duce la cucoane/ Şi le zice că-s bomboane!” 
  
Delir total la publicul din sală! La Belle Epoque! Adică: Labele poc, labele poc, labele poc... 
  
Daniel: Bravo, bravo! Bun epigramistu’! Ai noroc la cucoane, fiindcă le seduci cu pietre şi cu bomboane! Mă inspiri să-ţi dedic un cântec dragă Musiu Don Juan de ROCA de Sydney! 
  
Daniel: CÂNTEC 
  
Mă iubeşte femeile (Mărgineanu) 
  
George: Bravo! Now, because I told you something about myself, my name Roca etc, - Daniel should tell us something about him. Fair? 
  
Daniel: If I have to... Daniel: Odată mi-am scris mie... personal, nişte versuri simpatice în engleză şi română! Vrei să ştii cine sunt eu? Ia ascultă aicilea! 
  
CRAZY OLD BLIGHT – Daniel Ionita 
  
I keep wondering, what sham! 
  
Who am I, if I am? 
  
Some young lion in flight, 
  
full of might, 
  
without fear 
  
drinking beer, 
  
or some crazy old blight? 
  
I’ve been born from a scare, 
  
I’ve been raised here and there 
  
And my children –conceived 
  
far and wide, from favours received. 
  
Across oceans I’ve flown, 
  
Countries not of my own, 
  
oft returning at dawn, 
  
quite confused and abused 
  
by some women amused 
  
in some fanciful twirls, 
  
crazy swirls... 
  
Every summer and spring 
  
foolish king - 
  
some girls had me quartered and drawn, 
  
Each new day is just like a yesterday, torn... 
  
Now I dread near my bed 
  
empty, naked, unfed 
  
angry stirs made of lead 
  
wistful wish to be rich 
  
money bitch 
  
scratch my itch 
  
years and years, like some dill, 
  
stupid swill. 
  
Anyway... in the end 
  
like a drunk on the mend 
  
I just lie and pretend 
  
that it’s me every day 
  
pretty please, if I may... 
  
without fear 
  
drinking beer, 
  
mighty lion in flight 
  
vain delight! 
  
But it’s simply a lie - 
  
can’t deny 
  
that it’s me 
  
in a spree 
  
and I swear full of glee, 
  
that I’ll be 
  
just some crazy old blight. 
  
GEORGE: Ai obosit!? Hai să o spun eu în limba română: 
  
UN ZĂLUD TELELEU 
  
Mă tot mir, văleleu! 
  
Dacă-s eu?... Cine-s eu? 
  
Pui de zmeu 
  
Paraleu 
  
Sau zălud teleleu? 
  
M-am născut undeva 
  
O jartea - jagardea 
  
Tinichia, giurumea 
  
Iar copii am avut 
  
Ici şi colo, 
  
De-am vrut sau n-am vrut. 
  
Am plecat peste mări 
  
M-am întors peste ţări 
  
M-am pierdut peste zări 
  
Aiurit, păcălit 
  
Ameţit, jigodit, 
  
Şi zmucit 
  
De coţcari, de muieri 
  
Chiar şi azi, chiar şi ieri, 
  
Printre veri, primăveri 
  
Şi mă zbat 
  
Lângă pat 
  
Despuiat 
  
Supărat şi-ncruntat 
  
Pentru bani 
  
Gologani 
  
Ani şi ani 
  
Fără rost 
  
Ca un prost. 
  
Dar mă rog, în final 
  
Într-un hal fără hal 
  
Ca ţiganu' la mal 
  
Mai mereu 
  
Mă tot mint că sunt eu 
  
Că sunt zmeu 
  
Că sunt leu 
  
Paraleu... 
  
Însă-i greu 
  
Fiindcă eu 
  
Nu sunt eu - 
  
Sau de sunt 
  
Pe cuvânt 
  
Că rămân doar un biet, 
  
Şi zălud 
  
Teleleu. 
  
Aliona - Muzică 
  
GEORGE: Pentru că tot vorbirăm mai înainte de sexul frumos - şi pentru că anul acesta s-au împlinit 130 de ani de la naşterea lui George Topârceanu, un poet, în mare parte VESEL, plin de UMOR, şi mare admirator al femeilor - să-l cinstim cum se cuvine! Ce-aţi zice de „Fabule mici pentru oameni mari”!? Daniele, mă ajuţi? 
  
Daniel: Sigur, maestre! 
  
