Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Valori > Mobil |   


Autor: Daniel Ioniţă         Publicat în: Ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Daniel IONIŢA - TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

În 2012 Editura Minerva din Bucureşti a publicat volumul „Testament - Anthology of Modern Romanian Verse/ Testament - Antologie de Poezie Românească Modernă), autori Daniel Ioniţa, Eva Foster şi Daniel Reynaud. Prima ediţie cuprinde 55 de poeţi (de la Alecsandri şi Eminescu la cei contemporani) şi 80 de poezii. În luna noiembrie a acestui an, aceeaşi editură va publica ediţia a II-a la care se adaugă inca peste 40 de poeţi şi aproximativ 50 de poezii. În urmatoarele luni vom prezenta câteva serii de poezii din acest volum, in ediţie bilingvă aşa cum vor aparea în noul volum al ediţiei a II-a. (Rexlibris Media Group)
------------------------------------


(1) VASILE ALECSANDRI

IARNA

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Ca o zale argintie se îmbracă mândra ţară.
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe pintre anii trecători.

Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare
Ca fantasme albe, plopii înşiraţi se perd în zare
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dizmiardă oceanul de ninsoare
Iat-o sanie uşoară care trece printre văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.


WINTER
(translation Daniel Ionita)

From the sky the dreadful winter sifts and empties clouds of snow
Of those cold and wand'ring snow drifts having gathered long ago
Snowflakes fly, they float and quiver like white butterflies, so light
Spreading icy flutters, briskly, turn the country's shoulders white.

Days are snowing, nights are snowing, snow on mornings does prevail!
All the countryside is wearing beautiful this silver mail.
And the sun, all round and pale, shows but glimpses through the sky,
Like some dream of youth, now flashing through the years which pass us by.

All is white... the fields, the hillsides, all surrounding, far away
Like white daydreams are the poplars, lining up into the grey
And beholding all this wasteland, not a trail, not a stroke,
Just the villages, now hidden under whitish foam of smoke.

But at once the snowing ceases, clouds depart, the sunny glow
Glitters now, caressing gently the white ocean made of snow.
Look outside, for through the valleys a light sleigh is gliding fair
And the joyful sky is ringing, play-bells chiming through the air.



(2) ION BARBU

RIGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL

Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult-îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupercă!

– Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.

– Zi-l, menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.

*
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă!
– Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.

Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

– În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei; pre nume – Enigel.

De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă,

Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o îmbie cu dulceaţă:

– Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

– Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

– Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

– Te-aş culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. – Aşteaptă de te coace.

– Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.

– Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba în inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă în iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele înţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele înţelept,
Că sufletu-i fântână în piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace în sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se desumflă,
– Dar vânt şi umbră iar o umflă...

Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.

– Plângi, prea-cuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel
De partea umbrei moi să treacă...

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală;

Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem,

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupercă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă.

– Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne în lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.


KING KRIPTO AND THE LAPP ENIGEL
(translation Daniel Ionita)

Oh minstrel sad, obscurer still
Than good old wine they serve at weddings
Which the groom's father dished at will
With bags and ribbons, tinsel meldings,

Most stubborn minstrel might as well
A grand old song to try and sing,
Tell of the small Lapp Enigel,
And good old Crypto, mushroom-king!

– Chief here's my grief!
Your feast my tongue did burn and sting,
I'll sing the song, although not brief,
Of Enigel and Crypto king.

– Sing minstrel, sing!
You sang last summer like a heller;
Now sing constrained, on quiet string,
At wedding's ending, in the cellar.


Oft searched by forests' wild young sons
In river bed and greasy clay,
Reigned over mushrooms' fleshy buns
King Crypto, dark heart under hay,

On some eternal dewy throne!
– Young 'shrooms were gossiping, however,
That Penny Bun the witch did hone
A brew to keep him young forever.

And hateful snowdrops tall or stumpy
From dampest pits were crying sour,
Conjectured he'd be fruitless, jumpy,
Because he didn't want to flower.

– In lands by ice forever doomed,
In those same days, down some deep dell,
A small and quiet girl was groomed,
The Lapp with furs, named – Enigel.

From winter dream to grazing stream,
To a new year her reindeer leading,
Through dew she ran, towards the sun,
On moss she lay, her running done,
Near Crypto groom in meadows weeding.

Three rugs she made, just near the shade
Gently she slept, dreaming sweet cherries,
When at her chest, bald king would rest,
Who dragged his eunuch on this quest,
Luring with nectar like the fairies:

– Enigel, Enigel,
I have brought you jam, look here.
Berries too, just for you
Take some, eat them, have no fear.

