Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Anotimp > Mobil |   


Autor: Daniel Ioniţă         Publicat în: Ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Daniel IONIŢĂ - DULCEA MEA DOAMNĂ (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DEGETE PRIN PĂRUL MEU  
 
Strângeam amândoi în braţe primăvara –  
Împliniserăm oare şaisprezece ani?  
Îmi amintesc că într-o zi  
m-am apucat să-ţi cânt ceva la pian –  
iar tu ai început să-ţi plimbi degetele  
prin părul meu.  
Eu am continuat să cânt,  
cu mare pasiune şi distinctă mediocritate,  
preludiul pe care Johann Sebastian  
l-a dedicat cândva Annei Magdalena.  
Preludiul nostru, urmat de vârful degetelor tale  
prin părul meu bogat, castaniu, ondulat.  
 
Mai târziu am fost iubit de multe ori -  
dar niciodata mai dulce ca atunci.  
 
FINGERS THROUGH MY HAIR  
 
We were both embracing  
springtime in mid-April –  
were we sixteen?  
That day  
I started playing something on the piano –  
and you, standing behind me,  
gently combed your fingers through my hair.  
I continued to play -  
with a lot of passion and mediocre talent -  
a prelude which Johann Sebastian  
dedicated to Anna Magdalena.  
Our prelude, followed by the tips of your fingers  
through my rich, brown, wavy hair.  
 
I was loved many times after that –  
but never sweeter.  
 
 
DULCEA MEA DOAMNĂ  
(Sonet shakespearian)  
 
Dulcea mea doamnă, am făcut ce-ai spus,  
căci vremea cugetării mi-a fost lungă.  
S-a isprăvit acum, iar ochii tăi  
Dulce adăpost mi-au fost, şi călăuză.  
Azi rugile şi postul s-au sfărşit,  
un timp cand duhul tău cel pur  
mi-a folosit drept muză şi stindard.  
Am zăbovit, aşa cum mi-ai prescris  
la judecata vieţii mele triste –  
cu cele bune şi plăcute – ce puţine...  
cu cele rele – făcute-n răutate sau prostie –  
şi pentru toate mi-am cerut iertare.  
Nici ochiul, nici dorinţa,  
şi nici vre-un gând răzleţ  
nu s-au îndepărtat de la regret,  
de la prefacere sau de la pocăinţă.  
Ci nobil am rămas, şi împotrivit  
Oricărui gănd lumesc, şi ispitirii.  
Şi după toate astea nu voi merge  
acum nici la prieteni, nici la băutură  
nici de scandalurile ce mă stăpâneau  
până-ntr-a te cunoaşte şi iubi.  
Un singur lucru vreau doar ca răsplată –  
O cină care singur mi-o prepar –  
Îmi voi servi omleta cea fierbinte  
pe fragedele-ţi fese - dumicând-o  
încet, c-o furculiţă de argint  
grozav de ascuţită.  
 
MY LADY SWEET  
(Shakespearean Sonnet)  
 
My lady sweet, I followed your advice.  
While long and deep, the season of reflection  
is over now. Your eyes have been my guide.  
Today my fasting and my prayers end,  
a time when, pure, your spirit was my muse.  
I lingered, as you wished, my life I pondered:  
the pleasing things I might have done, so few…  
the ill ones, borne by envy or by greed -  
and sought forgiveness for them all.  
Never my eye, or musings, or desire,  
has strayed from penance,  
nor denied contrition.  
But noble and aloof I have remained  
from all the worldly fancy and allurement.  
After all this, I will no longer drink  
with all the swill I used to call my friends  
nor dream of wanton parties and the scandals  
which ruled my life until I learned of you.  
One single wish I have for my reward -  
a humble meal I shall prepare myself:  
I’ll eat a scalding omelette off your buttocks,  
quite slowly, with a sharpened silver fork.  
 