GEORGE: FABULA NUMARU 1 - MICROSCOPICĂ 
  
Când pleca odată la război un om 
  
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom: 
  
- Du-te la oştire, pentru ţara mori 
  
Şi-ţi va da nevasta un copil din flori! 
  
Omul, 
  
Auzind aceasta, n-a mai vrut să plece, 
  
Deci a fost la urma fiindc-a dezertat 
  
Condamnat la moarte şi executat. 
  
Daniel: Morala 
  
Cine crede tot ce-i spui 
  
Este vai de capul lui. 
  
GEORGE - FABULA NUMARU 2 - CIN' S-A FRIPT CU CIORBĂ... 
  
Fratele nevestei unui negustor 
  
A venit odată pe la casa lor, 
  
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie, 
  
Are gând să plece în călătorie 
  
Şi că prin urmare, 
  
Vrea să-şi sărute sora la plecare. 
  
- Ba să nu pui gura pe nevasta mea, 
  
A strigat bărbatul, ca intri-n belea! 
  
- Şi de ce să nu pun gura, mai cumnate, 
  
Când ştii că mi-e sora şi că eu i-s frate? 
  
- Poţi să-i fii şi tata!, zise omul scurt... 
  
Daniel: Morala 
  
Cin' s-a fript cu ciorba suflă şi-n iaurt! 
  
GEORGE - FABULA NUMARU 3 - VĂDUVA ŞI PITICUL 
  
Zice că demult, odată, 
  
Un pitic s-a însurat 
  
Cu o văduvă bogată 
  
Ce fusese măritată 
  
Cu un mare om de stat. 
  
Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită, -- 
  
Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită... 
  
Daniel: Morala 
  
Cu muncă şi cu răbdare, 
  
Poţi face cât unul mare. 
  
Daniel: Fiindca vorbeşti de iubiri, iată ce zicea pe vremuri Zavaidoc!! 
  
Cântă: 
  
CE MULT TE-AM IUBIT PARASCHIVO (Mărgineanu!) 
  
GEORGE - FABULA NUMARU 4 - OMUL ŞI RAŢA 
  
Unui om, săracul, într-o dimineaţă, 
  
I-a murit o raţă, 
  
Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat 
  
Când văzu că-i moartă cu adevărat; 
  
Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună, 
  
I-a murit şi soacra -- tot de moarte bună... 
  
Daniel: Morala 
  
Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie -- 
  
După întristare, vine bucurie. 
  
GEORGE - FABULA NUMARU 5 - DOI PRIETENI 
  
Un beţiv, din lumea toată 
  
(Care se numeşte Nae), 
  
Ce fusese rupt odată 
  
De nevasta-sa-n bătaie, 
  
Auzind cum că nevasta 
  
Unui prieten i-a cârpit 
  
Şi aceluia o palmă, 
  
Foarte mult s-a veselit... 
  
Daniel: Morala 
  
Râde ruptul de cârpit. 
  
Aliona: CÂNTEC vesel sau popular! 
  
Daniel: Ei, dacă e vorba de marele Topârceanu nici eu nu vreau să mă las mai prejos! Aţi auzit de poezia „În jurul unui divorţ”? George! Îmi ţii isonul!? 
  
George: Dă-i drumul! Ba stai că încep eu! 
  
Mişu Şt. Popescu vrea să divorţeze. 
  
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze! 
  
Daniel: 
  
Unii spun că Mişu singur e de vină, 
  
Că la ei în casă n-a fost zi senină. 
  
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie 
  
Şi-a avut norocul de-a găsit pe Zoe, 
  
Care-i rabdă toate de când l-a luat. 
  
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat 
  
Nici măcar o lună, însă biata fată 
  
Este bunătatea personificată! 
  
Că-nainte Zoe până nu-l luase 
  
A respins partide mult mai serioase: 
  
Jorj Athanasiu, când era flăcău... 
  
Goldman de la Credit... Guţă Popândău, 
  
Angrosist de vinuri, o partidă rară 
  
Şi cu care Mişu nici nu se compară 
  
Toţi cu situaţii şi destul de „bine", 
  
Refuzaţi de dânsa, ca să ia... pe cine! 
  
Că săraca Zoe când l-a cunoscut 
  
Era fără slujbă şi dator vândut. 
  