– Bald king pressed near my chest,
Thank you for your grace and skill.
But I wish to collect
My fresh berries down the hill.

Enigel, Enigel,
Night is ebbing, light is lifting,
If you go to collect,
Start with me, don't go a-drifting.

– I would pick you kind bald king...
But the dawn has started dancing
And you're dainty, frail with sap:
I do fear that soon you'll snap,
Ripen first, then come romancing.

– Me to ripen, Enigel,
How I'd wish, but from the sun,
A hundred nightmares, like in hell,
Cut me off. He's red, no fun,
Should I stay, it's my death knell;
Please forget him Enigel,
My cool shadow do not shun.

– Crypto king, Crypto king,
Like a cursed sword-edge sheer
In my heart these words do sting!
For the dark I greatly fear,

Because in winter I'm conceived,
And cousin with the arctic bear,
From the dark shadow now retrieved,
The sun I worship, wise and fair.

With lamps of ice and under snows
My whole north pole one dream is dreaming.
Green tinged, a platter grand which grows
Of purest gold, our fancy gleaming.

The sun I worship, old and wise,
A well my soul is, on the rise,
And the white wheel, she is my master,
Deep in my soul, a holly aster.

When sunny, does the wheel grow large;
But shadows put the flesh in charge;
Asleep's the flesh, and weak as gel,
– But wind and shadows make it swell...

Pleasingly spoke, with dainty knell,
The small straightforward, Enigel,
But time, you see, was waiting not,
And the big sun rose like a shot,
Up in the skies, a ring of hell.

– Oh cry, you sweet, wise Enigel!
For how could Crypto, mushroom chief,
Love the hot light, which brought him grief?
He peels off lightly, like a shell,
From Enigel,
In the soft shadow to find fief...

But the hot sun, that fiery king,
Squeezed him into his deadly ring;
Ten times it did it, without shame
On his bald skin mirrored a flame;

And his sweet sap is getting sour!
His hidden heart will burst this hour,
Into ten darkened seals alive,
Red venom from a deadly hive
Seeping deep curses, now arrive;

It's tough, the sun for long to bear,
On frail wood mushrooms in the glare,
Because their souls are not a pool,
Unlike for man, old beastly fool,
But in a creature, dainty, frail,
The thought's a glassy, poison pail.

Like foolish Crypto, of love spurned,
Who's heart in him with fire burned,
And he was left to wander on
With a more princely face of scorn:

With Dragon Mute, that grand old brute,
To cast the world some gold for loot,
To chop it, naked he will flee,
For it is Penny Bun, you see,
Whom he has asked his queen to be.



(3) LUCIAN BLAGA

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i nenţeles
se schimbă-n nenţelesuri şi mai mari
sub ochii mei –
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.


I DO NOT CRUSH THE CROWN OF THIS WORD'S WONDERS
(translation by Daniel Ionita)

I do not crush the crown of this world's wonders,
and do not kill
with my mind the mysteries which I encounter
on my way
in flowers, in eyes, on lips or just on tombstones.
Others' bright light
extinguishes the spell of the obscure,
the enigmatic, hidden in the depths of darkness,
but me,
my light augments the world's enigma –
just like the moon, with its white ray
which won't diminish, but quivering,
increases the night's puzzle,
in the same way do I enrich the shadows of horizons
with wondrous awe of holy riddles
and all that's undiscerned,
transforms itself in even larger un-discernments
under my gaze –
for I'm love
with flowers, with eyes, with lips, and all the tombstones.



(4) ANA BLANDIANA

LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin
Fulgeră-mi pe frunte mie
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.


AUTUMN LEAVE MY TREES ALL GREEN
(Translation Daniel Ionita)

Autumn, leave my trees all green,
Here, I give you both my eyes.
Yellow winds blew in last evening
Kneeling woods were wet with cries.

Autumn leave my sky untouched
Lightning-strike my forehead please.
Late last night the whole horizon
Tore itself up in the breeze.

Autumn leave my air with birds,
Drive away my steps from me.
For at morn the blue has drained
Screams of larks on quiet sea.

Autumn, leave me grass, and leave me
All the fruit, and leave
Bears unsleepy, storks unflying
Luminescent eve.

Autumn leave me light, and don't
Weep the sun a-smoke today.
Set your evening on me now,
I'm eve anyway.



LA PARIS

La Paris, la colţ de străzi,
Cireşele cresc în lăzi;

Strugurii afuzalii
Cresc de-a dreptul în cutii;

Piersicile, nici n-ai crede,
Cresc ascunse în şervete;

Şi-ascultaţi-mă pe mine,
Merele cresc în vitrine.