 
POVESTE CU SANDVIŞURI ŞI VEVERIŢE  
 
Vroiau sandvişuri, şi m-am supărat pe ei.  
Ce sandvişuri? Iar spuneţi bazaconii?  
Lăsaţi prostiile! Uite o poveste:  
eu în bucătărie, tăind ceapă  
şi usturoi, şi morcovi, şi cartofi,  
mărar şi patrunjel, o ţelina,  
am apucat, aşa, o veveriţa  
ca să-mi sterg fruntea plina de sudoare.  
Dar a sarit în sus, ce idioată!  
şi a căzut în supa clocotită.  
Ce zgomot a facut! Si ce comoţie!  
A scos un urlet de veveriţoi  
de parcă era fiert de viu  
ca şoarecii ce-i înecam în oală -  
aveam vreo nouă-zece ani pe-atunci,  
când legi ce protejeaza azi belirea  
pisicilor şi veveriţelor nu existau.  
Am scos-o din fiertură imediat,  
şi proasta, m-a zgâriat pe mâna stangă,  
buznind apoi pe uşa cea din dos  
înspre gradina, chiţăind a groază.  
Şi toate celelalte veveriţe  
au luat-o după ea, fără să-ntrebe  
cum e cu supa mea, atât de bună!  
Cu ceapă, usturoi, un praz, un morcov  
mărar şi patrunjel, ardei, fasole,  
ulei de floarea soarelui, ceva orez.  
Am pus fiertura la racit, pe masă  
apoi am presărat şi ceva sare  
ce nu-şi pierduse încă gustul  
şi-o linguriţă de smântână dulce  
care dă gust chiar şi la rumeguş!  
şi nu-şi pierduse încă smântâneala.  
Mmmm, ce mai supă bună! Ce festin!  
Hai vino ca să-ţi dau şi ţie o porţie!  
Îţi mai prăjesc şi pâine de secară,  
că eu nu-mi pun lumina sub obroc.  
 
STORY WITH SANDWICHES AND SQUIRRELS  
 
They wanted sandwiches and I got angry.  
What sandwiches? Common! What’s all this nonsense?!  
Forget about this crap, here is a story:  
me, in the kitchen, after dicing garlic  
And carrots, onion, potatoes, dill,  
I grabbed the nearest squirrel to  
wipe off my greasy brow,  
but it jumped up, the stupid thing,  
and fell into the boiling soup.  
Made quite a bit of fuss in fact.  
Then screamed a squirell kind of scream  
like all those mice I drowned one day,  
long time ago in when I was nine or ten,  
and laws protecting cats from being skinned  
alive were quite unknown.  
I got her out as quickly as I could  
And then she scratched me,  
bloody stupid thing!  
and run through the back door  
into the garden.  
The other squirels followed her anon,  
and did not care one little bit  
for my amazing vegetable soup  
with onion, garlic, leek, potatoes  
celeriac, tomatoes, capsicum  
dill, grapeseed oil, parsley, lovage,  
and just a little bit of rice.  
Their loss, I guess.  
I let the pottage temper,  
then added salt,  
which hadn’t yet lost all its saltiness,  
and quite a dollop of nice sourcream,  
which hand’t yet lost all its creaminess.  
 
Mmmmmm, what a tasty dinner!  
Come in right now and share!  
I’ll toast for you some German peasant bread.  
For I don’t like to hide my soup under a bushel.  
 
 
SUNT PROPRIUL MEU DICTATOR  
 
Sunt propriul meu decident,  
stăpânul destinului meu,  
propriul meu dic-ta-tor!  
 
Sunt propriul meu  
Kim-Jong-Un.  
Sunt propriul meu  
Mobutu Sese Seko.  
Propriul meu  
Nicolae Ceauşescu  
Sunt propriul meu  
Hitler  
şi  
propriul meu  
Stalin.  
 
Mă genocidez singur,  
şi apoi mă trimit prin gulaguri.  
Mă înfometez până la moarte,  
şi apoi îmi stabilesc singur  
raţiile de biscuiţi stricaţi.  
Dansez în parade grandioase  
coregrafiate cu atenţie  
în onoarea mea,  
Şi aplaud cu apreciere,  
amestecată cu ceva plictiseală,  
mişcările mele  
extraordinar de bine coordonate.  
Mănânc copii,  
în special pe ai mei,  
şi le beau sângele cald.  
Dar mai presus de orice,  
îmi comand mie însumi să adorm,  
şi-mi pun un pistol la tâmplă  
pentru un vis sau două.  
Apoi mă trag de păr  
şi-mi urlu singur în ureche  
ca să mă trezesc.  
 