Că de-atunci încoace ea zadarnic speră, 
  
Că el n-are-n casă nici o manieră, 
  
Nu respectă seara orele de masă, 
  
Rareori cu leafa nimereşte-acasă, 
  
Frecventează cele mai de jos localuri 
  
Şi se ţine noaptea numai de scandaluri... 
  
Dar mai e un lucru mai fenomenal: 
  
Mişu St. Popescu este imoral! 
  
Parcă ea nu ştie că, de-acum un an, 
  
Dumnealui se ţine cu madam Vârlan? 
  
O caricatură... un chibrit... o aia 
  
Cu piciorul mare şi c-un păr cât claia, 
  
O mahalagioaică... Afectată... rea, 
  
De se miră lumea: ce-a găsit la ea? 
  
Alţii spun că totuşi nu-i de vină el, 
  
Că din contră, Mişu e un soţ model, 
  
Însă ea, Popeasca, este o ingrată. 
  
C-ar fi stat şi-acuma tot nemăritată, 
  
Dacă din păcate nu s-ar fi găsit 
  
Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit... 
  
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui 
  
Unde se dusese la un văr de-al lui 
  
Care-avea la dânşii casă cu chirie. 
  
Că vorbeau adesea la bucătărie, 
  
Mai cu seamă ziua când trecea la masă. 
  
Că duduca Zoe scutura prin casă 
  
Şi nu zice nimeni că era bigotă 
  
Însă franţuzeşte nu ştia o iotă! 
  
Că găsind odată nişte cărţi franceze, 
  
A rugat pe Mişu "s-o iniţieze"... 
  
(Promitea fetiţa!) Tot aşa mereu, 
  
Azi o sărutare, mâine... mai ştiu eu? 
  
Ba cu franţuzeasca, ba cu scuturatul, 
  
Până când la urmă a-ncurcat băiatul!... 
  
Toate astea însă la un loc denotă 
  
C-a luat-o goală, fără nici o dotă. 
  
Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu... 
  
Trei perechi de mofturi! N-o spun numai eu. 
  
Întrebaţi pe Lambru, pe madam Palade 
  
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade) 
  
Şi pe toată lumea care-o cunoştea, 
  
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea... 
  
El putea desigur altfel să se-nsoare, 
  
Dar în loc să-i fie recunoscătoare, 
  
Să-l respecte-n casă şi să-l menajeze, 
  
Dumneaei, din contră, ţine să dicteze! 
  
Mişu nu e liber nici măcar un pas, 
  
Toată lumea vede că l-a dus de nas. 
  
Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput 
  
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut. 
  
Seara, când o cauţi, pleacă la cucoane, 
  
Ziua se ocupă numai cu romane, 
  
Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia) 
  
Are tot pe mână, până când şi cheia 
  
De la magazie şi de la dulap, 
  
Care va să zică şi-a făcut de cap. 
  
Alţii spun că Zoe, la madam Lipan, 
  
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, 
  
Flutur de saloane, mare puşlama. 
  
Că-ntre ei desigur exista ceva, 
  
Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate 
  
A scăpat o vorbă la madam Stamate: 
  
„Ah, ma chere, ce nobil şi distins băiet!..." 
  
Iar madam Stamate n-a ţinut secret, 
  
Şi-i destul să afle câteva persoane... 
  
Tot atunci, se vede, una din cocoane 
  
I-a făcut pesemne lui o anonimă 
  
Unde iscălise doar atât: „Cu stimă..." 
  
Şi-i scria acolo spun din auzite 
  
Că, madam Popescu prea se compromite... 
  
Dar el n-a citit-o, nefiind francată. 
  
Şi-a trecut şi asta. 
  
În sfârşit, odată 
  
Trebuind să plece Mişu la Vaslui 
  
Pentru nişte case, un amic de-al lui, 
  
Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila 
  
Să ia trenul numai până la Chitila 
  
Şi să stea acolo tocmai timpul strict, 
  
Ca să-i poată prinde în flagrant delict... 
  
Că venind Popescu şi văzând lumină, 
  
A intrat în curte tocmai prin grădină 
  
Şi bătând la uşa care dă-n salon, 
  
Cineva din casă i-a strigat: „Pardon!" 
  
Zoe sta de vorbă, nici nu s-aştepta 
  
(Că era devreme... zece şi ceva) 
  
Şi crezând că-i mâţa sau vr’un alt ecou, 
  
Când văzu că-i Mişu, a rămas tablou, 
  
El păru deodată foarte încântat. 
  