Prunele cresc pe cântar,
Pepenii în galantar,

Fragile, în mare grabă,
Cresc de-a gata din tarabă,

Şi alunele sadea
Cresc în bar, de sub tejghea.

Un plictis de zile mari:
Nici albine, nici bondari.

Dar, în schimb, nimic de zis,
Pe-orice stradă din Paris,

Orice câine, cât de mic,
Creşte-n coadă un covrig.


IN PARIS
(Translation Daniel Ionita)

In Paris at corner gates
Cherries grow inside their crates;

While the grapes, to knock your socks
Grow for you ripe in a box.

Peaches, who could have believed?
Wrapped in tissue, grow un-heaved.

And believe me when I say:
Apples grow in shops all day.

Plums on weighing scales grow well,
As do melons, can't you tell?

Strawberries, though somewhat rushed
Grow on stalls already washed.

And the peanuts, true and true,
Grow in pubs out of the blue.

Quite a bore inside this city,
Not a bee, and not a kitty.

Still, there's something hard to beat:
In Paris, on every street,

Round the doggies' tails, alert,
Grow baguettes and camembert.



(5) NINA CASSIAN

MICUL PRINŢ

Ştiu să intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o gradină
Şi o fereastră.

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lânga tine, pe stea?

- Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea.


THE LITTLE PRINCE
(translation Daniel Ionita)

I know to enquire
Of a lamb or a mountain.
And once in a forest
I kissed a small fountain.

I know how surprised
Is the colour blue.
I have a garden
And a window view.

I also have a book
Very thin and small,
Which has only space
For one love to scrawl.

Can I take my place
Near you on the star?
- Sure, replied the prince
You're my friend from afar.



(6) MELANIA CUC

SPINII

M-aţi împodobit
Ca flori furate din grădina Gheţimanilor.
Şi un vas de porţelan s-a spart
În magazia cu carcase de vită tânără.
Viţelul cel gras s-a dovedit a fi slab
Şi rătăcesc degetele mele
Printre clapele clavecinului sângeriu.
Cum să mai hrănesc neamurile,
Ce se adunară la nuntă
Din cele şapte de ori şapte vânturi?
Restaurantul de familie a falimentat
Şi unul câte unul
Flămânzi şi însetaţi,
Smulgem spinii de sub unghia
Cu care
Sunt gata să sap în humusul gras.
În măslini creşte mirul
Negru ca şorţul
Ce se înfoaie peste pântecul femeii altui tâmplar.


THORNS
(translation Daniel Ionita)

You adorned me
With flowers stolen from the garden of Gethsemane.
And a porcelain vessel broke
In the storeroom full of young cattle carcasses.
The fattened calf proved to be skinny
And my fingers keep wandering
Between the keys of the blood coloured harpsichord.
How can I feed all the relatives,
Who gathered together at the wedding
From the seven times seven winds?
The family restaurant went bust,
And one by one
Hungry and thirsty,
We pluck thorns from under the fingernail
With which
We are ready to dig into the fat humus.
In the olive trees grows the unction
Which plumps up over the womb of another carpenter's woman.


------------------------------
Daniel IONIŢĂ, poet, scriitor şi translator (română-engleză), născut la Bucureşti în 1960. A părăsit România în 1980 împreună cu părinţii şi cu sora sa, stabilindu-se în Noua Zeelandă şi mai apoi în Australia. Licenţiat în psihologie (clinică şi de organizaţie) la Griffith University (Brisbane, Australia) şi Lean Six Sigma (Auckland Technical Institute). În ultimii ani a revenit la prima dragoste, poezia. Îşi împarte timpul între aceasta şi consultanţa în domeniul Organisational Improvement, domeniu în care şi predă (part time), în cadrul Graduate School of Business, la University of Technology din Sydney (UTS).

În noiembrie 2012, editura Minerva i-a publicat „Testament – Antologie de Poezie Romana Moderna” (ediţie bilingvă (engleză/română) cuprinzând 56 de poeţi si 80 de poezii din ultimii 150 de ani ai poeziei româneşti. Autorul vede acest volum ca pe tributul propriu pentru cultura romîneasca care l-a format, un dar al poeziei româneşti pentru cultura universală.
(George Roca, Rexlibris Media Group)
 

Referinţă Bibliografică:
Daniel IONIŢA - TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) / Daniel Ioniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1348, Anul IV, 09 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniel Ioniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniel Ioniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!