I AM MY OWN DICTATOR  
 
I am my own boss,  
the captain of my destiny,  
my own dic-ta-tor.  
I am my own  
Kim-Jong-Un.  
I am my own  
Mobutu Sese Seko.  
My own  
Hitler  
and  
Stalin.  
 
I genocide myself,  
and then send myself to prison camps.  
Starve myself to death,  
and then grant myself  
some meagre ratio  
of hard moths-infested biscuits.  
I dance in grandiose  
carefully choreographed  
grand parades in my honour,  
and I clap appreciatively  
and looking slightly bored,  
at my exceptionally  
well-coordinated contortions.  
I eat children,  
mostly my own,  
and drink their warm blood.  
But most of all,  
I order myself to sleep  
and I hold a gun to my head  
for a dream or two.  
Then  
I grab my hair and scream in my ear  
for a wake-up call.  
 
 
CEŞCUŢA CU CAFEA  
 
Mă întorsesem de la destrămarea  
a ceea ce-ţi era menit destrămării.  
Explodam încă în simţiri golite de gânduri  
dulci şi vinovate amintiri ale unui vis,  
atingerea preţ de o clipă a buzelor tale,  
de care mii de spovedanii şi penitenţe  
nu mă vor scăpa vreodată.  
Amestecam fără rost în cafeau  
din care pupilele tale se reflectau  
înconjurate de albul de porţelan al ceşcuţei.  
ca dintr-un basm in care linguriţa de argint  
amesteca în cafeaua din ceşcuţa japoneză  
pentru o mie şi una de nopţi.  
Timpul se oprise atunci, dispăruse cu totul.  
Uram gândul că va reîncepe.  
Spărgeam, în mintea mea,  
toate clepsidrele şi orologiile universului  
şi zdrobeam de stânci, ca pe nişte pepeni copţi  
capetele tuturor ceasornicarilor.  
Sunetul telefonului  
mă împuşca repetat şi necruţător,  
iar cei ce mă întrebau cum mă mai simt  
îmi înfigeau în inimă cuţite lungi.  
Într-un târziui am terminat de sorbit cafeaua.  
Ultima picătură de zaţ a scurs cu ea  
şi ultimjul dram de vis.  
Mi-am făcut repede încă o cafea,  
şi am început să amestec  
cu linguriţa de argint în ceşcuţă.  
 
THE COFFEE CUP  
 
I just arrived from unravelling  
that which was meant for you to have unravelled.  
I was exploding in feelings devoid of thought,  
sweet guilt ridden memories of a dream -  
in which I was touching your lips for just a moment.  
Thousands of confessions, penances  
and absolutions couldn’t absolve me.  
I was mixing in my coffee -  
it reflected the colour of your pupils,  
surrounded by the white porcelain  
of the coffee cup.  
It reminded me of the fairy tale  
in which a silver spoon  
would mix the black coffee  
in the white porcelain Japanese cup  
for a thousand and one nights.  
Time absconded completely  
and I hated the thought that it would start anew.  
I was breaking, in my mind,  
all the hourglasses and clocks of the universe  
and was smashing against rocks  
the ripe rockmelon-like heads of all watchmakers.  
The trite sound of the phone was killing me relentlessly,  
mercilessly,  
and those who were asking me how was I doing  
kept plunging long knives into my heart.  
Eventually I finished sipping my coffee  
and the last dregs slipped away  
like the last trace of the dream.  
I made myself another coffee  
and started mixing in the cup  
with the silver spoon.  
-------------------------------------  
Daniel IONIŢĂ  
Sydney, Australia  
8 martie 2016  
Referinţă Bibliografică:
Daniel IONIŢĂ - DULCEA MEA DOAMNĂ (POEME) / Daniel Ioniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Ioniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniel Ioniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!