Mă iertaţi, le zise, că v-am deranjat!... 
  
Puse-apoi paltonul peste geamantan 
  
Şi venind cu-ncetul către Damian 
  
Care sta să plece, zise: „Bună seara!”. 
  
(Damian atuncea s-a făcut ca ceară.) 
  
Nu mai staţi de vorbă? Poate că ţi-e somn... 
  
Te grăbeşti prea tare, mult stimate domn!" 
  
Şi zicând acestea cu o voce calmă, 
  
Vru să-l ia de guler şi să-i dea o palmă. 
  
„Domnule Popescu... nene! Stai un pic... 
  
Pe parola noastră că n-a fost nimic!... 
  
Damian, săracul, nu ştia ce zice, 
  
Dar găsind la urmă un moment propice, 
  
Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă, 
  
A fugit... 
  
Iar soţii se certară furcă. 
  
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din „dragă", 
  
Socotind că astfel va putea s-o dreagă, 
  
Dar la urma urmei, ca să-l deie gata, 
  
A-nceput să facă, ea, pe supărata. 
  
Că odinioară l-a iubit un pic, 
  
Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic... 
  
Şi-ntorcând o clipă capul îndărăt, 
  
I-a strigat din uşă: „Te-ai prostit di tăt!..." 
  
  
Toate astea însă n-au nici un temei, 
  
Că nu ştie nimeni ce-a fost între ei. 
  
Vineri toată lumea a putut să-i vadă 
  
Amândoi alături, braţ la braţ, pe stradă... 
  
Ei, şi ştiţi, aseară, după ce-a stat ploaia, 
  
Ce-a aflat Tănţica de la Procopoaia 
  
Când s-a dus să-i ceară un model de şorţ?... 
  
Mişu Şt.Popescu nu mai dă divorţ! 
  
Aliona: Cântec 
  
George: Ia să vă eu spun şi două fabule personale din ciclul „Bancuri cu nebuni”! Prima se numeşte „Nebunul şi pisica”! Am să îi rog pe cei prezenţi să mă ajute şi să spună din când în când „Pisica”! Daniele! Îi dăm drumul? 
  
NEBUNUL ŞI PISICA 
  
Circula prin târg, odată, 
  
O glumă cu un nebun, 
  
Dac’-aveţi pic de răbdare, 
  
Eu îndat’-am să v-o spun! 
  
La nebuni, la Bălăceanca, 
  
Era unul, mai nenică, 
  
Internat de mult şi bine, 
  
Fiindcă se credea pisică! 
  
Însă un doctor inimos, 
  
După o vreme oarecare, 
  
A văzut aşa, la dânsul, 
  
Un pic de-ameliorare! 
  
A chemat apoi flăcăul, 
  
Constatările să-i zică 
  
Şi să-i spună că-i dă drumu’ 
  
Dacă nu mai e pisică! 
  
- Bineînţeles, sunt sigur, 
  
Pot jura chiar, dacă vrei, 
  
Că sunt om, domnule doctor 
  
Şi nu mai prind şoricei! 
  
Doctorul, inimă largă, 
  
În aceeaşi după-masă, 
  
Îi dă drumul din ospiciu 
  
Şi-l lăsă să plece-acasă. 
  
Îmbătat de bucurie 
  
Şi sărind într-un picior, 
  
Până-n culmea fericirii, 
  
O porneşte spre Obor! 
  
Dar deodată, dintr-o curte, 
  
Iese un căţel banal, 
  
Şi nebunu’-o ia la fugă 
  
Înapoi către spital! 
  
Dinţii-i clănţăne puternic, 
  
’i-e mărită-adrenalina... 
  
Când, în calea îi apare 
  
Chiar doctorul cu pricina! 
  
- De ce făcuşi cale n-toarsă 
  
Şi tremuri aşa de frică? 
  
Nu spuneai de dimineaţă 
  
Că tu nu mai eşti pisică? 
  
- Dom’le doctor, ai dreptate, 
  
N-am să spun asta nici mâine, 
  
Dar în drum spre libertate 
  
Mi-a tăiat calea un câine! 
  
Şi de-atuncea vai de mine, 
  
Tremur tare şi mi-e frică, 
  
Fiindcă nu-s convins că dânsu’ 
  
Ştie că nu sunt... pisică! 
  
Morala: 
  
Errare humanum est* 
  
Dar vă mai spun ceva: 
  
Şi lupu-şi schimbă părul, 
  
Însă năravul, ba! 
  
GEORGE: Auzi fratele meleleu alb! Hai sa îmi mai trag sufletul puţin! Ia cântă-ne ceva... 
  
DANIEL: Ce ai dori!? 
  
GEORGE: Mai ştii cântecul acela cu „calul alb”? Ăla de-l cânta Alifantis? 
  
DANIEL: Ăla e cu „Calul bălan”! Dar nu imi mai pun mintea cu tine.... 
  
GEORGE: Tot una-i! Dă-i drumul ! 
  
Daniel: (cântă) 
  
La calu bălan – Nicu Alifantis – MR Paraschivescu 
  
GEORGE: iar acum cealată fabulă numită: 
  
(Daniel trage un galoş de o sfoară) 
  
NEBUNUL ŞI CĂŢELUL 
  
Ieri trecând pe bulevard, 
  
Întâlnesc aşa-ntr-o doară 
  
Pe unul într-o ureche 
  
Trăgând un galoş de-o sfoară! 
  
Se oprea la câte-un stâlp 
  
Foarte afectat drăguţu' 
  
Murmurând suav şi dulce: 
  
„Hai cu tata, cuţu, cuţu!” 
  
Vroind ca să-i cânt în strună 
  
Îl întreb politicos: 
  
- Din ce rasă face parte 
  
Acest căţeluş frumos? 
  
- Bă! Tu eşti bolnav cu ochii, 
  
Sau te-ai cam scrântit niţel... 
  
Cum poţi oare o ciubotă 
  
S-o confunzi cu un căţel? 
  
- Dac-am făcut o greşeală 
  
V-aş ruga să mă scuzaţi, 
  
Dar de ziceţi că-i ciubotă 
  
Dece nu o încălţaţi? 
  
- Bă, tu eşti nebun, măi frate 
  
Dac-o-ncalţ poate mă muşcă! 
  
Şi negru de supărare, 
  
A tulit-o ca din puşcă! 
  
Morala 
  
Când din întâmplare 
  
Dai de un nebun 
  
Dacă vrei să ai pace 
  
Taci şi-ţi vezi de drum! 
  
Aliona: Cântec 
  
George: Daniel, îţi mulţumesc că ai făcut pe nebunu’! 
  
Daniel: (ţantoş) - Şi poate mai fac! 
  
George: Şi galoşelul, mi-a plăcut! 
  
Daniel: Păi atunci trebuie să faci şi tu ceva pentru mine. 
  
George: Ce anume? 
  
Daniel: Poezia mea următoare este despre copilaria din mahalalele Bucureşilor, pe Toporaşi, pe şoseaua Giurgiului, după Piaţa Progresu’, şi se intitulează „Cântice de la Cişmeaua din colţul strazii” – Prima poezie se numeşte: „Nărodu de Adrian, Fălfa şi celalţi”. Vrei să fii tu cişmea? 
  
George: (răstit) - Ce eşti nebun? Adică da! Că tocmai ai fost huhu... acum câteva minute...! Acum vrei să fiu şi eu într-o ureche! Cum naiba să fiu eu „cişmea”? Să stau aşa proţap? 
  
Daniel: Bine atunci te rog să fii „Nărodu’ de Adrian”. 
  
George: Eu nărod? 
  
Daniel: Tu, nărod...! 
  
George: Ba tu, nărod! 
  
Daniel: Ba tu, ba tu...! 
  
George: (enervat rău) Măi omuleţule! Tu chiar nu eşti în toate minţile, eu sunt om serios, se poate? 
  
Daniel: Bine, atunci nu-ţi rămâne decât să fii „Fâlfa farfuza”! 
  
George: (negru de supărare) Ei gata. Am terminat. Mă faci si farfuză? Îmi iau jucăriile şi plec! (dă sa plece) 
  
Daniel: (împăciuitor) - Bine, bine, iartă-mă.... Dar atunci... RECIŢI TU POEZEAUA !!! 
  
George: (îmbunat) – Ok. Dar să nu mă mai faci nărod în viaţa ta. Nici farfuză... că nu mă amuză... şi mă-ncing la diuză! 
  
Daniel: Stai nenică, nu pleca! Tu nu ştii de glumă!? Facem pace! 
  
George: Ok! (începe să recite poezia monoton) 
  
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII: 
  
de Daniel Io-niţa...tu Niţă. el Niţă... 
  
Titlul: NĂRODU DE ADRIAN, FÂLFA ŞI CEILALŢI 
  
Pe strada mea-ntr-o mahala, departe, 
  
Cu praf şi cu cişmea de cartier, 
  
Stătea nea Ţanu, ziua, la taclale, 
  
Şi noaptea-n pat la Fâlfa... pişicher. 
  
Şi mai era familia Ungureanu 
  
Cu tanti Sava, nea Aristotel, 
  
Cu fete, una grasă, alta slabă, 
  
Şi una care nu era de fel. 
  
Cazacu, domnul şi cu coana mare, 
  
Stăteau pe colţ într-o căsuţă joasă, 
  
Cu rude şi nepoţi, şi cu un vişin 
  
Sub care vara chiefuiau la masă. 
  
Anuţa şi cu badea Victor din Mărgău 
  
Tăiau oglinzi în casa cu plocade 
  
Şi fiu-şi suduiau: „Mă Adriène, 
  
Măsèlilè săriţ-ar, mă năroade!” 
  
Meilă nu venea seara acasă, 
  
Dom’ Raţiu se certase cu Moraru, 
  
Grăsuna Potra, avea - n-avea treabă, 
  
Stătea la bârfa cu-a lu’ Păcuraru. 
  
În fine, peste drum, mai era Fâlfa, 
  
Farfuza cartierului, sadea, 
  
Ce ne dădea seminţe şi bomboane 
  
Să nu suflăm vreo vorbă despre ea... 
  
Ziua, cu sor-mea, ne jucam în stradă, 
  
Dar seara ne „cocoţăream” în tei 
  
Să ne uităm prin curţi pe la vecini, 
  
Copii curioşi să vadă... ce fac ei! 
  
Aliona: cântec 
  
George: Daniel son! Tu ai auzit de romglish? 
  
Daniel: Mister Miyagi! Dacă vrei să vorbim de romglish, hai să vă recit ceva în această limbă! Ia, listen to me: 
  
EMINESCU ÎN ROMENGLISH 
  
I love you atât de tare 
  
Încât I believe că mor 
  
You are so încântătoare 
  
Oh, my dear, cât te ador. 
  
When I go la braţ cu tine 
  
Mă simt very măgulit 
  
Căci are looking toţi la mine 
  
Oh, I am so, fericit. 
  
All ar fi atât de bine... 
  
But nu face pe nebuna 
  
Căci I tell ce simt în mine 
  
Dar tu fly like bărzăuna. 
  
Understand? I love you dragă 
  
How you want me să vorbesc 
  
You are totul pentru mine 
  
And I want să te-ntâlnesc. 
  
But is dificult, vezi bine 
  
Căci your mother e pe fază 
  
Şi din five în five minute 
  
Carefully ne controlează 
  
Maybe să ajung la tine 
  
Ca în Shakespeare, Juliet 
  
I, Romeo, love pe tine 
  
Give me scara din boschet. 
  
Aliona: melodie 
  
George: Am şi eu una! Tot pe Romgleză. 
  
PARODIE ÎN ROMGLEZĂ PENTRU JONU MAICHII 
  
Johnny, when erai copil 
  
Duceai caprele la hill 
  
Dar amu când eşti playboy 
  
Don’t remember plai cu boi. 
  
Te îmbraci cam indecent 
  
Cu haine de second hand 
  
Iar „noroc” când e să dai 
  
Nu ştii only „ceau” şi „hi”. 
  
How do you do, te-ntreab-o cow 
  
Tu răspunzi: „Duiu hau-hau” 
  
Ţi-ai schimbat numele în John, 
  
Dar ţăranii-ţi spun tot Ion! 
  
Într-o nară porţi belciug 
  
Ca şi taurul la plug, 
  
În sprânceană-ai trei cercei 
  
Cumpăraţi pe dolărei 
  
De la Chivu de la colţ, 
  
Sută la sută gablonţ! 
  
Heavy metal, ce să zic? 
  
Ţi-ai pus rings şi-n buric. 
  
Macho-man Johnica-maichii 
  
Ţi-ai făcut frizură spiky 
  
Semănând cu un arici 
  
Dai din bici şi face plici! 
  
Piele groasă pe obraz 
  
De opt zile eşti neras 
  
Ca Silvestru lu’ Stalone 
  
În filmul cu Sharon Stone. 
  
Porţi blue jeans c-aşa e moda 
  
Şi bei numa’ whisky and soda 
  
Pe pensia lu’ bătrâna... 
  
La muncă, nu la-ntins mâna! 
  
Aliona: cânta un cântec românesc 
  
George: Şi pentru că ne apropiem de sfârşitul acestui spectacol, haideţi să dedicăm ultima poezea „Ilustrei noastre clase politice port-drapel al limbii române vorbite... azi!” Să nu se zică că i-am uitat! 
  
ACILEA E VOE 
  
Când vorbea o jună 
  
De-ale ei succesuri 
  
Se hlizeau şi turcii 
  
De sub a lor fese... 
  
DANIEL: Pardon! Fesuri ! 
  
Mulţi ştiu rumaneşte 
  
Precum nea Vanghele 
  
Zic aeropoarte 
  
Şi trag la hotele... 
  
La friptură stec 
  
Ei vor crastaveţi 
  
Şi-i scurmă talentu’ 
  
Că i-e mari poieţi. 
  
Scriu literatură 
  
În limba iengleză 
  
Dar vin din Caracal 
  
Şi-s căzuţi în freză. 
  
Bat câmpii pe câmpuri 
  
Intră-n politică 
  
Şi-apoi după gratii 
  
Prinşi cu-ocaua mică! 
  
Pe la tribunale 
  
Lacrimi grele storc 
  
Fiincă porcul râmă 
  
Şi râma nu porc... 
  
Când fac o greşeală 
  
Nu este nimica 
  
Acolo e voe 
  
Că e Românica! 
  
ALIONA - Muzica 
  
George şi Daniel din nou la microfon! 
  
Daniel: George, dacă tot ai menţionat mai sus de „râmă şi de porc”, ştii care este deosebirea dintre o râmă şi un porc!? 
  
George: Nuuu! 
  
Daniel: Păi tu ai zis-o! Porcul râmă, dar râma nu porc! 
  
George: Ha, ha! Dar tu ştii care e deosebirea dintre o păsărică şi o furnică? 
  
Daniel: Una-i mai mare, alta mai mica. Nu? 
  
George: Nooooo - Păsărica se furnică... dar furnica nu se păsărică! 
  
Daniel: Bună! Ştii care deosebirea dintre o roşie şi un tramvai! 
  
George: Nu, Daniel son! 
  
Daniel: Tramvaiul are dungă roşie, dar roşia nu are dungă tramvai! 
  
George: Ha-ha-ha!!! Bravo, bravo! 
  
Daniel: Şi pentru că îmi adusei aminte de tramvai, ia să vă cânte băiatu’ o melodie cu tramvaiul în limba engleză. Aş dori ca publicul să mă acompanieze! Desigur, în limba română! O rog şi distinsa Aliona să mă ajute! 
  
(Îşi ia chitara şi începe „Take me home, my little tram...” Aliona şi George se alătură în limba română - după strofa a doua în engleză! Publicul cântă şi el!) 
  
TAKE ME HOME YOU LITTLE TRAM 
  
(Du-mă acasă măi tramvai) 
  
Take me home you little tram 
  
Faster than a te-le-gram 
  
Take me to my little shack 
  
With a fountain at the back 
  
Refrain - 
  
The night îs falling upon the slum 
  
The dogs are barking în the wind 
  
Up near the gate, my sweetheart has come 
  
To wait for me so fair and sweet. 
  
Repeat 1. – 
  
În Romanian (by Daniel, Aliona şi George) 
  
Păi... 
  
Du-mă acasă, mai tramvai, 
  
Du-mă acasă, ce mai stai... 
  
Du-mă la căsuţa mea, 
  
Cu portiţa şi cişmea. 
  
Repeat refrain... - Sang în Romanian by everyone 
  
Noaptea se lasă în mahala, 
  
Pe strada noastră e pustiu. 
  
La o portiţă sta cineva, 
  
Şi mă aşteaptă ca să vin. 
  
Repeat 1. - (Sang în Romanian by everyone) 
  
Păi... 
  
Du-mă acasă, mai tramvai, 
  
Du-mă acasă, ce mai stai... 
  
Du-mă la căsuţa mea, 
  
Cu portiţa şi cişmea. 
  
(FINAL) 
  
Referinţă Bibliografică:
HAI SA NE FACEM DE RÂS - (scenariu) - Spectacol bilingv literar-muzical de satira şi umor! / Daniel Ioniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2045, Anul VI, 06 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Ioniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniel Ioniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!